Asistenta juridica obligatorie Lipsa inculpatului aflat în stare de libertate Omisiunea desemnarii unui aparator din oficiu


Conform art.171 alin.3 Cod penal, asistenta jridica este obligatorie în cursul judecatii si în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea savârsita, pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. Chiar în conditiile în care inculpatul lipseste de la judecata, instanta este obligata sa desemneze un aparator din oficiu pentru inculpat.Sanctiunea încalcarii normelor referitoare la asistenta juridica obligatorie este nulitatea absoluta a hotarârii pronuntate, conformart.197 alin.2 din Codul de procedura penala.

(decizia penala nr.181/R/05.02.2003-CAB-Sectia I Penala)

Prin sentinta penala nr.1152/03.07.2002 a Judecatoriei Buftea, inculpatul S.C. a fost condamnat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art.71,64 Cod penal,pentru savârsirea infractiunii prev.de art.215/1 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal. În baza art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 siart.37 lit.b Cod penal, inculpatul a mai fost condamnat la 1 an închisoare, cu aplicarea art.71,64 Cod penal.S-a facut aplicarea art.33 lit.a si 34 lit.b Cod penal, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.S-a dedus retinerea si s-a admis actiunea partii civile S.C. D S.R.L., inculpatul fiind obligat la despagubiri civile. În esenta, instanta a retinut ca inculpatul în calitate de agent comercial, a delapidat prin eliberarea chitantelor catre societatile comerciale unde livra marfa, suma de 40 milioane lei.

Împotriva sentintei a declarat apel inculpatul, criticând solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.Prin decizia penala nr.1685/A/16.10.2002 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.Împotriva deciziei penale a formulat recurs inculpatul, aratând ca este nevinovat.Curtea, examinând cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, prin prisma criticilor din recurs formulate de inculpat si în raport de motivul de casare prev.de art.385/9 pct.17/1 C.p.p., si art.385/9 pct.6 C.p.p. a considerat recursul inculpatului fondat. Astfel, prin prisma motivului de casare prev.de art.385/9 pct.6 C.p.p., Curtea a constatat ca judecarea apelului s-a facut în lipsa desemnarii unui aparator, în raport de dispozitiile art.171 al.3 C.p.p.Instanta, având în vedere ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea prev.de art.215/1 alin.1 Cod penal este închisoarea de la 1 la 15 ani, era obligata sa desemneze un aparator din oficiu, chiar daca inculpatul a lipsit de la judecata.Neprocedând în acest mod, decizia din apel este lovita de nulitate absoluta, în raport de dispozitiile art.197 C.p.p., astfel încât, a admis recursul inculpatului, a casat decizia si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucuresti.