Asistenta juridica obligatorie. Lipsa inculpatului aflat în stare de libertate. Omisiunea desemnarii unui aparator din oficiu. Asistenţă juridică


libertate. Omisiunea desemnarii unui aparator din oficiu.

Conform art.171 alin.3 Cod penal, asistenta jridica este obligatorie în

cursul judecatii si în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea

savârsita, pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. Chiar în conditiile în care

inculpatul lipseste de la judecata, instanta este obligata sa desemneze un

aparator din oficiu pentru inculpat.

Sanctiunea încalcarii normelor referitoare la asistenta juridica

obligatorie este nulitatea absoluta a hotarârii pronuntate, conformart.197

alin.2 din Codul de procedura penala.

(decizia penala nr.181/R/05.02.2003-CAB-Sectia I Penala)

Prin sentinta penala nr.1152/03.07.2002 a Judecatoriei Buftea,

inculpatul S.C. a fost condamnat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art.71,64

Cod penal,pentru savârsirea infractiunii prev.de art.215/1 alin.1 Cod penal, cu

aplicarea art.37 lit.b Cod penal.

În baza art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 siart.37 lit.b Cod

penal, inculpatul a mai fost condamnat la 1 an închisoare, cu aplicarea

art.71,64 Cod penal.

S-a facut aplicarea art.33 lit.a si 34 lit.b Cod penal,, inculpatul urmând

sa execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a dedus retinerea si s-a admis actiunea partii civile S.C. D S.R.L.,

inculpatul fiind obligat la despagubiri civile.

În esenta, instanta a retinut ca, inculpatul în calitate de agent comercial,

a delapidat prin eliberarea chitantelor catre societatile comerciale unde livra

marfa, suma de 40 milioane lei.

Împotriva sentintei a declarat apel inculpatul, criticând solutia pentru

nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia penala nr.1685/A/16.10.2002 a Tribunalului Bucuresti –

Sectia a II-a Penala, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

Împotriva deciziei penale a formulat recurs inculpatul, aratând ca este

nevinovat.

Curtea, examinând cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, prin

prisma criticilor din recurs formulate de inculpat si în raport de motivul de

casare prev.de art.385/9 pct.17/1 C.p.p., si art.385/9 pct.6 C.p.p. a considerat

recursul inculpatului fondat.

Astfel,prin prisma motivului de casare prev.de art.385/9 pct.6 C.p.p.,

Curtea a constatat ca judecarea apelului s-a facut în lipsa desemnarii unui

aparator, în raport de dispozitiile art.171 al.3 C.p.p.

Instanta, având în vedere ca pedeapsa prevazuta de lege pentru

infractiunea prev.de art.215/1 alin.1 Cod penal este închisoarea de la 1 la 15

ani, era obligata sa desemneze un aparator din oficiu, chiar daca inculpatul a

lipsit de la judecata.

Neprocedând în acest mod, decizia din apel este lovita de nulitate

absoluta, în raport de dispozitiile art.197 C.p.p., astfel încât, a admis recursul

inculpatului, a casat decizia si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul

Bucuresti.

2