S-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei că inculpatul în noaptea de 5 spre 6 aprilie 2009 a aplicat lovituri părţii vătămate Y care a suferit leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie .
Situaţia prezentată prin rechizitoriu a fost reţinută în urma administrării următoarelor mijloace de probă.
Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a confirmat că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi s-a certat cu Y, negând exercitarea actelor de violenţă asupra acestuia.
În cadrul şedinţei de judecată a fost ascultat inculpatul care a susţinut varianta prezentată la urmărirea penală .
A relatat că în data de 05 aprilie 2009 a mers în bar împreună cu mai mulţi prieteni şi a consumat băuturi alcoolice. Susţine că Y a intrat în conflict cu martorul A, în condiţiile în care partea vătămată este o persoană recalcitrantă şi se bate în fiecare zi cu cineva. După ieşirea din local, declară inculpatul, partea vătămată a încercat să-l lovească pe A, lovindu-l pe el. Nu recunoaşte că ar fi lovit partea vătămată, afirmând că martorul a fost agresorul, aplicându-i victimei lovituri cu palma şi pumnul. A recunoscut că la plecarea din bar avea asupra sa o halbă de bere pe care a lăsat-o în incinta restaurantului, pe o masă aflată la terasa localului.
Partea vătămată a susţinut că are pretenţii civile de la inculpat în cuantum de 6.500 lei, din care suma de 1.500 lei reprezintă daune materiale şi 5.000 lei daune morale.
A relatat partea că în seara incidentului inculpatul i-a solicitat să facă cinste cu o bere. Constatând că nu mai are bani asupra sa a refuzat, moment în care C a făcut aprecieri nepotrivite la situaţia sa materială, iscându-se un conflict verbal între părţi. Susţine că în incinta barului inculpatul l-a lovit cu o halbă de bere în cap, provocându-i sângerarea. A părăsit localul însoţit iar la un moment dat a fost ajuns din urmă de inculpat şi martorul A. În aceste împrejurări, inculpatul l-a lovit în zona capului cu o halbă iar când a ajuns în apropierea locuinţei, agresorul i-a aplicat lovituri în zona coastelor cu o bâtă, după care şi-a pierdut cunoştinţa.
Analizând materialul probator administrat, instanţa constată vinovăţia inculpatului dovedită cu privire la săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 cod penal comisă în următoarele împrejurări:
În seara zilei de 05 spre 06 aprilie 2009 părţile s-au aflat la restaurant. Între partea vătămată, pe de o parte şi inculpat, pe de alta, a izbucnit un conflict în urma căruia X a lovit partea vătămată cu o halbă de bere în zona capului, provocându-i sângerarea.
După incident, în drum spre casă, cei doi s-au reîntâlnit împrejurare în care inculpatul i-a aplicat o lovitură în zona capului cu halba de bere pe care o luase din bar cu acest scop. Cu acelaşi prilej inculpatul a aplicat victimei, căzută la pământ, mai multe lovituri cu picioarele .
Potrivit certificatului medico – legal nr. A 2-248/05.05.2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Y a prezentat leziuni traumatice care pot data din 6 aprilie care au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în pericol.
Sub aspectul laturii obiective instanta retine ca in cauza este dovedita existenta elementului material al infractiunii analizate, constand in actiunea inculpatului de lovire a partii vatamate, aspect ce reiese din ansamblul probator administrat.
Urmarea imediată a faptei săvârşite de către inculpat constă în vatamarea grava a integritatii corporale si sanatatii partii vatamate. Avand in vedere certificatul medico-legal, foaia de observaţie clinică generală si celelalte probe existente la dosar instanta apreciaza ca se poate retine producerea consecintelor prevazute de art. 182 alin. 2 C.p. în condiţiile în care partea vatamata a suferit leziuni care i-au pus viaţa în pericol, fiind nevoie de intervenţie chirurgicală pentru stabilizarea sa, precum si legatura de cauzalitate intre fapta comisa de inculpat si urmarea produsa de aceasta, constand in atingerea adusa integritatii corporale a victimei.În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit. b C.pen, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv probabilitatea vatamarii integritatii corporale a victimei şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
Nu poate fi reţinută apărarea inculpatului, prin avocat, în sensul că se impune achitarea în temeiul art.10 alin.1 lit.c pe considerentul că fapta nu este comisă de acesta.
Declaraţia părţii vătămate privind acţiunile violente ale inculpatului asupra sa este susţinută de martori.
Nici o probă nu conduce la concluzia că agresiunea care a cauzat punerea în primejdie a vieţii victimei ar fi comisă de altă persoană.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanţa constata ca fapta exista, a fost savarsita de catre inculpat si constituie infractiune in sensul art. 17 C.pen. astfel ca în baza art. 345 alin. 2 C.proc.pen., urmează să îl condamne pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 al. 2 din codul penal.
Dispoziţiile legale menţionate anterior prevăd că infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
La individualizarea pedepsei, instanţa va avea in vedere : imprejurarile in care a fost savarsita fapta corelativ cu gradul de pericol social concret al acesteia, limitele de pedeapsa prevazute in norma de incriminare din C.pen., dispozitiile partii generale a codului penal, imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala si aspectele legate de persoana inculpatului ce rezulta din actele dosarului .
În acest sens, instanţa va reţine, în temeiul articolului 74 lit. a din Codul penal, cu titlul de circumstanţe atenuante judiciare, conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii ce reiese din ancheta socială efectuată la domiciliul inculpatului. Conduita anterioară a inculpatului se va raporta şi la lipsa de antecedente penale a acestuia, fapt ce reiese din fişa sa de judiciar existentă la dosar.
În perioada care a urmat săvârşirii infracţiunii, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, de fiecare dată când a fost audiat de către organele judiciare penale, negând că el ar fi autorul.
Odată reţinute circumstanţele atenuante judiciare, instanţa va fi obligată să le acorde şi eficienţă legală şi de aceea în temeiul articolului 76, litera d din Codul penal, conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii este de 1 an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, instanţa va reduce pedeapsa ce va fi aplicată sub minimul special .
Din probele administrate rezultă că partea vătămată l-a şicanat pe inculpat, însă acţiunea nu se înscrie în noţiunea de provocare, aşa cum aceasta este reglementată în Codul penal. Atitudinea persoanei vătămate, chiar şicanatoare, nu a avut loc prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, astfel încât să poată fi reţinută circumstanţa atenuantă a provocării.
În ceea ce priveste latura civila a cauzei, se retine ca partea vatamata a precizat ca se constituie parte civila cu suma de 6.500 lei din care 1.500 lei reprezintă daune materiale şi suma de 5.000 lei daune morale.
De asemenea, Spitalul Municipal a depus adresa prin care arată că înţelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2.175,81 lei, conform decontului de cheltuieli anexat.
Din probele administrate in cauza rezulta faptul ca partea civila a suferit un prejudiciu, instanta constatand ca sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale.
Daunele morale constituie o reprobaţiune morală a faptului prejudiciabil şi o încercare de compensare a suferinţelor pricinuite, iar cuantumul lor trebuie apreciat astfel încât să nu reprezinte o sancţiune civilă pentru debitor.
Pretentiile victimei vor fi admise astfel în parte .
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea recursului la 16.05.2012.
