Asistenţa juridică obligatorie. Acordul inculpatului cu privire la judecarea cauzei în lipsa apărătorului. Consecinţe


Asistenţa juridică fiind obligatorie în condiţiile prevăzute de art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, instanţa nu poate soluţiona cauza în lipsa apărătorului, chiar dacă inculpatul şi-a manifestat voinţa în acest sens.

Sancţiunea încălcării normelor referitoare la asistenţa juridică obligatorie este nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, conform art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală.

(Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2001 – Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 262 din 10.07.2000 a Judecătoriei Bolintin-Vale, în baza dispoziţiilor art. 182 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) din Codul penal, inculpatul C.l. a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă şi s-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.

A fost soluţionată latura civilă a cauzei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în ziua de 12.06.1999, în jurul orei 21,00, partea vătămată S.A. se afla în grădina restaurantului din satul Mihai Vodă, alături de alţi consumatori. La un moment dat, între inculpatul C.l. şi numitul C.C., fratele părţii vătămate, a izbucnit o ceartă. C.C. I-a lovit cu un scaun de plastic în cap pe inculpat, iar acesta, la rândul său, i-a dat un pumn. în acest moment, partea vătămată S.A. a alergat după inculpat, care fugise. Inculpatul l-a îmbrâncit în momentul în care partea vătămată a dus mâna la buzunarul pantalonilor, crezând că, probabil, acesta va scoate ceva cu care să-l lovească.

Partea vătămată a căzut la pământ, lovindu-se la cap. Partea vătămată a fost internată în perioada 12- 26.06.1999 în Spitalul de Urgenţă “F.”, iar conform certificatului medico-legal a avut nevoie pentru vindecarea leziunilor de 75 de zile de îngrijiri medicale.

împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin-Vale şi inculpatul C.l.

Prin Decizia penală nr. 359 din 25.10.2000 a Tribunalului Giurgiu, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin-Vale, împotriva Sentinţei penale nr. 262 din 10.07.2000 a Judecătoriei Bolintin-Vale, care a fost desfiinţată parţial numai pe latura civilă, în sensul că s-a înlăturat măsura obligării inculpatului la plata sumei de 4.000.000 lei, reprezentând despăgubiri civile către partea civilă S.A., constatându-se achitate despăgubirile civile conform declaraţiei părţii civile dată în şedinţa publică din 18.10.2000.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.946.938 lei în loc de 3.893.877 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, la plata dobânzii legale de la data rămânerii definitive a sentinţei, precum şi la achitarea integrală a debitului.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs nemotivat inculpatul C.l.

Apărătorul recurentului-inculpat, în concluziile orale şi dezbateri, a solicitat a se observa că instanţa de fond şi tribunalul au soluţionat cauza cu lipsă de apărare a inculpatului, deşi apărarea era obligatorie, în condiţiile prevăzute de art. 171 din Codul de procedură penală, şi, pentru acest motiv, solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul este fondat.

Din analiza cauzei privind pe inculpatul C.I., rezultă că în mod greşit instanţa de apel a apreciat critica inculpatului privind lipsa de apărare la instanţa de fond ca fiind neîntemeiată, deşi, chiar din considerente, se arată că apărătorul la judecata de fond nu s-a prezentat şi nici nu a depus note scrise, cu toate că avea această obligaţie, reţinând o culpă a inculpatului că nu a invocat faptul că este lipsit de asistenţă juridică, fiind de acord cu judecarea cauzei în lipsa apărătorului.

Curtea consideră că instanţa de fond a încălcat prevederile dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, referitoare la asistenţa juridică obligatorie în cursul judecăţii şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, întrucât pedeapsa stipulată de dispoziţiile art. 182 alin. 2 din Codul penal este de la 2 la 7 ani, deci maximul legal depăşeşte limita de pedeapsă de 5 ani menţionată, circumstanţa atenuantă legală a dispoziţiilor art. 73 lit. b) din Codul penal neavând relevanţă asupra limitelor legale ale pedepselor prevăzute decât sub aspectul sancţionator.

De asemenea, nici la data concluziilor din dezbateri în apel inculpatul C.l. nu a fost asistat, fiind consemnată poziţia acestuia, precum şi solicitarea de a fi amânată pronunţarea pentru a da posibilitatea apărătorului său ales să depună concluzii scrise, întrucât la data de 18.10.2000 se afla în imposibilitatea de a se prezenta din cauza unui accident rutier, aşa cum rezultă din încheierea de la data menţionată, fiind amânată ulterior pronunţarea şi fiind depuse ulterior note scrise.

în raport de cele arătate, Curtea apreciază critica formulată de recurentul-inculpat privind lipsa de apărare în judecarea cauzei ca fiind întemeiată, fiind incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 6 din Codul de procedură penală, sancţiunea încălcării normelor referitoare la asistenţa juridică obligatorie potrivit legii (lipsind apărătorul) fiind nulitatea absolută a hotărârilor pronunţate conform art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală.