În actul de sesizare se reţine în fapt că la data de 27.07.2008, inculpatul a participat la un botez în cartierul T din mun. Sibiu, unde era şi partea vătămată P M D În jurul orelor 2300, partea vătămată a plecat de la botez cu scopul să cumpere ţigări, iar pe drum s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a spus că merge în aceeaşi direcţie. La întoarcere, inculpatul i-a propus părţii vătămate să meargă pe o scurtătură, unde profitând că zona respectivă era necirculată şi neluminată, i-a cerut victimei să întreţină raporturi sexuale.
Datorită refuzului acesteia, inculpatul a început să o lovească cu pumnii şi picioarele, i-a smuls hainele de pe ea şi a întreţinut raporturi sexuale, cunoscând totodată că aceasta are doar 14 ani.
A doua zi, partea vătămată a fost examinată medico-legal, constatându-se existenţa leziunilor traumatice specifice unei agresiuni sexuale, precum şi prezenţa spermatozoizilor în secreţia vaginală al căror genotip corespunde cu cel al inculpatului.
Prin sentinţa penală nr. 122/24.04.2009 Tribunalul Sibiu urmare a schimbării încadrării juridice din art. 197 alin. 3 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. în infracţiunea prev. de art. 197 alin. 1 şi 3 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. şi reţinerii vinovăţiei, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol, şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b, d şi e C.pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C.pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b, d şi e C.pen. ca pedeapsă accesorie, pe durata pedepsei închisorii aplicată.
În baza art. 350 C.pr.pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, şi în baza C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 22.02.2009, la zi.
În baza art. 346 C.pr.pen. raportat la art. 14, 17 C.pr.pen. coroborat cu art. 998 C.civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate P M D, reprezentată de P L G – mama, ambele domiciliate în Sibiu, , suma de 5000 lei, cu titlul de daune morale.
Prin decizia penală nr. 21/A/2009 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpatul C a desfiinţat sentinţa penală nr. 122/2009 cu trimiterea cauzei spre rejudecare, menţinând starea de arest a inculpatului, judecata urmând a se relua de la primul termen. Din această decizie s-a reţinut că rejudecarea cauzei s-a impus ca urmare a faptului că Spitalul Clinic Judeţean Sibiu nu a fost citat deşi prin internarea părţii vătămate au fost efectuate cheltuieli.
În rejudecare s-a procedat la citarea Spitalului Clinic Judeţean Sibiu care s-a constituit parte civilă cu suma de 2021,47 lei (f. 33), a fost reaudiat inculpatul , partea vătămată) şi martorii S M şi L R),-martori comuni ai acuzării şi ai apărării, precum şi martorul acuzării B I . De asemenea la solicitarea inculpatului a fost efectuat un referat de evaluare presentenţial Din întreg materialul probator al cauzei administrat în cursul urmăririi penale : plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, în care relatează modul în care a fost violată de inculpat, procesul-verbal întocmit de organele de poliţie care au dus partea vătămată la spital, precum şi la faţa locului (planşele foto aferente), certificatul medico-legal care atestă că partea vătămată a fost violată, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică (ADN) ce a concluzionat că profilul genetic corespunzător locilor analizate este identic cu cel al numitului C A, declaraţia martorei S M sora inculpatului care infirmă faptul că inculpatul a lipsit de la botez o perioadă de timp în care era plecată şi partea vătămată., declaraţia lui P L G, mama părţii vătămate, declaraţiile inculpatului care nu a recunoscut iniţial fapta, însă după sosirea raportului ADN, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a recunoscut fapta comisă, precum şi din declaraţiile inculpatului, părţii vătămate şi martorilor date în cele două cicluri procesuale, precum şi în faţa instanţei de apel , Tribunalul a reţinut în fapt următoarele :
La data de 27.07.2008, partea vătămată, însoţită de concubinul ei a participat la un botez organizat în Sibiu, cartierul T, unde se afla şi inculpatul.
În jurul orelor 23, concubinul părţii vătămate, S E, a trimis-o pe aceasta după ţigări, iar inculpatul a însoţit-o. La întoarcere, inculpatul i-a propus părţii vătămate să meargă pe o scurtătură şi profitând de faptul că zona era necirculată, a forţat-o pe victimă să întreţină raporturi sexuale, agresând-o şi trântind-o la pământ. După consumarea raporturilor sexuale, inculpatul a ameninţat partea vătămată să nu spună nimic în legătură cu cele întâmplate.
Inculpatul a avut un comportament oscilant pe tot parcursul procesului penal : iniţial în faza de urmărire penală neagă comiterea faptei, susţinând chiar că nu a întreţinut niciodată raporturi sexuale cu partea vătămată , pentru ca ulterior în primul ciclu procesual audiat fiind de instanţă să recunoască săvârşirea faptelor, că a avut „relaţii sexuale cu victima forţând-o” . În faţa instanţei de apel şi-a nuanţat declaraţia în sensul că a recunoscut întreţinerea raportului sexual susţinând însă că a fost cu acordul ei, pentru ca ulterior, în rejudecare, să declare că menţine toate declaraţiile date în cauză, deşi este evident că sunt contradictorii. Abia după ce instanţa i-a citit declaraţiile a afirmat că deşi îşi recunoştea semnătura pe declaraţia dată în faţa judecătorului fondului a contestat conţinutul acesteia susţinând în continuare că raportul sexual a avut loc cu acordul părţii vătămate.
Partea vătămată P M şi-a menţinut o poziţie constantă în faţa tribunalului, a descris în faza de urmărire penală cum s-au petrecut faptele şi a susţinut şi în primul ciclu procesual că inculpatul în dorinţa de a întreţine relaţii sexuale cu ea a bătut-o şi a tras de ea. Deşi a recunoscut că a fost lovită după incident şi de concubinul ei, precum şi de concubina inculpatului a precizat că mâna ruptă şi traumatismul la nivelul capului provin de la violenţele exercitate de inculpat. Este adevărat că în faţa instanţei de apel a afirmat că nu ar fi fost lovită de inculpat şi că ar fi întreţinut de bună voie relaţii sexuale cu acesta, însă reaudiată în rejudecare, în şedinţă nepublică, partea vătămată a menţionat că cele declarate în faza de apel sunt ca urmare a faptului că aparţinătorii inculpatului ar fi ameninţat-o. A recunoscut că rudele inculpatului i-au solicitat să declare în faţa Curţii că ea ar fi dorit să întreţină acele relaţii sexuale şi că nu s-a opus, însă la termenul din 24 martie 2010 a revenit asupra acestei declaraţii menţinând toate celelalte declaraţii anterioare, care de altfel se şi coroborează cu probele ştiinţifice administrate în cauză. Astfel, instanţa a reţinut ca probă certă în reţinerea vinovăţiei certificatul medico-legal nr. I/c/42 din 28 iulie 2008 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală care atestă leziunile traumatice pe care le prezintă victima şi care s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri contondente şi de asemenea, sunt menţionate leziuni specifice unei agresiuni sexuale, precum şi prezenţa spermatozoizilor în secreţia vaginală care atestă consumarea cu violenţă a unui raport sexual vaginal complet în noaptea de 27/28 iulie 2008. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 758137 din 09.01.2009 întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul M.I.R.A., atestă că genotiparea lichidului seminal şi spermatozoizilor găsiţi în secreţia vaginală a victimei, a pus în evidenţă profilul genetic al unei persoane de sex masculin, identic cu cel obţinut din analiza probei biologice de referinţă recoltate de la numitul C A.
Instanţa a mai reţinut ca probă şi declaraţia martorului B I care a transportat victima a doua zi la spital şi căreia minora i-a povestit că a fost violată.
În ce priveşte vârsta părţii vătămate deşi inculpatul a susţinut că nu cunoştea câţi ani are aceasta, însă din declaraţiile martorei SMC, concubina inculpatului şi soră a concubinului părţii vătămate, rezultă că victima, dată fiind natura relaţiilor dintre aceasta şi fratele martorei, a fost de multe ori în casa în care locuia şi inculpatul şi cei din casă cunoşteau faptul că este minoră, are 14 ani şi este eleva.
Pe cale de consecinţă fapta inculpatului C A, care în noaptea de 27/28.07.2008, prin exercitarea de acte de violenţă asupra părţii vătămate minore P M D în vârstă de 14 ani, a obligat-o să întreţină raporturi sexuale cu el, pe un teren viran în extravilanul municipiului Sibiu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 şi 3 teza I-a C.p., şi nu doar art. 197 alin. 3 C.p. aşa cum inculpatul a fost trimis în judecată, motiv pentru care instanţa a admis cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice în acest sens.
Faţă de faptul că s-a făcut dovadă fără urmă de dubiu că inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu victima exercitând asupra acesteia acte de violenţă, nu a aparut ca fiind întemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din art. 197 alin. 3 C.p. în infracţiunea de raport sexual cu o minoră, prev. de art. 198 alin. 1 C.p. sens în care ea a fost respinsă.
În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C.p. după cum urmează :
– limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal : de la 10 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi
– gradul de pericol social al faptei : infracţiunea de viol săvârşită asupra unei minore ce nu a împlinit vârsta de 15 ani, prezintă un pericol social ridicat,
– persoana inculpatului : C A a avut un comportament oscilant şi nesincer pe toată durata procesului penal, este recidivist post condamnatoriu. A încercat să inducă în eroare instanţa deşi probele ştiinţifice dovedeau cu certitudine faptul că actul sexual a fost comis cu violenţă . Nu s-a putut ignora împrejurarea că inculpatul prin aparţinătorii săi a supus victima la presiuni ce au făcut ca PM să-şi schimbe declaraţia în faţa Curţii de Apel.
După cum rezultă din referatul de evaluare inculpatul este descris ca o persoană cu mari carenţe educaţionale dar care şi-a câştigat existenţa din muncă cinstită fiind tăietor de fier vechi. Membrii familiei din care provine au avut condamnări penale, ca de altfel şi inculpatul. C A a avut o atitudine lipsită de remuşcări şi de discreditare a victimei negând faptul că acţiunile sale i-ar fi putut cauza acesteia suferinţe; nu a manifestat nici un fel de empatie faţă de victimă, iar din atitudinea lui deducându-se faptul că are un caracter impulsiv, hedonist şi a profitat de oportunitatea ivită (faptul că era singur cu victima) pentru a-şi satisface pulsiunile sexuale.
– consecinţele concrete ale săvârşirii faptei : victima pe lângă agresiunile fizice suferite şi descrise în certificatul medico-legal a resimţit efectele violului în plan emoţional şi psihic, manifestând stări de anxietate intensă, mai ales că familia inculpatului a ameninţat-o cu violenţa, fapt ce a determinat-o să îşi schimbe declaraţia iniţială.
Faţă de toate aceste aspecte, având în vedere şi apelul formulat de Parchet prin care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate iniţial de instanţa de fond, tribunalul a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse mai severe inculpatului CA de natură să îşi atingă scopul educativ şi sancţionator motiv pentru care urmează a aplica o pedeapsă de 15 ani închisoare.
Faţă de aplicarea unei pedepse privative de libertate s-a impus în baza art. 350 C.p.p. menţinerea stării de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 22.02.2009, inculpatul fiind arestat în baza mandatului de arestare nr. 2/23.02.2009 emis de Tribunalul Sibiu.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, deşi art. 71 al. 2 C.p. impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, b şi c C.pen., în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, instanţa va avea în vedere Decizia nr. 74/5.11.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 4142 alin. 3 C.p.p., dispoziţiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – c C.p. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanţei de judecată, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.p. Recursul în interesul legii pronunţat de instanţa supremă în materie este în deplină concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c/a Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea dreptului de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat – activităţi ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii. Nu s-a impus şi interzicerea dreptului de a alege din moment ce nu avem o infracţiune contra autorităţii.
Faţă de faptul că inculpatul a săvârşit cu violenţă o infracţiune asupra unei persoane minore s-a onsiderat că se impune şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. d şi e C.p. şi anume drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator. De altfel, acestea din urmă vor fi interzise şi după executarea pedepsei principale ca pedeapsă complementară.
În ce priveşte latura civilă, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că în urma agresiunilor suferite, partea vătămată a stat în spital aproximativ o săptămână, având după aceea şi mâna în ghips.
Fapta inculpatului a avut asupra victimei şi un impact emoţional şi psihic major, aceasta trebuind să suporte şi oprobiul apropiaţilor (concubinul şi sora acestuia), creând în conştiinţa victimei complexe de vinovăţie pentru cele întâmplate.
Având în vedere vârsta victimei, precum şi reacţiile improprii ale celor din jur faţă de cele întâmplate, s-a creat convingerea instanţei că impactul faptelor săvârşite de inculpat asupra psihicului imatur al minorei este de natură a crea o suferinţă psihică cu implicaţii majore şi în ce priveşte dezvoltarea ulterioară a acesteia, astfel încât prejudiciul moral a fost pe deplin dovedit, alături de celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, astfel încât, în baza art. 346 C.pr.pen. raportat la art. 14, 17 C.pr.pen. coroborat cu art. 998 C.civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate P M, reprezentată de P L G – mama, ambele domiciliate în Sibiu, suma de 5000 lei, cu titlul de daune morale, sumă solicitată de procuror in baza art 17 C.p.p.
