Asistenţă juridică. Apărare asigurată de o persoană care nu face parte dintr-un barou legal constituit. Consecinţe
C. proc. pen., art.171, 197, 379 pct.2 lit.b teza a II-a
REZUMAT:
Potrivit Deciziei nr. XXVII (27) din 16 aprilie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, asistenţa juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.
Or, faţă de dispoziţiile art.197 alin.2 din Codul de procedură penală, hotărârea atacată, pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor relative la asistenţa juridică a inculpatului, deşi aceasta era obligatorie, potrivit legii, în condiţiile în care inculpatul a fost asistat de un apărător care nu face parte dintr-un barou legal constituit, este lovită de nulitate absolută.
Conform art. 379 pct.2 lit.b teza a II-a Cod procedură penală, instanţa, judecând apelul, (…) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, (…) atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute la art.197 alin. (2) (…).
Conform art. 379 pct.2 lit.b teza a II-a Cod procedură penală, instanţa, judecând apelul, (…) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, (…) atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute la art.197 alin. (2) (…).
(Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală, Decizia nr. 190/A din 17.03.2010, nedefinitivă)
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREŞEDINTE: TERCEANU VALERIU MIHAIL
JUDECĂTOR: TUDOR GEORGIANA
CONSIDERENTE:
Asupra apelului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 8/15.01.2010 pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. 3328/1748/2009, s-a dispus în temeiul art. 211 alin. 1 şi 2 lit. b) şi c) şi alin. 21 lit. a) Cod penal, condamnarea inculpatului B.I.A., la pedeapsa închisorii în cuantum de 7 (şapte) ani.
În temeiul art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) Cod penal.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 07.07.2009 la zi.
În temeiul art. 350 Cod de procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 211 alin.1 şi 2 lit. b) şi c) şi alin. 21 lit. a) Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) şi c) şi art. 76 lit. b) Cod penal a fost condamnat inculpatul T. C. – R., la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani.
În temeiul art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) Cod penal.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 07.07.2009 la zi.
În temeiul art. 350 Cod de procedură penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art.211 alin. 1 şi 2 lit. b) şi c) Cod penal şi alin. 21 lit. a) Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) Cod penal a fost condamnat inculpatul C. I. – L., la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 (patru) ani.
În temeiul art.71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) Cod penal.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 07.07.2009 până la data de 05.10.2009.
S-a luat act că partea – vătămată S. I. – M. nu se constituie parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 118 Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpaţii B.I.A. şi T. C. – R., în cote egale, a sumei de 147 lei din totalul sumei de 247 lei sustrasă părţii vătămate şi nerestituită acesteia.
În temeiul art. 191 Cod de procedură penală fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 2812/P/2009 din 27.07.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor B.I.A., C. I. L., T. C. R. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev.şi ped. de art. 211, al. 1 şi 2, lit. b şi c şi al. 21, lit. a Cod penal reţinându-se că în fapt, în noaptea de 06.07.2009, în jurul orelor 23,30, în baza unei înţelegeri prealabile inculpaţii B.I.A., zis „Ş”, C. I. L., zis „M” şi T. C. R. au deposedat-o, prin violenţă, pe partea vătămată S. I. M. de un motoscuter marca „Malaguti”, de un telefon mobil marca „Nokia 7310” şi de suma de 247 lei.
Imediat după agresiune, inculpatul C. I. L. a plecat cu motoscuterul, ulterior, fiind identificat şi prins de către organele de poliţie în timp ce se deplasa pe strada Sabarului din oraşul Popeşti Leordeni, jud. Ilfov.
Ceilalţi doi inculpaţi şi-au însuşit telefonul şi banii şi au plecat pe jos la domiciliul lui T. C. R., unde au rămas până dimineaţa, după care s-au prezentat la locul de muncă de la acea vreme, respectiv la sediul S.C. R. S.R.L. Popeşti Leordeni, unde erau angajaţi ca muncitori.
Inculpatul T. C. R. i-a oferit spre vânzare martorului S.D.C., colegul său de serviciu, telefonul mobil sustras părţii vătămate, fără a negocia preţul. Conform actului de sesizare reiese că inculpatul T. C. R. i-a oferit martorului telefonul mobil spre vânzare după momentul la care inculpatul B.I.A. fusese condus la sediul poliţiei de către lucrătorii de poliţie. Acest comportament denotă cu certitudine că inculpatul a dorit să scape de bunul sustras în dorinţa de a nu fi tras la răspundere penală.
Totodată, martorul S. C., conducător auto la RATB, a declarat că, în noaptea de 06.07.2009, în jurul orelor 23,30, fiind în cursă pe linia 414, pe strada Leordeni din oraşul Popeşti Leordeni, în zona staţiei Drumul Taberei a observat, pe mijlocul străzii, un tânăr care îi făcea semne de oprire. Tânărul i-a cerut sprijinul martorului pentru a anunţa organele de poliţie, deoarece fusese tâlhărit de către trei persoane, numitul S. C. dând curs cererii acestuia, apelând serviciul de urgenţă 112.
După comiterea faptei împotriva sa, partea vătămată s-a prezentat la serviciul de medicină legală – Ilfov, iar din raportul de expertiză medico-legală reiese că aceasta a prezenta acuze subiective afirmativ în urma unui traumatism suferit la data de 6/7.07.2009.
În cauza s-a efectuat recunoaşterea din grup, iar partea vătămată i-a indicat pe cei trei inculpaţi ca fiind autorii tâlhărie comisă împotriva sa.
În drept, faptele inculpaţilor B.I.A., C. I. L. şi T. C. R. au fost încadrate în dispoziţiile art. 211, al. 1 şi 2, lit. b şi c şi al. 21, lit. a C.pen.
Situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare a fost probată prin: procesul verbal de constatare a infracţiunii, procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, rapoartele întocmite de către lucrătorii de poliţie din cadrul oraşului Popeşti Leordeni – Biroul Siguranţă Publică, procesul verbal de recunoaştere din grup şi planşa foto, procesele verbale de ridicare bunuri, precum şi de restituire bunuri, plângerea părţii vătămate, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor şi raportul de expertiză medico-legală nr. A1/J/319/2009.
Prin încheierea de şedinţă din data de 07.07.2009 pronunţată de către Judecătoria Cornetu în dosarul nr.2997/1748/2009, la propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, s-a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpaţi pentru faptele de tâlhărie reţinute în sarcina lor.
În faza de cercetare judecătorească partea vătămată S. I. M. a declarat că nu înţelege să se constituie parte civilă împotriva celor trei inculpaţi. Prin declaraţiile date asupra fondului cauzei acesta a reiterat cele cuprinse în declaraţiile sale date în faza de urmărire penală indicându-i ca autori ai infracţiunii de tâlhărie pe cei trei inculpaţi trimişi în judecată în stare de arest preventiv.
Totodată, inculpaţii C. I. L. şi T. C. R. au declarat în faţa instanţei că nu doresc să facă declaraţii suplimentare faţă de cele date în cursul urmării penale şi au arătat că îşi menţin, în totalitate, respectivele declaraţii, declaraţii prin care aceştia au recunoscut comiterea infracţiunilor săvârşite împotriva părţii vătămate. Declaraţiile date de către inculpaţii C. I. L. şi T. C. R. se coroborează cu declaraţiile date de către partea vătămată atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, precum şi cu celelalte mijloace de probă administrate în prezenta cauză penală.
În schimb, inculpatul B.I.A., prin declaraţiile date în faţa instanţei de judecată a căutat să transfere vina comiterii faptelor asupra celorlalţi coinculpaţi, mergând până acolo încât a încercat să inducă ideea că în respectiva seară a căutat să contracareze acţiunile lui T. şi C. acţionând în sprijinul părţii vătămate.
Potrivit declaraţiei inculpatului B.I.A. din data de 09.10.2009: „Întrucât partea vătămată pornise motoscuterul eu am mers în locul unde se afla aceasta, am întrebat-o dacă merge în centru, aceasta mi-a confirmat că se deplasează în respective direcţie, după care am rugat-o să mă ia şi pe mine până în centru, lucru cu care partea vătămată a fost de acord. După parcurgerea a circa 200 de metri motorul scuterului părţii vătămate s-a oprit şi în acel loc, unde am staţionat au sosit şi inculpaţii C. şi T.. În acel moment eu şi partea vătămată ne aflam lângă motoscuter. Inculpatul C. I. L. a pornit motoscuterul şi a plecat cu acesta spre direcţia domiciliului său. Partea vătămată a încercat să-l oprească pe inculpatul C., dar a fost îmbrâncită de către inculpatul T. C. R.… Partea vătămată, după plecarea lui C. cu motoscuterul, probabil că de frică i-a dat inculpatului T. C. R. un telefon mobil şi o sumă de bani… Precizez că în momentul în care C. a luat motoscuterul din posesia părţii vătămate inculpatul T. C. a îmbrâncit-o pe aceasta, iar eu am intervenit trântindu-l pe T. …”.
Aceste declaraţii survin după cele date în cursul urmăririi penale de către acelaşi inculpat: „În acel moment M. ne-a propus mie şi lui T. R. să îl deposedăm pe respectivul de motoscuter şi bunurile pe care le are asupra sa. Astfel, l-a rugat pe cel ce conducea scuterul să mă conducă în Bucureşti, zona IRA, întrucât se deplasa în aceeaşi direcţie, urmând ca după aproximativ 50-100 metri să îi solicit să meargă mai încet, iar M. şi T. R. să ne ajungă din urmă. Acesta era momentul în care trebuia să-l deposedăm de bunuri…În acest moment l-am lovit cu pumnul în zona feţei pe conducătorul motoscuterului, iar M. s-a urcat pe acesta şi s-a îndreptat către cartierul Leordeni. Eu i-am solicitat părţii vătămate să scoată toate bunurile pe care le are asupra sa, astfel că i-am luat un telefon mobil pe care îl avea în buzunar…”(declaraţie D.U.P. – filele 55-54).
Din declaraţiile inculpatului C. I. L. referitor la împrejurările comiterii faptei reies următoarele: „În acest moment le-am propus lui A.Ş. şi persoanei care îl însoţea să-l deposedăm de scuter şi de bunurile pe care le putea avea asupra sa… după care scuterul s-a oprit, iar A. l-a împins pe conducător. Ajungând lângă A. împreună cu celălalt, am văzut când A. l-a lovit cu pumnul în zona capului pe proprietarul scuterului, după care eu m-am urcat pe el şi am plecat către domiciliu în cartierul Leordeni…” (declaraţia din 07.07.2009 D.U.P. – filele 68-69).
Conform celor declarate de către inculpatul T. C. R. relativ la împrejurările comiterii faptelor: „În acest moment I. M. i-a solicitat proprietarului scuterului să i-l dea, iar A. l-a lovit pe acesta cu piciorul în zona corpului. După aceasta M. i-a luat scuterul părţii vătămate, iar eu îl ţinem de mână în timp ce A. i-a solicitat să scoată tot ce are în buzunar. Acesta a scos o sumă de bani şi un telefon mobil pe care i l-a dat lui A., iar A. mi le-a încredinţat mie, ameninţându-l şi lovindu-l cu pumnul în zona feţei…” (declaraţie 07.07.2009 D.U.P. filele 83-84).
După cum s-a mai arătat prin declaraţiile date atât în cursul urmării penale, cât şi în faţa instanţei partea vătămată a infirmat declaraţiile inculpatului B.I.A. date în faţa instanţei cu privire la împrejurările în care au fost comise faptele, cele susţinute de către S. I. M. coroborându-se cu declaraţiile inculpaţilor C. I. L. şi T. C. R., dar şi cu cele ale inculpatului B.I.A. date în faza urmării penale.
Întrebat de către prima instanţă care sunt motivele pentru care şi-a schimbat declaraţiile furnizate anchetatorilor în cursul urmării penale inculpatul B.I.A. nu a oferit nişte motive pertinente, ceea ce duce la concluzia că dorinţa acestuia nu a fost în sensul de a ajuta la aflarea adevărului în cauză, ci de a se eschiva de răspunderea penală a faptei comise dar fără ca aceasta dorinţă să aibă un suport probatoriu.
Conform celor declarate de către martorul S. C. atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa primei instanţe de judecată a reieşit că acesta a depistat-o pe partea vătămată imediat după comiterea faptelor pe şoseaua ce face legătura între satul Leordeni şi oraşul Popeşti Leordeni că aceasta i-a adus la cunoştinţă că a fost tâlhărită fiindu-i sustrase scuterul, actele, banii şi telefonul mobil, solicitându-i ajutorul în sensul de a telefona la poliţie.
Martorul SDC nu a putut fi audiat de către prima instanţă în cazul acestuia făcându-se aplicabilitatea dispoziţiile art. 327 alin. 3 C.p.pen. Din declaraţiile date de către acesta (filele 87-88 D.U.P.) reiese că inculpatul T. C. R. i-a oferit spre vânzare un telefon mobil marca „Nokia” în dimineaţa zilei de 07.07.2009, când se afla la serviciu lucru cu care a fost de acord, dar fără a lua la cunoştinţa de provenienţa aparatului. Acelaşi martor arată că posesia sa asupra telefonului mobil a fost de scurtă durată întrucât după ce poliţiştii l-au condus pe inculpatul T. C. R. la sediul poliţei au revenit la sediul spălătoriei cerându-i să predea aparatul în cauză întrucât provenea din comiterea unei infracţiuni, cerere căreia martorul i-a dat curs. Acelaşi martor arată în declaraţiile sale că a fost de faţă, la sediul poliţiei, când partea vătămată S. I. M. şi-a recunoscut telefonul mobil, ocazie cu care a luat la cunoştinţă şi de împrejurările în care respectivul telefon a intrat în posesia inculpaţilor.
Având în vedere probele administrate în faţa instanţei de judecată, dar şi probele administrate în faza de urmărire penală prima instanţă a constatat că cei trei inculpaţi se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor de tâlhărie pentru care au fost trimişi în judecată, conform încadrării juridice reţinută prin actul de sesizare.
La stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) cu privire la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor comise, de persoanele infractorilor şi de împrejurărilor care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, s-a avut în vedere faptul că cei trei inculpaţi au comis infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze penale, pe timpul nopţii, în baza unei rezoluţiuni infracţionale luate de comun acord, că toţi trei au participat efectiv la comiterea acestora susţinându-se reciproc în ceea ce priveşte materializarea conduitei infracţionale, ceea ce constituie cauze de agravare a răspunderii penale.
În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii T. C. R. şi C. I. L., prima instanţă a avut în vedere că anterior comiterii infracţiunilor au avut o conduită bună, din fişele de judiciar rezultând că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, şi, totodată, că atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti cei doi au avut atitudini sincere şi cooperante ajutând organele judiciare la aflarea adevărului în cauză, ceea ce constituie cauze de atenuare a răspunderii penale.
Partea – vătămată S. I. – M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpaţii C. I. L., B.I.A. şi T. C. R..
Apelantul-inculpat B.I.A. a solicitat tribunalului reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul mic?orării acesteia ?i suspendarea condi?ionată a executării.
Apelantul-inculpat C. I. L. a solicitat tribunalului să admită apelul, să desfiinţeze sentinţa atacată şi să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât există cazul de nulitate prev. de art. 197 al. 2 Cod procedură penală, în sensul că nu au fost respectate dispoziţiile referitoare la asistenţa inculpatului de către apărător. Sub acest aspect a arătat că inculpatul a fost asistat la judecata în primă instanţă de un avocat care este membru al „baroului constituţional”.
A arătat că cel de al doilea motiv de apel vizează greşita încadrare juridică dată faptei săvârşite. A solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat (de două sau mai multe persoane împreună), având în vedere că inculpatul nu a exercitat niciun fel de violenţă fizică sau verbală asupra părţii vătămate.
A arătat că înţelege să critice hotărârea atacată, într-un al treilea motiv de apel, pentru greşita individualizare judiciară de pedepsei, apreciind că instanţa de fond a stabilit o pedeapsă într-un cuantum prea mare în raport cu circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cu circumstanţele personale, în condiţiile în care inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut permanent că a participat la săvârşirea faptei iar prejudiciul a fost reparat. Pentru acest motiv, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.
Totodată, a solicitat instanţei ca, în ipoteza în care nu va achiesa la aceste critici, să aprecieze asupra regimului executării pedepsei şi să dispună suspendarea executării acesteia.
Apelantul-inculpat T. C. R. a solicitat tribunalului să admită apelul, să desfiinţeze sentinţa penală atacată şi să pronunţe o soluţie de achitare a clientului său, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. c Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost săvârşită de el. A susţinut că nu există dovezi că între el şi ceilalţi inculpaţi a existat o înţelegere prealabilă şi că acesta a participat la comiterea infracţiunii.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât şi din oficiu conform art.371 al.2 Cod pr.pen., Tribunalul constată fondat apelul inculpatului C. I. L., urmând a respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B.I.A. şi T. C. R. pentru următoarele considerente:
Prima instanţă de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, aceasta constând în aceea că: în noaptea de 06.07.2009, în jurul orei 23,30, în baza unei înţelegeri prealabile ?i după ce consumaseră băuturi alcoolice, la ini?iativa inculpatului C. I. L., zis „M”, inculpaţii B.I.A., zis „Ş”, C. I. L., zis „M”, şi T. C. R. au deposedat-o, prin violenţă, pe partea vătămată S. I. M. de un motoscuter marca „Malaguti”, de un telefon mobil marca „Nokia 7310” şi de suma de 247 lei, în timp ce aceasta se deplasa pe str. Pope?ti Leordeni din ora?ul Pope?ti Leordeni, din direc?ia ?oseaua de centură către Bucure?ti, în zona intersec?iei cu str. Drumul Taberei.
Inculpa?ii o abordaseră pe partea vătămată în prealabil în fa?a unui bar din zona men?ionată, solicitându-i să-l ducă pe inculpatul B.I.A. cu motoscuterul în Bucure?ti.
Imediat după ce partea vătămată a plecat din bar, parcurgând 50-60 de metri, profitând că motoscuterul s-a oprit din mers, după ce inculpatul B.I.A. a împins-o pe partea vătămată, inculpatul C. I. L. s-a urcat ?i a plecat pe motoscuter, în direc?ia ?oselei de centură, ulterior fiind identificat şi prins de către organele de poliţie în timp ce se deplasa pe strada Sabarului din cartierul Leordeni – oraşul Popeşti Leordeni, jud. Ilfov.
Inculpa?ii B.I.A., zis „Ş.”, ?i T. C. R. i-au luat păr?ii vătămate S. I. M. telefonul mobil marca „Nokia 7310” şi suma de 247 lei, în acest scop inculpatul B.I.A. lovindu-l cu pumnul în zona obrazului drept, rupându-i mâneca dreaptă a tricoului ?i ?inându-o de rucsac, iar inculpatul T. C. R. ?inând-o de o mână.
Imediat după agresiune, partea vătămată a oprit autobuzul RATB 414, condus de martorul S. C., pe strada Leordeni din oraşul Popeşti Leordeni, în zona staţiei Drumul Taberei, cerând ajutor, arătând că fusese tâlhărit de către trei persoane, martorul apelând serviciul de urgenţă 112.
Ceilalţi doi inculpaţi şi-au însuşit telefonul (luat ini?ial de inculpatul B.I.A., care apoi l-a încredin?at inculpatului T. C. R.) şi banii (lua?i ini?ial de inculpatul T. C. R., care apoi i-a dat ?i inculpatului B.I.A. suma de 130 lei) şi au plecat pe jos la domiciliul lui T. C. R., unde au rămas până dimineaţa, după care s-au prezentat la locul de muncă de la acea vreme, respectiv la sediul S.C. R. S.R.L. Popeşti Leordeni, unde erau angajaţi ca muncitori.
La data de 07.07.2009 inculpatul T. C. R. i-a oferit spre vânzare martorului SDC, colegul său de serviciu, telefonul mobil sustras părţii vătămate, fără a negocia preţul. Inculpatul i-a oferit martorului telefonul mobil spre vânzare după momentul la care inculpatul B.I.A. fusese condus la sediul poliţiei de către lucrătorii de poliţie, dorind să scape de bunul sustras pentru a nu fi tras la răspundere penală.
Prejudiciul a fost recuperat par?ial, păr?ii vătămate fiindu-i restituite scuterul, telefonul mobil ?i suma de 100 lei, motiv pentru care aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Situaţia de fapt reţinută este dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, care se coroborează cu procesele-verbale de constatare a infrac?iunii flagrante, de cercetare la faţa locului şi procesele-verbale de recunoaştere a inculpatului de pe planşe fotografice de către partea vătămată, precum ?i cu declara?ia martorilor S. C. ?i SDC, precum şi cu declaraţiile inculpa?ilor din faza de urmărire penală, în care ace?tia au recunoscut săvârşirea faptei, descriind-o detaliat.
În ceea ce prive?te declara?ia inculpatului B.I.A., din faza de cercetare judecătorească, în care acesta nu a mai recunoscut săvâr?irea faptei, încercând să acrediteze ideea că ceilal?i doi inculpa?i se fac vinova?i de comiterea ei, acestea nu se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, pentru a i se da eficienţa probatorie prevăzută la art.69 C.p.p. În plus, inculpatul nu a dat o justificare rezonabilă pentru care a în?eles să î?i modifice atitudinea procesuală, simpla afirma?ie că asupra sa s-au exercitat presiuni de către organele de urmărire penală neputând fi re?inută, în condi?iile în care to?i inculpa?ii au fost audia?i în prezen?a apărătorilor din oficiu, ceial?i doi inculpa?i nerevenind asupra declara?iilor ini?iale, de recunoa?tere a faptei. De altfel, inculpatul a revenit în apel, solicitând reindividualizarea pedepsei ?i, arătând în ultimul cuvânt că regretă săvârşirea faptei.
Probele administrate în cauză, astfel cum au fost men?ionate anterior, se coroborează ?i duc indubitabil la concluzia că unul din autorii infrac?iunii de tâlhărie a fost inculpatul T. C. R., care, după cum el însu?i a recunoscut în mod constant ?i au arătat ?i inculpatul B.I.A. ?i partea vătămată, a ?inut-o de unul din bra?e pe partea vătămată în timpul agresiunii – prin lovirea cu pumnul în zona fe?ei – comisă de inculpatul B.I.A., ulterior cei doi inculpa?i împăr?indu-?i bunurile încredin?ate de parte vătămată, ca urmare a violen?elor la care fusese supusă.
Coautoratul ar fi existat oricum, chiar dacă unul dintre inculpaţi ar fi realizat activitatea principală, îndreptată împotriva patrimoniului, iar celălalt ar fi realizat activitatea secundară, câtă vreme acţiunile lor au fost concomitente şi cooperante în vederea realizării aceluiaşi scop – deposedarea de bunuri a păr?ii vătămate.
În drept, fapta inculpatului B.I.A., zis „Ş”, care, în noaptea de 06.07.2009, în jurul orei 23,30, în baza unei înţelegeri prealabile, împreună cu inculpa?ii C. I. L., zis „M”, şi T. C. R. au deposedat-o, prin violenţă, pe partea vătămată S. I. M. de un motoscuter marca „Malaguti”, de un telefon mobil marca „Nokia 7310” şi de suma de 247 lei, în timp ce aceasta se deplasa pe str. Pope?ti Leordeni din ora?ul Pope?ti Leordeni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, 2 lit.b, c şi alin. 21 lit. a) din Codul penal.
Fapta inculpatului T. C. R. care, în noaptea de 06.07.2009, în jurul orei 23,30, în baza unei înţelegeri prealabile, împreună cu inculpa?ii C. I. L., zis „M”, şi B.I.A., zis „Ş”, au deposedat-o, prin violenţă, pe partea vătămată S. I. M. de un motoscuter marca „Malaguti”, de un telefon mobil marca „Nokia 7310” şi de suma de 247 lei, în timp ce aceasta se deplasa pe str. Pope?ti Leordeni din ora?ul Pope?ti Leordeni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, 2 lit.b, c şi alin. 21 lit. a) din Codul penal.
Faţă de cele expuse, Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanţă a aplicat fiecăruia dintre inculpa?ii B.I.A. ?i T. C. R. pentru infracţiunea reţinută în sarcina lor pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.
Sub acest aspect, în acord cu prima instanţă, Tribunalul are în vedere modalitatea concretă de săvârşire, importanţa valorii sociale vătămate şi urmările produse, infracţiunea fiind una de violenţă, îndreptată atât împotriva patrimoniului, dar şi a persoanei, săvârşită după o în?elegere prealabilă, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, de mai multe persoane împreună, în public, în timpul nopţii (elemente circumstanţiale agravante, ce denotă atât îndrăzneala, cât ?i determinarea infrac?ională a autorilor, care au urmărit crearea condi?iilor pentru reu?ita faptei propuse), cauzând un prejudiciu recuperat parţial doar datorită diligenţelor organelor de urmărire penală, atitudinea oscilantă a inculpatului B.I.A., cel care a lovit-o pe partea vătămată pentru a-i înfrânge rezisten?a ?i nu a recunoscut fapta decât în faza de urmărire penală, în pofida consistenţei materialului probator aflat la dosar.
Prin urmare, având în vedere şi principiul neagravării situaţiei inculpatului T. C. R. în propria cale de atac (non reformatio in peius), Tribunalul, în acord cu prima instanţă, apreciază că o pedeapsă în cuantumul minim de 7 ani în cazul inculpatului B.I.A. ?i, respectiv, de 4 ani (sub minimul special, ca efect al circumstan?elor atenuante re?inute), este una necesară şi proporţională cu scopul urmărit prin aplicarea ei, acela de a asigura reeducarea fiecăruia dintre inculpa?i şi reinserţia sa în societate, precum şi prevenirea săvârşirii altor infracţiuni.
În mod corect prima instanţă nu a reţinut în favoarea inculpatului B.I.A. niciun fel de circumstanţe atenuante deoarece acesta, după ce a recunoscut ini?ial fapta, în faza cercetării judecătoreşti a încercat să acrediteze ideea culpei exclusive a celorlal?i doi inculpa?i, speculând presupusa inconsisten?ă a materialului probator, şi nu a ajutat în niciun fel la recuperarea prejudiciului produs (sus?inând că banii încredin?a?i de inculpatul T. C. R. îi apar?ineau, iar nu că erau „cota sa parte” ca urmare a faptei comise), dovadă că afirma?ia sa din fa?a instan?ei de apel, în sensul că regretă săvâr?irea faptei, este pur formală, neechivalând cu o căinţă activă, ce ar fi putut atrage re?inerea ?i în cazul său a circumstan?ei atenuante de la art.74 lit. c Cod penal, ca în cazul inculpatului T. C. R..
În ceea ce priveşte reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art.74 lit.a – conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei – aceasta nu s-ar fi impus în speţă nici în cazul inculpatului T. C. R., întrucât aceasta se referă la atitudinea şi comportarea corectă a infractorului în familie, în societate, la locul de muncă, înainte de săvârşirea infracţiunii, nereducându-se la lipsa antecedentelor penale. Situaţia inculpatului nu poate fi însă înrăutăţită, prin înlăturarea acestei circumstanţe, în propria cale de atac.
În ceea ce priveşte modalitatea de a pedepsei stabilite, faţă de criteriile avute în vedere la individualizarea pedepsei, anterior men?ionate, în acord cu prima instan?ă Tribunalul consideră că scopul preventiv, represiv şi educativ al pedepsei nu poate fi atins prin lăsarea în liberate a inculpa?ilor (în cazul inculpatului B.I.A. ar fi ?i nelegală suspendarea executării, fa?ă de cuantumul pedepsei închisorii la care s-a oprit, temeinic, instan?a), astfel că se impunea condamnarea acestora în regim de detenţie.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, Tribunalul reţine că natura faptei săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpa?ilor duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
Nu trebuie interzis inculpa?ilor dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, şi, mai nou, în Hotărârea din 1 iulie 2008, în cauza Calmanovici împotriva României, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou şi Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamna?ii nu şi-ar putea îndeplini funcţiile elective şi nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.
Drept urmare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod pr.pen., Tribunalul va respinge ca nefondate apelurile inculpa?ilor B.I.A. şi T. C. R..
Va menţine starea de arest a inculpaţilor B.I.A. şi T. C. R., fa?ă de cele expuse.
În baza art.381 al.1 Cod procedură penală, va deduce prevenţia de la 7.07.2009 la zi pentru inculpaţii B.I.A. şi T. C. R..
.
În ceea ce prive?te apelul inculpatului C. I. L., Tribunalul constată că prima instanţă a procedat la judecarea cauzei în condi?iile în care inculpatul a fost asistat de un apărător care nu face parte dintr-un barou legal constituit, dovadă ?i rela?iile comunicate de Baroul Bucure?ti, acesta fiind de altfel ?i motivul pentru care, prin Decizia nr.1282/R din 5.10.2009 a Tribunalului Bucure?ti – Sec?ia I Penală s-a revocat măsura arestării preventive luată fa?ă de acest inculpat.
Potrivit Deciziei nr. XXVII (27) din 16 aprilie 2007, pronun?ată de Înalta Curte de Casaţie ?i Justi?ie – Sec?iile Unite în solu?ionarea unui recurs în interesul legii, asistenţa juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.
Or, faţă de dispoziţiile art.197 alin.2 din Codul de procedură penală, hotărârea atacată, pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor relative la asisten?a juridică a inculpatului, deşi aceasta era obligatorie, potrivit legii (şi anume, art.171 alin.3 din Codul de procedură penală), este lovită de nulitate absolută.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, în baza art.379 pct.2 lit.b teza a II-a Cod procedură penală, Tribunalul va admite apelul declarat de inculpatul C. I. L. împotriva sentinţei penale nr. 8/15.01.2010 pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. 3328/1748/2009.
Va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată, cu privire la inculpatul C. I. L., şi va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Cornetu numai în ceea ce îl priveşte pe acesta.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Având în vedere solu?ia dispusă cu privire la apelul acestui inculpat, fa?ă de temeinicia primului motiv de apel invocat, nu va mai trece la analiza celorlalte motive de apel, care ar fi avut o finalitate în măsura în care solu?ia aleasă nu ar fi fost aceea de desfiin?are a hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, va obliga pe apelantul-inculpat B.I.A. la 250 lei, iar pe apelantul-inculpat T. C. R. – la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorilor din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
DISPOZITIV:
Admite apelul declarat de inculpatul C. I. L. împotriva sentinţei penale nr. 8/15.01.2010 pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. 3328/1748/2009.
Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată, cu privire la inculpatul C. I. L., şi trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Cornetu numai în ceea ce îl priveşte pe acesta.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B.I.A. şi T. C. R..
Menţine starea de arest a inculpaţilor B.I.A. şi T. C. R..
În baza art.381 al.1 Cod procedură penală, deduce prevenţia de la 7.07.2009 la zi pentru inculpaţii B.I.A. şi T. C. R..
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă pe apelantul-inculpat B.I.A. la 250 lei, iar pe apelantul-inculpat T. C. R. – la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorilor din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cu recurs în 10 zile de pronunţare pentru procuror şi apelantul-inculpat C. I. L. şi de la comunicare pentru apelanţii-inculpaţi B.I.A. şi T. C. R..
Pronunţată în şedinţa publică astăzi 17.03.2010.
