Autoritate de lucru judecat cu privire la cuantumul prejudiciului


La data de 22.04.2010 s-a înregistrat la această instanţă plângerea formulată de petenta SC H SA împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr.279/II-2/2010 şi a ordonanţei aceluiaşi parchet nr.960/P/2008 din 21.01.2010 prin care s-au dispus următoarele:„1. Scoaterea de sub urmărire penală faţă de GA pentru săvârşirea infracţiunii de inşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cp., deoarece fapta sesizată nu este de natură penală.2. Scoaterea de sub urmărire penală faţă de DV pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cp., deoarece fapta sesizată nu este de natură penală.3. Neînceperea urmăririi penale faţă de GA şi DV, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, faptă prevăzută de art. 289 Cp., fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 Cp., întrucât infracţiunile sesizate nu există.4. Neînceperea urmăririi penale faţă de GA şi DV, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei şi abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută de art. 46 Cp. şi art. 248 Cp., întrucât aspectele sesizate nu sunt de natură penală.5. Respingerea cererii formulate de S.C. H S.A., privind instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor aparţinând numiţilor GA şi DV, precum şi celor aparţinând S.C M.A.C. S.R.L. şi S.C. R.T. S.R.L., întrucât nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, respectiv scopul aplicării măsurii asigurătorii – repararea pagubei produse prin infracţiune”. Prin Rezoluţia nr. 279/II-2/2010 din 24.03.2010, s-a dispus „Respingerea plângerii formulate de S.C. H S.A. împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 960/P/2008 din 21.01.2010″.În motivarea plângerii, petenta arată că cercetările sunt incomplete, procurorul pronunţând o soluţie fără a verifica aspectele sesizate, iar reţinerea împrejurării că faptele reclamate sunt de natură civilă sau comercială – fiind deja soluţionate de instanţele civile – fiind contrară dispoziţiilor art.22 alin.2 Cp (în sensul că existenţa faptelor săvârşite de învinuiţi şi vinovăţia acestora nu pot fi „acoperite” de soluţiile pronunţate în civil). Se mai arată, în esenţă, că toate aspectele reclamate nu au fost pe deplin verificate pentru a se reţine caracterul penal al operaţiunilor desfăşurate de învinuiţi, organul de urmărire penală nemanifestând rol activ în lămurirea cauzei, impunându-se şi verificarea următoarelor împrejurări:-condiţiile încheierii tranzacţiei din GHM S.R.L., S.C. M.A.C. S.R.L. şi S.C. R.R.T. S.R.L.- dacă prin încheierea acestei convenţii s-a comis vreo faptă penală în legătură cu cele sesizate;- dintre administratorii S.C. M.A.C. S.R.L şi cine conduce în fapt S.C. R.T. S.R.L. ^__- celelalte două dosare penale în care S.C. M.K.B. R. BANK S.A. şi alte societăţi au sesizat aspecte în legătură cu cele sesizate de noi.- Condiţiile înscrierii pe Tabelul definitiv consolidat a creanţelor celor două societăţi, având în vedere că se propusese înlăturarea lor ca urmare a achitării datoriei.- Modul în care au fost repartizate sumele între creditori şi ordinea repartizării acestor sume.- Condiţiile încheierii contractului de asistenţă juridică nr. 177/02.10.2007 şi a actului adiţional şi a activităţilor desfăşurate de societatea de avocatură;audierea învinuiţilor şi a altor persoane cu privire la aspectele mai sus menţionate.Intimaţii au depus la dosar hotărârile definitive şi irevocabile prin care s-au soluţionat aspectele reclamate de petentă în faţa instanţelor civile.Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată:La data de 08.04.2008, SC H SA a sesizat organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea de către numiţii GA şi DV a infr.prev.de art.215 Cp, art.289 Cp., art.290 Cp., art.246 – 248 Cp., reclamând producerea unui prejudiciu de 4.128.144 lei.În motivarea plângerii, reprezentantul SC H SA, AI a arătat că, în datele de 10.04.2002 şi 12.03.2003, SC H SA, în calitate de proprietar, a convenit cu SC G.H.M. SRL din Timişoara, în calitate de locatar, modificarea termenilor contractuali de locaţie privind complexul hotelier Minerva şi Ştrandul „7 Izvoare” din Băile Herculane, în sensul micşorării duratei locaţiei până la 05.01.2006, în privinţa complexului hotelier şi până la 01.10.2005 a ştrandului „7 Izvoare”.Totodată, s-a convenit ca locatara să folosească activele închiriate până la datele menţionate mai sus, urmând ca investiţiile efectuate de SC G.H.M. SRL, în sumă de 27.588.319.552 lei, să treacă asupra SC H. SA cu titlu gratuit.Această convenţie a intervenit între cele două părţi, motivează reclamanta, urmare chiriei derizorii pe care SC H SA o plătea acesteia, precum şi faptului că aceasta nu şi-a achitat cheltuielile provenite din utilităţi.De asemenea, reclamanta precizează că investiţiile la care se referă cedarea cu titlu gratuit includeau şi contravaloarea unor aparate de aer condiţionat, achiziţionate de SC G.H.M. SRL, în leasing, de la SC M.A.C. SRL Bucureşti.În raport de aceste bunuri, SC MAC SRL din Bucureşti, reprezentată de înv. GA, a formulat o cerere de intervenţie în dosarul nr.3792/30/2005 al Tribunalului Timiş, invocând pretenţii de creditor, deşi reclamanta susţine că terţul intervenient a primit contravaloarea acestor aparate de aer condiţionat.În raport de această împrejurare, reclamanta apreciază că reprezentantul SC MAC SRL, a săvârşit infracţiunea de fals, întrucât a declarat în faţa instanţei că nu a primit contravaloarea bunurilor cedate cu titlu gratuit de către SC GHM 2002 SRL.Cererea de intervenţie formulată de GA a fost însuşită şi de DV, numit de instanţă lichidator judiciar al SC GHM 2002 SRL, împrejurare în care reclamanta consideră că acesta a săvârşit infracţiunea de fals şi abuz în serviciu.În dosarul nr.3792/30/2005 al Curţii de Apel Timişoara (decizia civilă nr.1125/R/08.10.2007) SC H SA a avut calitatea de pârată şi, în recurs, ea a fost obligată la plata sumei de 4.128.144 lei, reclamanţii apreciind că judecătorii au manifestat „o deosebită rea credinţă prin neluarea în seamă a actelor de la dosar care dovedesc achitarea preţului aparatelor de aer condiţionat”.Pe de altă parte, G.A., reprezentantul SC MAC SRL şi SC RRT SRL, a încasat de la RB suma de 11 miliarde lei în contul aparatelor de aer condiţionat la care am făcut anterior referire, dintr-un credit ce a fost acordat locatarei SC GHM 2002 SRL.Cu toate acestea, sumele de 11 miliarde lei şi 48.962.266.876 lei, în favoarea societăţilor reprezentate de GA cu concursul lichidatorului judiciar DV, au fost înscrise în tabelul creditorilor, în dosarul nr.33/S/2005 al Tribunalului Timiş, deşi potrivit susţinerilor reclamantei, susnumiţii nu au făcut dovada existenţei reale a acestei creanţe, cu documente justificative, chiar dacă aceste aspecte civile au fost lămurite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.În plus, arată reclamanta, la data de 02.10.2007 a fost încheiat un contract de asistenţă juridică înregistrat sub numărul 177 între SCA MPA şi SC GHM SRL, prin lichidator judiciar DV, care avea ca obiect studierea, redactarea şi reprezentarea părţii în faţa Curţii de Apel Timişoara, în dosarul nr.3792/30/2005, la un singur termen de judecată, suma fiind de 20.400 lei, onorariu redus de instanţă la 2000 lei.Ulterior, a doua zi după pronunţarea deciziei Curţii de Apel Timişoara, la data de 09.10.2007, s-a încheiat un act adiţional la contractul de asistenţă juridică nr.177/02.10.2007, tot prin lichidator judiciar DV, prin care avocaţii au fost „gratificaţi” cu suma de peste 200.000 lei.Acest onorariu de avocat, apreciază reclamanta, este cu totul nejustificat cu atât mai mult cu cât în dosarul de nu s-a făcut nici o dovadă că societatea de avocaţi s-ar fi ocupat de aspectele legate depunerea în executare a hotărârii.Totodată trebuie observat faptul că „cererea privind declanşarea procedurii insolvenţei” împotriva debitoarei SC H SA, „cerere de recurs” din dosarul nr.3792/30/2005 al Curţii de Apel Timişoara precum şi „cererea de punere în executare a onorariului avocaţilor” poartă semnături diferite, deşi sunt făcute în numele aceluiaşi lichidator judiciar, DV.Din aceste considerente acţiunile lichidatorului DV sunt considerate de reclamantă ca fiind ilegale, abuzive, de natură a prejudicia grav patrimoniul societăţii cu intenţia vădită de a introduce SC H SA în stare de .Prin ordonanţa nr.96o/P/2008 din 21.01.2010 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus, în baza art.10 lit.b Cp.p., scoaterea de sub urmărire penală a înv. GA ( pentru săvârşirea infr.prev.de art.215 alin.1, 2, 5 Cp.) a înv. DV ( pentru săvârşirea infr. prev.de art.26 Cp. rap.la art.215 alin.1, 2, 5 Cp.) şi neînceperea urmăririi penale faţă de GA şi DV pentru săvârşirea infr.prev.de art.246 Cp. şi art.248 Cp. Prin acelaşi act, în baza art.10 lit.a Cp.p., s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale faţă de GA şi DV pentru săvârşirea infr.prev.de art. 289 Cp. şi art.290 Cp.Împotriva soluţiei a formulat plângere SC H SA criticând modul de interpretare a actelor dosarului şi incompleta cercetare efectuată în cauză, plângere respinsă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti prin rezoluţia nr.279/II-2/2010 din 24.03.2010, cu următoarea motivare:Prin decizia nr.1125/P/2007 a Curţii de Apel Timişoara s-a stabilit o situaţie juridică cu incidenţă determinantă asupra aspectelor invocate de petentă ca ilegale în raport cu suma de 4.128.144,29 lei. De asemenea aprecierea SC H SA ca „dubioasă,, a tranzacţiei intervenite între SC MAC SRL şi GHM precum şi motivele invocate ce au condus petenta la această concluzie, nu sunt în măsură a demonstra caracterul ilegal al convenţiei de mai sus. în aceiaşi situaţie se află şi calificarea contractului de asistenţă juridică nr.177/02.10.2007.Tribunalul reţine că soluţiile pronunţate de procurori sunt legale şi temeinice, fiind evident că aspectele reclamate aparţin exclusiv dreptului civil, respectiv vizează executarea defectuoasă sau neexecutarea unor contracte civile şi comerciale, punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti, rezolvarea unor probleme de insolvenţă.Este adevărat că hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, numai în ceea ce priveşte existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia, însă are autoritate de lucru judecat – în penal – cu privire, de exemplu, la cuantumul pagubei.În speţa dedusă judecăţii nu s-a făcut dovada caracterului penal al faptelor reclamate, astfel că odată aleasă calea rezolvării acţiunii civile separat şi mai ales anterior existenţei procesului penal (aspect care interesează în mod deosebit petenta), această alegere este irevocabilă.Invocarea hotărârilor civile definitive şi irevocabile de către parchet „nu acoperă” faptele presupus penale săvârşite de intimaţi, ci fac dovada – în lipsa oricărei alte probe certe, indubitabile de vinovăţie – că problemele existente între părţi au fost şi sunt de natură civilă, rezolvate ca atare de instanţele civile investite până în acest moment.În fapt, tribunalul va reţine câteva aspecte care să răspundă criticilor formulate în plângerea dedusă judecăţii.Astfel, se reţine că SC MAC SRL – despre care petenta susţine că greşit a fost înscrisă pe tabelul de creanţe, ea nemaidatorând nimic debitoarei SC GHM 2002 SRL – a apelat la concursul instanţelor de judecată pentru a obţine recunoaşterea şi stabilirea întinderii creanţelor sale; respectivele creanţe au fost stabilite în contradictoriu cu petenta, iar înscrierea lor în tabelul de creanţe a fost contestată de petentă, aceasta fiind menţinută atât de judecătorul sindic, cât şi de instanţa de control judiciar.Prin urmare, lichidatorul judiciar avea obligaţia de a proceda la înscrierea respectivelor creanţe în tabelul definitiv consolidat al creanţelor, refuzul înscrierii putând constitui infracţiunea de abuz în serviciu.Nu se poate stabili în acest moment procesual, într-o plângere penală, alt cuantum al creanţelor decât cel stabilit de instanţa civilă în faţa căreia petenta şi-a exercitat toate drepturile procesuale, judecându-se în contradictoriu cu celelalte societăţi implicate.Simpla susţinere a petentei că tranzacţia din 03.02.2004 încheiată între SC MAC SRL şi SC GHM 2002 SRL este „dubioasă”, fără a fi susţinută de vreo probă care să dovedească intenţia frauduloasă a uneia dintre părţile contractante, nu poate fi primită de tribunal; pe lângă dispoziţiile art.969 C.civ. – potrivit cu care „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante” – tribunalul constată că această tranzacţie a fost cenzurată şi validată sub toate clauzele ei de mai multe instanţe civile, dar şi de judecătorul sindic în cadrul judecării insolvenţei debitoarei SC GHM 2002 SRL, dosar de insolvenţă în care şi petenta este parte.În mod corect procurorii au verificat doar aspectele care vizează relaţiile dintre petentă şi intimaţi, neavând obligaţia de a verifica tranzacţii încheiate cu terţe persoane şi nicidecum de a verifica alte dosare penale cu care nu au fost investiţi.Următoarea nemulţumire a petentei – exprimată în cuprinsul plângerii cu care a fost sesizată instanţa – se referă la aşa zisa „obligaţie” a procurorului de a fi verificat modul în care lichidatorul judiciar a „distribuit” activele SC GHM SRL; în acest sens, tribunalul reţine că procedura insolvenţei, inclusiv distribuirea sumelor recuperate în cadrul acestei proceduri, se face sub supravegherea comitetului creditorilor şi a judecătorului sindic.Procurorul nu se poate substitui judecătorului sindic, iar eventualele nemulţumiri ale petentei cu privire la aceste aspecte au fost deja exprimate prin contestaţiile formulate, cenzurate şi respinse de instanţele civile, inclusiv de cele de control judiciar (petenta fiind parte în procedura insolvenţei).În fine, tribunalul constată că organul de urmărire penală a avut rol activ în cercetările efectuate, administrând un vast material probator pentru toate părţile implicate.Cum la momentul soluţionării plângerii de către prim procuror nu au apărut elemente sau probe noi care să contravină celor reţinute prin contestata ordonanţă a parchetului, rezoluţia acestuia este legală şi temeinică, menţinând soluţiile dispuse în cauză pentru aceleaşi argumente care au dus la luarea lor.Tribunalul constată – pentru toate considerentele deja expuse – că nu se impune completarea probatoriului cu cele solicitate de petentă, marte parte dintre aspectele menţionate în plângere fiind deja verificate, iar reaudierea învinuiţilor şi a altor persoane nenominalizate nefiind justificată atâta timp cât nu s-a precizat măcar ce anume se doreşte a se dovedi efectiv prin aceste audieri.În concluzie, tribunalul constată plângerea neîntemeiată şi în baza art.2781 alin.8 lit.a Cpp urmează să o respingă.În baza art.192 alin.2 şi art.193 Cpp, petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat şi a cheltuielilor de judecată către intimatul GH, reprezentând onorariu avocat conform chitanţei depuse la dosar.