TRIBUNALUL MUREŞ
TRIBUNALUL MUREŞ
Târgu Mureş
Târgu Mureş
SECŢIA PENALĂ
SECŢIA PENALĂ
Dosar nr. 1358/102/2010 (Număr în format vechi 2799/2010)
Dosar nr. 1358/102/2010 (Număr în format vechi 2799/2010)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
SENTINŢA PENALĂ NR.9
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2011
Completul compus din:
PREŞEDINTE : I.L.
GREFIER : A.B.
Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror R.N., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş
Pe rol fiind pronunţarea soluţiei dată în cauza penală privind pe inculpatul B.A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.143 alin.2 lit.c din Legea nr.85/2006.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă d-na avocat Ramona Moldovan (stagiara d-lui avocat Lucian Chiriac – apărătorul părţii civile), lipsă fiind inculpatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor a avut loc în şedinţa publică din 10 ianuarie 2011, susţinerile avocaţilor părţilor, ale consilierului juridic al părţii civile, precum şi concluziile reprezentantei Ministerului Public fiind consemnate în încheierea de şedinţă, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când, pronunţarea soluţiei s-a amânat pentru data de azi, 25 ianuarie 2011.
Se constată, de asemenea că, s-au înaintat la dosar, prin serviciul registratură, la data de 19.01.2011 şi respectiv la data de 24.01.2011, concluzii scrise formulate de către partea civilă SC C. SA şi de către inculpatul B.A. şi s-au restituit cele două dovezi de comunicare a încheierii de şedinţă din 10.01.2011 către inculpatul B.A..
INSTANŢA
Prin rechizitoriul nr. 317/P/2008 din data de 26 aprilie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, înregistrat la această instanţă la data de 27 aprilie 2010 sub număr de dosar 1358/102/2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.A. (fiul lui Ioan şi Maria, născut la data de 3 septembrie 1960 în com. Vinţu de Jos, jud. Alba, , studii superioare, administrator al SC “M.” SRL Alba Iulia, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în XXXXXXXXX ,jud Alba) pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută şi pedepsită de art. 143 alin. 2, lit. c din Legea nr. 85/2006.
În considerentele rechizitoriului s-a reţinut că prin rezoluţia procurorului din data de 18 decembrie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de B.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 143 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006, reţinându-se că învinuitul a înstrăinat, în frauda creditorului SC “C.” SA Sighişoara, bunuri mobile şi imobile aparţinând patrimoniului societăţii SC “M.” SRL, societate al cărui administrator era.
Astfel s-a reţinut că inculpatul este administrator al SC “M.” SRL cu sediul în Alba Iulia, societate care în anul 2004 a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu SC “C.” SA Sighişoara, privind produse de menaj şi decorative, pe o durată de doi ani, contract care în cursul anului 2006 a fost prelungit (filele 47, 48 din dosarul de urmărire penală).
În baza acestui contract, în perioada 23.11.2005 – 03.07.2006 SC “C.” SA a furnizat către SC “M.” SRL mărfuri care nu au fost achitate integral de către aceasta din urmă, rămânând restanţe de achitat în sumă de 340.730,06 lei (fila 22 din dosarul de urmărire penală).
La data de 11 iunie 2007, partea vătămată SC “C.” SA a convocat la o conciliere directă SC “M.” SRL, prin administratorul ei – inculpatul, conciliere care urma să aibă loc în data de 4 iulie 2007 (filele 55-57 din dosarul de urmărire penală), dar inculpatul nu s-a prezentat la această conciliere directă şi nici nu a delegat vreo altă persoană din cadrul firmei să facă acest lucru, fapt consemnat în procesul-verbal întocmit la data când urma să aibă loc concilierea.
În această situaţie, partea vătămată SC “C.” SA a chemat în judecată pe SC “M.” SRL, la Tribunalul Comercial Mureş, solicitând obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 340.730,06 lei cu titlul de preţ neachitat şi a penalităţilor aferente acestei sume (filele 58-70 din dosarul de urmărire penală). Cererea părţii vătămate a fost admisă de Tribunalul Comercial Mureş care a dispus, prin încheierea nr. 87/C din data de 26 iulie 2007 şi instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând SC “M.” SRL, până la concurenţa sumei de 372.086,24 lei (filele 58-60 din dosarul de urmărire penală).
Drept urmare, la data de 10 august 2007, judecătoresc prezentându-se la sediul SC “M.” SRL pentru instituirea sechestrului asigurător, a constatat că inculpatul înstrăinase mai multe bunuri din patrimoniul societăţii al cărei administrator era, fapt petrecut în perioada de după convocarea la conciliere directă, deci după ce inculpatul a aflat că SC “C.” SA intenţionează să deschidă o acţiune în instanţă împotriva lui în vederea obţinerii unui titlu pentru încasarea preţului neachitat (filele 71-73, 79-80, 85-88 din dosarul de urmărire penală).
Executorul judecătoresc a mai constatat că inculpatul a vândut respectivele bunuri către SC “T.A.” SRL Alba Iulia, societate al cărei administrator este chiar soţia inculpatului, fiind vorba de: – un spaţiu comercial în Vinţu de Jos, jud. Alba, – un apartament – spaţiu de locuit situat în Zlatna, – o sondă ecograf Toshiba, – un ecograf internist cu 3 sonde Toshiba, – un autoturism Ford Focus Tournier şi – un aparat de hematologie marca Pentra, toate vânzările făcându-se prin contract de vânzare-cumpărare în perioada 27 iunie 2007 – 25 iulie 2007 (filele 71-73, 79-80, 85-88 din dosarul de urmărire penală).
Mai mult decât atât, s-a constatat că preţurile cu care au fost vândute aceste bunuri sunt mult sub valoarea contabilă a acestora, fapt reclamat de către partea vătămată şi confirmat prin expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză (filele 23-32 din dosarul de urmărire penală).
Aceeaşi expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză, în faza de urmărire penală, a stabilit că SC “M.” SRL se afla în incapacitate de plată în perioada când a efectuat vânzările de bunuri către SC T.A. SRL, deci în stare de (fila 31 din dosarul de urmărire penală).
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că motivul pentru care nu a mai putut plăti produsele cumpărate de la SC “C.” SA, este acela că, în timpul derulării contractului dintre cele două firme, reţelele de magazine la care el livra produsele cumpărate de la Sighişoara, au reziliat contractele cu firma lui şi au încheiat contracte direct cu SC “C.” SA. De asemenea, inculpatul a mai arătat că imobilele le-a vândut, deoarece trebuia să facă nişte plăţi către bănci şi nu ca să fraudeze creditorii, iar aparatura medicală a vândut-o pentru că firma care le-a cumpărat a preluat o datorie a SC “M.” SRL către furnizorul german al aparaturii medicale, iar preţul de vânzare al acestor bunuri era cel corect, fapt infirmat de către expertiza efectuată (filele 12-13 din dosarul de urmărire penală).
Tot din expertiza contabilă efectuată a mai reieşit faptul că sumele de bani obţinute din vânzarea bunurilor în cauză au fost folosite pentru a acoperi o parte din credite, dobânzi şi comisioane, dar s-a restituit şi inculpatului personal, suma de 28.600 lei şi s-au făcut şi plăţi către SC “P.” SRL (tot o societate a inculpatului) suma de 22.398 lei cu titlul de avans, deşi acestea nu erau prioritare. De asemenea, expertiza concluzionat că, în condiţiile date, nu se justifica vânzarea bunurilor mobile în cauză la un preţ mult mai mic decât valoarea contabilă, iar vânzarea acestor bunuri nu este singura vânzare neprofitabilă pentru societatea administrată de inculpat, acesta în anul 2008 valorificând bunuri cu un adaos comercial de – 390,8%(fila 32 din dosarul de urmărire penală).
Inculpatul a formulat obiecţiuni cu privire la concluziile expertizei contabile judiciare efectuate în cauză (filele 36-37 din dosarul de urmărire penală), prin care a contestat obiectivitatea întocmirii expertizei. Astfel, enunţând prima obiecţiune, a arătat că expertiza a depăşit prin concluziile formulate cerinţele lucrării, enunţând remarci şi interpretări personale, care nu i-au fost solicitate. Conform standardelor profesionale impuse de C.E.C.C.A.R.: “expertiza este o lucrare personală şi critică, cuprinzând nu numai rezultatul examinării faptelor din punct de vedere al exactităţii formale şi materiale, dar şi părerea expertului asupra cauzelor şi efectelor în legătură cu obiectul supus cercetării sale” (fila 38 din dosarul de urmărire penală).
Pe de altă parte, inculpatul a arătat, în apărare, că problemele financiare ale SC “M.” SRL au fost generate de strategiile marilor reţele de magazine din sectorul economic autohton, strategii care sunt deja notorii, iar aplicarea unui algoritm de analiză economică ce exprimă cifre seci, fără a analiza cauzele generatoare ale problemelor financiare ale unei firme, este insuficient. În legătură cu această obiecţie, procurorul a apreciat că nu are legătură cu acuzaţia adusă, deoarece nu cauzele care au generat starea de insolvenţă ale SC “M.” SRL sunt relevante în ce priveşte obiectul prezentului dosar penal, ci doar existenţa sau inexistenţa acestei stări de fapt care a fost constatată prin expertiză.
O altă obiecţie formulată de către inculpatul a fost cea referitoare la efectuarea unor plăţi din partea SC “M.” SRL către SC “P.” SRL şi către el însuşi, plăţi pe care nu le-a recunoscut. În lămuririle suplimentare la raportul de expertiză formulate de către expertă (filele 38-39 din dosarul de urmărire penală), aceasta indică documentele analizate de ea din care reiese efectuarea plăţilor în cauză.
Următoarea obiecţie formulată de inculpat, a avut în vedere concluziile expertizei referitoare la valoarea de inventar şi de vânzare a mijloacelor fixe în cauză, contestată de inculpat, obiecţie respinsă pe considerentul că expertiza este însă foarte fermă cu privire la aceste valori, deduse din analiza situaţiilor financiare depuse de SC “M.” SRL la D.G.F.P. Alba şi Alba.
Aşadar, din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză contabilă judiciară, din concluziile căruia rezultă fără echivoc faptul că societatea inculpatului B.A. se află în insolvenţă, calitatea de creditor a părţii vătămate, SC “C.” SA, precum şi faptul înstrăinării bunurilor mobile şi imobile la un preţ mult inferior valorii de inventar a acestora către o societate administrată de soţia inculpatului, rezultă în mod concret săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de bancrută frauduloasă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 143 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B.A., administrator al SC “M.” SRL Alba Iulia, de a înstrăina către SC “T.A.” SRL Alba Iulia, în frauda creditorului SC “C.” SA Sighişoara, bunurile mobile şi imobile constând în spaţiul comercial în Vinţu de Jos, jud. Alba, un apartament – spaţiu de locuit situat în Zlatna, o sondă ecograf Toshiba, un ecograf internist cu 3 sonde Toshiba, un autoturism Ford Focus Tournier şi un aparat de hematologie marca Pentra întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută şi pedepsită de art. 143 alin. 2, lit. c din Legea nr. 85/2006.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: – declaraţiile învinuitului B.A. (filele 12-13, 16-17); – declaraţii martorilor P.I. şi David Daniel Simion (filele 18-21);- raportul de expertiză contabilă judiciară (filele 23-32); – actele contabile depuse de părţi (filele 111-485).
În ceea ce priveşte latură civilă a cauzei, partea vătămată SC “C.” SA cu sediul în Sighişoara, str. Mihai Viteazu, nr. 96, s-a constituit parte civilă în procesul penal iniţial cu suma de 411.703,24 lei, reprezentând preţul neachitat al contravalorii facturilor emise în sumă de 340.730,06 lei şi 70.973,18 lei, reprezentând penalităţi de întârziere.
În faţa instanţei de judecată, partea civilă SC “C.” SA şi-au menţinut constituirea de parte civilă formulate din faza de urmărire penală, solicitând în continuare obligarea inculpatul la plata daunelor materiale, cu următoarele precizări: – suma de 340.730,06 lei cu titlu de prejudiciu efectiv suferit, – suma de 103.182,08 lei beneficiu nerealizat (penalităţi de întârziere actualizate) şi – suma de 40.817 lei cheltuieli de judecată; de asemenea, partea civilă a solicitat şi anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între inculpat în calitate de reprezentant al SC “M.” SRL Alba Iulia şi SC “T.A.” SRL astfel:
contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 16 iulie 2007 sub nr. 2263/17.07.2007 la BNP Dotiu Dan Adrian cu privire la imobilul – spaţiu comercial, în suprafaţă construită de 123 mp, o boxă la subsol în suprafaţă de 126 mp, având cota de 17,58/100 părţi din bunuri indivize şi cota de 105/580mp teren – situat în Vinţu de Jos, str. Principală nr. 2 jud. Alba – constând în spaţiu comercial înscris în CF 5356 Vinţu de Jos, nr. topo 362/a/1/X/150/2/1, foaia B la poziţia B4;
contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 16 iulie 2007 sub nr. 2263/17.07.2007 la BNP Dotiu Dan Adrian cu privire la imobilul – spaţiu comercial, în suprafaţă construită de 123 mp, o boxă la subsol în suprafaţă de 126 mp, având cota de 17,58/100 părţi din bunuri indivize şi cota de 105/580mp teren – situat în Vinţu de Jos, str. Principală nr. 2 jud. Alba – constând în spaţiu comercial înscris în CF 5356 Vinţu de Jos, nr. topo 362/a/1/X/150/2/1, foaia B la poziţia B4;
contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 16 iulie 2007 sub nr. 2264/17.07.2007 la BNP Dotiu Dan Adrian cu privire la imobilul – apartament compus din 2 camere, bucătărie, baie, hol, cămară şi debara, în suprafaţă construită de 53,10 mp, având bunuri indivize în cotă de 1,23/100 şi teren de17/1286 mp – situat în Zlatna str. Decebal nr. 25 ap. 1 jud. Alba – constând în apartament înscris în CF 3879 Zlatna, nr. topo 843/I/1, la poziţia B3.
contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 16 iulie 2007 sub nr. 2264/17.07.2007 la BNP Dotiu Dan Adrian cu privire la imobilul – apartament compus din 2 camere, bucătărie, baie, hol, cămară şi debara, în suprafaţă construită de 53,10 mp, având bunuri indivize în cotă de 1,23/100 şi teren de17/1286 mp – situat în Zlatna str. Decebal nr. 25 ap. 1 jud. Alba – constând în apartament înscris în CF 3879 Zlatna, nr. topo 843/I/1, la poziţia B3.
contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 16 iulie 2007 sub nr. 2264/17.07.2007 la BNP Dotiu Dan Adrian cu privire la imobilul – apartament compus din 2 camere, bucătărie, baie, hol, cămară şi debara, în suprafaţă construită de 53,10 mp, având bunuri indivize în cotă de 1,23/100 şi teren de17/1286 mp – situat în Zlatna str. Decebal nr. 25 ap. 1 jud. Alba – constând în apartament înscris în CF 3879 Zlatna, nr. topo 843/I/1, la poziţia B3.
– a contractelor de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile: aparat hematologie Pentra, act încheiat la data de 27 iulie 2007; ecograf internist cu 3 sonde marca Toshiba, act încheiat la data de 2 iulie 2007; precum şi autoturism Fuord Focus Turnier, act încheiat la data de 25 iulie 2007.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 163 alin. 5 Cod procedură penală, partea civilă a solicitat instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului judiciar asupra bunurilor imobile ale inculpatului B.A. şi asupra bunurilor medicale care au făcut obiectul acelor vânzări, până la concurenţa valorii pagubei, de 484.729,14 lei, cu precizarea că toate aceste bunuri se regăsesc, prin descriere exactă, în cererea iniţială de constituire de parte civilă pe care a formulat-o şi la care a anexat procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc Sapta Florian la data de 23.01.2009 şi un tabel definitiv al creanţelor la SC “M.” SRL din data de 20 iulie 2010.
De asemenea, partea civilă a depus la dosar un set de înscrisuri (în copie xerox) care se regăsesc şi în dosarul de urmărire penală: contractul de vânzare cumpărare nr.1147/16.03.2001, contractul de vânzare cumpărare nr.1642/10.10.2001, extras de cont din data de 29 septembrie 2004, contractul de distribuţie încheiat între SC “C.” SA şi SC “M.” SRL, actul adiţional nr. 4/06.01.2006, raportul de expertiză contabilă, sentinţa comercială nr. 378/2008 a Tribunalului Comercial Mureş, cinci bilete la ordin, cererea de conciliere directă, cererea de declanşare a procedurii somaţiei de plată şi cererea de chemare în judecată, mextrasre de carte funciară, copia contractelor prin care au fost înstrăinate bunurile amintite, o notă de şedinţă etc. precum şi concluzii scrise (filele 8-14, 16, 41-89, 91-92, 103-127, 230-235, 289-295).
De asemenea, şi inculpatul a depus în apărarea o serie de acte: un raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul Raducea Marius Adrian din corpul experţilor contabili autorizaţi – filiala Alba, prin care inculpatul înţelege să combată expertiza judiciară efectuată în cauză în faza urmăririi penale; un istoric al SC “M.” SRL obţinut de la Registrul Comerţului la data de 1 noiembrie 2010, un set de acte privind executarea silită efectuată de către AFP împotriva SC “M.” SRL – procese-verbale de adjudecare pentru bunurile mobile cumpărate chiar de către SC “T.A.” SRL la licitaţie, în care se face chiar vorbire şi de acel sechestru asigurator asupra bunurilor mobile, sunt şi alte persoane fizice care au licitat bunurile proprietatea SC “M.” SRL, două contracte de închiriere încheiate între SC “M.” SRL şi SC “T.A.” SRL cu privire la imobilele din Zlatna şi Vinţu de Jos, un certificat de urbanism al SC “M.” SRL care atestă situaţia lucrărilor efectuate la aceste imobile, un centralizator al creanţelor SC “T.A.” SRL – facturi emise de către mai mulţi prestatori de servicii prin care s-au adus îmbunătăţiri acelor spaţii, facturi detaliate, emise pe numele SC “T.A.” SRL pentru investiţii la aceste spaţii, o fişă analitică în ceea ce o priveşte pe SC “P.” SRL prin care se atestă că s-au achitat toate datoriile către SC “C.” SA, acte adiţionale la contractele de închiriere, o adresă cuprinzând listarea corespondenţei electronice cu Selgros şi o notificare a acestora prin care arată că, din cauză că s-a încheiat un contract direct cu SC “C.” SA se reziliază contractul de colaborare cu SC “M.” SRL, printre altele motivându-se şi că ar fi deficienţe la livrarea mărfurilor, practic acesta fiind un pretext al lor şi mai multe facturi fiscale emise de către Selgros chiar în 2006, data la care au început problemele financiare, prin care sunt facturate sume considerabile constând în taxele percepute de către Selgros la anumite aniversări, care trebuiau suportate de către furnizori; ulterior aceştia făceau promoţii pe raft pentru a creşte vânzările, note scrise, practică judiciară, concluzii scrise (filele 131-215, 237-263, 267-279, 296-301).
Inculpatul a fost audiat în faţa instanţei de judecată la data de 6 septembrie 2010, ocazie cu care a declarat că recunoaşte creanţa de 340.730,06 lei a părţii civile, pe care nu o contestă, dar a precizat că în nici un caz nu a vândut bunurile menţionate în frauda SC “C.” SA, ci în condiţiile în care societatea sa avea unele datorii inclusiv la bancă şi la alte societăţi, iar în ceea ce priveşte relaţia comercială cu partea civilă, la acel moment a apreciat-o ca fiind clarificată deoarece se purtaseră discuţii anterior acelui moment, respectiv în perioada martie -aprilie 2007, cu privire la recuperarea debitului restant către partea civilă şi chiar s-a convenit ca lunar, societatea sa SC “M.” SRL să încaseze acele bilete la ordin pe care le lăsase acesteia. Inculpatul a mai arătat că relaţia comercială pe care o derula de mai mult timp cu partea civilă s-a întrerupt din vina exclusivă a acesteia, în condiţiile în care deşi partea civilă cunoştea faptul că la momentul iniţierii colaborării cu societăţile inculpatului, conveniseră asupra unei clauze de exclusivitate a distribuţiei produselor de ceramică (produse pe care inculpatul le şi distribuia către marile concernuri comerciale – Selgros, Metro, Kaufland etc.) cu toate acestea a înţeles să înfiinţeze un punct de lucru “House All” care mai apoi s-a transformat în SC “C. House All” SRL prin intermediul căreia a început să distribuie – evident cu preţuri mai mici – aceleaşi produse pe care şi SC “M.” SRL le vindea respectivilor comercianţi, ceea ce a dus, practice, la scoaterea de pe piaţă a societăţii inculpatului, cu consecinţa imposibilităţii achitării preţului produselor achiziţionate de la partea civilă, dar neplătite. Totodată, inculpatul a mai arătat că plata preţului nu se făcea imediat, ci, la un anumit timp după ridicarea produselor, în condiţiile în care şi retaileri la care el le distribuia plăteau la un anumit termen, şi chiar şi în aceste condiţii, când s-a mai întâmplat să fie întârzieri de câteva zile la plată, partea civilă nu a înţeles să întreprindă vreun demers anume, practice acordând un credit moral societăţii sale.
În ceea ce priveşte relaţia SC “M.” SRL cu societăţile la care au fost vândute bunurile reclamate de către partea civilă, inculpatul a arătat că SC “T.A.” SRL – administrator fiind soţia inculpatului – folosea practic aceste spaţii şi chiar a făcut anumite investiţii la aceste imobile, îmbunătăţiri, ceea ce a dus la un drept de creanţă asupra acestora şi pe care nu îl putea recupera de la SC “M.” SRL în alt fel, sens în care au şi fost efectuate acele vânzări ale spaţiilor; în plus, din sumele încasate din vânzările bunurilor, s-au achitat şi debitele bancare, astfel că susţinerile potrivit cărora el însuşi şi-ar fi însuşit acei bani, nu sunt reale, banii respectiv fiind practic folosiţi în scop de restituirea împrumuturilor pe care SC “T.A.” SRL – prin intermediul soţiei sale le făcea către SC “M.” SRL pentru ca aceasta din urmă să-şi onoreze plăţile pe care societatea sa trebuia să le facă; inculpatul a mai arătat că soţia sa lua acei bani cu titlu de avans spre decontare sau chiar dividende şi că nu a înţeles să întocmească şi acte doveditoare în acest sens (mai ales după anul 2006 când a avut loc acea cesionare a părţilor sociale ale SC “T.A.” SRL în favoarea sa), dar că o verificare a circuitului banilor de la cele două societăţi din aceeaşi zi, confirmă susţinerile sale.
Relativ la concilierea la care a fost invitat de către reprezentanţii părţii civile, în cursul lunii iunie 2007, inculpatul a declarat că nu-şi mai aminteşte acest fapt, fiind vorba de o perioadă tulbure în viaţa sa atunci, dar că îşi aminteşte că SC “M.” SRL a fost chemată în judecată ulterior momentului la care partea civilă obţinuse acel sechestru asigurător, şi că, aşa cum a mai arătat, la acel moment, relaţia comercială cu partea civilă SC “C.” SA, el o considera ca fiind clarificată în urma discuţiilor purtate anterior acelui moment, respectiv în perioada martie -aprilie 2007, cu privire la recuperarea debitului restant către partea civilă (fila 23).
În vederea clarificării aspectelor laturii penale, au fost ascultaţi martorii: P.I. (filele 37-38), David Daniel Simion (filele 39-40), Komaromi Andronic (filele 129-130).
Din analiza tuturor mijloacelor de probă, instanţa apreciază că, în raport cu acuzele aduse prin rechizitoriu în ceea ce priveşte faptele comise în dauna părţi vătămate constituită parte civilă SC “C.” SA vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită.
Astfel, în sarcina inculpatului B.A., s-a reţinut comiterea infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută şi pedepsită de art. 143 alin. 2, lit. c din Legea nr. 85/2006, constând în aceea că, în calitatea sa de administrator al SC “M.” SRL Alba Iulia şi cunoscând împrejurarea că societatea avea debite restante către partea civilă care demarase procedura judiciară în acest sens, a înstrăinat către SC “T.A.” SRL Alba Iulia – societatea al cărei administrator era soţia sa, şi în frauda creditorului SC “C.” SA Sighişoara, bunurile imobile constând în spaţiul comercial în Vinţu de Jos, jud. Alba, un apartament – spaţiu de locuit situat în Zlatna, precum şi bunurile mobile o sondă ecograf Toshiba, un ecograf internist cu 3 sonde Toshiba, un autoturism Ford Focus Tournier şi un aparat de hematologie marca Pentra, prin aceasta cauzând prejudicii însemnate părţii civile.
Instanţa reţine, fapt necontestat de nici una dintre părţi, că între că SC “M.” SRL Alba Iulia şi al cărei administrator este inculpatul şi partea civilă SC “C.” SA Sighişoara, în cursul anului 2004, s-a încheiat un contract de distribuţie cu privind produse de menaj şi decorative produse de partea civil, contract iniţial pe o durată de doi ani, dar care în cursul anului 2006 a fost prelungit (fiind vorba, practic, de o preluare a unei mai vechi colaborări cu o altă societate a inculpatului SC “P.” SRL); în baza acestui contract, în perioada 23 noiembrie 2005 – 3 iulie 2006 SC “C.” SA a furnizat către SC “M.” SRL mărfuri care era achitate la termen (la 150 de zile) şi pe care la rândul său, inculpatul le redistribuia către marile concernuri comerciale cash&carry: Selgros, Metro, Kaufland etc.
Deşi inculpatul s-a prevalat de o clauză contractuală de exclusivitate în relaţia cu partea civilă, din studiul actului scris şi parafat de cele două societăţi comerciale, inclusiv a actului adiţional (filele 56-63) a rezultat că o atare clauză nu există înserată în cuprinsul niciunui act, ci mai mult, la pct. III din contract se prevede că “*Teritoriu* înseamnă următoarea arie geografică sau portofoliu de clienţi: cash&carry. Vânzătorul poate numi în Teritoriu şi alţi distribuitori pentru produsele care fac obiectul acestui contract”. În acest context, într-adevăr, în anul 2005, partea civilă a înfiinţat un punct de lucru “House All” care mai apoi s-a transformat în SC “C. House All” SRL prin intermediul căreia a început să distribuie aceleaşi produse pe care şi SC “M.” SRL le vindea respectivilor comercianţi, ceea ce, potrivit susţinerilor inculpatului, a dus, practic, la scoaterea de pe piaţă a societăţii sale cu consecinţa imposibilităţii achitării preţului produselor achiziţionate de la partea civilă, dar neplătite.
În atare condiţii, cum preţul produselor achiziţionate de SC “M.” SRL până la data de 3 iulie 2006, nu au fost achitat integral de către partea civilă, practic, la sfârşitul anului 2006, întârzierile la plată ale societăţii inculpatului depăşind tot mai frecvent termenul convenit de părţi, într-adevăr, inculpatul a lăsat părţii civile un număr de bilete la ordin scadente în intervalul septembrie-decembrie 2006 şi care urmau să fie introduse la bancă la sfârşitul fiecărei luni, dar cu confirmarea telefonică prealabilă a inculpatului (filele 78-79) şi care nici nu au fost introduse la plată, deoarece însuşi inculpatul anunţase partea civilă că nu are disponibil în cont, rămânând astfel restanţe de achitat pentru produsele livrate până în luna septembrie 2006 inclusiv în sumă de aproximativ 460.000 lei, din care ulterior s-au recuperat 116.000 lei făcându-se retur unor produse livrate, rămânând însă o diferenţă de 340.730,06 lei neachitată.
După acea dată, partea civilă nu a mai livrat produse către societatea inculpatului, ci în luna ianuarie, pe calea somaţiei de plată, partea civilă a încercat recuperarea debitului, la Judecătoria Sighişoara, cerere fiind însă respinsă.
La data de 11 iunie 2007, partea civilă SC “C.” SA a convocat la o conciliere directă societatea inculpatului SC “M.” SRL, prin administratorul ei, conciliere care urma să aibă loc în data de 4 iulie 2007, dar inculpatul personal nu s-a prezentat la această conciliere directă şi nici nu a delegat vreo altă persoană din cadrul firmei să facă acest lucru, fapt consemnat în procesul-verbal întocmit la data când urma să aibă loc concilierea, sens în care partea civilă a hotărât să cheme în judecată pe SC “M.” SRL în vederea recuperării debitului restant.
În această situaţie, la data de 19 iulie 2007, sub număr de dosar 1233/1371/2007, partea vătămată SC “C.” SA a chemat în judecată pe SC “M.” SRL, la Tribunalul Comercial Mureş, solicitând obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 340.730,06 lei cu titlul de preţ neachitat şi a penalităţilor aferente acestei sume, iar la data de 26 iulie 2007, pe cale incidentală prin încheierea nr. 87/C a Tribunalului Comercial Mureş, instanţa a admis cererea părţii vătămate şi a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând SC “M.” SRL, până la concurenţa sumei de 372.086,24 lei, suma care prin aceeaşi hotărâre judecătorească, s-a constatat a fi datorată pentru perioada 23 noiembrie 2005 – 3 iulie 2006 (ultima factură fiind cea cu nr. 5564/3 iulie 2006 pentru produse ceramice în sumă de 12.155,71 lei), sumă totală la care s-au adăugat şi penalităţile de întârziere calculate la zi.
Pe cale de consecinţă, la data de 10 august 2007, executorul judecătoresc Cherşa Sebastian prezentându-se la sediul SC “M.” SRL pentru punerea în a încheierii instanţei, respectiv pentru instituirea sechestrului asigurător, a constatat că inculpatul înstrăinase mai multe bunuri din patrimoniul societăţii al cărei administrator era, fapt petrecut în perioada de după convocarea la conciliere directă, deci după ce inculpatul a aflat că SC “C.” SA intenţionează să deschidă o acţiune în instanţă împotriva lui în vederea obţinerii unui titlu executor pentru încasarea preţului neachitat. Trebuie precizat şi faptul că executorului judecătoresc i-a fost pus la dispoziţie registrul de inventar la data de 30 mai 2007 (întocmit deci în luna următoare – iunie), act în care apărea ca fiind în proprietatea societăţii debitoare bunurile care ulterior au fost înstrăinate în intervalul 4 iulie 2007 – 10 august 2007, cu motivarea că registrul de inventar la data de 30 iunie 2007 (cel care se întocmea în cursul lunii iulie) nu putea fi accesat din cauza unor dificultăţi de utilizare a programului informatic în care se regăsea acesta.
Executorul judecătoresc a mai constatat că, în perioada 27 iunie 2007 – 25 iulie 2007, inculpatul a vândut respectivele bunuri către SC “T.A.” SRL Alba Iulia, societate al cărei administrator este chiar soţia inculpatului, pe baza unor contracte de vânzare-cumpărarea încheiate astfel:
contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 16 iulie 2007 sub nr. 2263/17.07.2007 la BNP Dotiu Dan Adrian cu privire la imobilul – spaţiu comercial, în suprafaţă construită de 123 mp, o boxă la subsol în suprafaţă de 126 mp, având cota de 17,58/100 părţi din bunuri indivize şi cota de 105/580mp teren – situat în Vinţu de Jos, str. Principală nr. 2 jud. Alba – constând în spaţiu comercial înscris în CF 5356 Vinţu de Jos, nr. topo 362/a/1/X/150/2/1, foaia B la poziţia B4;
– contractul de vânzare-cumpărare a bunului mobil aparat hematologie Pentra, act încheiat la data de 27 iulie 2007;
– contractul de vânzare-cumpărare a bunului mobil ecograf internist cu 3 sonde marca Toshiba, act încheiat la data de 2 iulie 2007;
– contractul de vânzare-cumpărare a bunului mobil autoturism Ford Focus Turnier, act încheiat la data de 25 iulie 2007.
Mai mult decât atât, potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară realizată în cauză în faza de urmărire penală, s-a constatat că preţurile cu care au fost vândute aceste bunuri sunt mult sub valoarea contabilă a acestora, fapt reclamat de către partea vătămată şi confirmat prin expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză. Aceeaşi expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză, în faza de urmărire penală, a stabilit că SC “M.” SRL se afla în incapacitate de plată în perioada când a efectuat vânzările de bunuri către SC “T.A.” SRL, deci în stare de insolvenţă.
Această expertiză a fost contestată sub toate aspectele sale de către inculpatul care, în susţinerea poziţiei sale procesuale şi a nevinovăţiei sale, a contestat atât concluzia referitoare la starea de insolvenţă a societăţii sale, la acea dată, cât şi concluzia potrivit căreia ar fi vândut bunurile nu doar în frauda partea civile, ci la un preţ mult mai mic faţă de acela al valorii contabile a acestora, sens în care inculpatul a depus la dosar ca probă, un raport de expertiză extrajudiciară realizată la data de expertul Răducea Marius Adrian şi ale cărei concluzii au fost că la data de 31 decembrie 2006 SC “M.” SRL nu se afla efectiv în stare de insolvenţă, deoarece activele sale însumat mai mult decât debitele , nu intervenise nici o încetare de plăţi permanentă şi exteriorizată şi nici un creditor nu ceruse, în condiţiile legii, deschiderea procedurii insolvenţei (acest fapt petrecându-se abia la sfârşitul anului 2008). De asemenea, expertul a apreciat că nici valoarea contabilă a bunurilor vândute către SC “T.A.” SRL nu fusese diminuată voit, că existaseră motive justificate de vânzare a bunurilor la acel moment – pentru plata datoriilor firmei, iar preţul a fost unul corespunzător preţului pieţei de la acea dată, iar banii astfel obţinuţi au fost în mod justificat folosiţi pentru achitarea, cu întâietate, a plăţilor către BRD – Sucursala Alba, a plăţii unor rate restante către furnizorii de aparatură medicală şi restituirea sumelor investite de cumpărătoare în respectivele spaţii (filele 237-262).
Relativ la acest din urmă aspect, pornind de la textul infracţiunii a cărei săvârşire i se impută inculpatului – art. 143 alin. 2 lit c din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, potrivit căruia ” (2) Constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care:
.. c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active” , trebuie făcută corelarea corespunzătoare cu art. 3 pct.1 din Legea nr.85/2006 (în forma în vigoare la data de 22 noiembrie 2006 , potrivit căruia: “În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori;
b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;
2. averea debitorului reprezintă totalitatea bunurilor şi drepturilor sale patrimoniale – inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolvenţei – care pot face obiectul executării silite, în condiţiile reglementate de Codul de procedură civilă”.
Aşadar, relevant sub aspectul existenţei infracţiunii de bancrută frauduloasă în foram consacrată de art. 143 alin. 2 lit. c din Legea 85/2206, este existenţa stării de insolvenţă a debitorului care este acea stare a patrimoniului debitorului, care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile; mai mult, legiuitorul vorbeşte chiar de o prezumţie legală de insolvenţă, ceea ce nu implică vreo dovadă specială în acest sens, ci este suficient să intervină acea sitare a plăţilor. Evident, că în fiecare caz concret în parte, trebuie analizate condiţiile concrete şi motivele care au determinat această stare de insolvenţă, dar în speţa de faţă, este evidentă împrejurarea că SC “M.” Srl al cărei administrator este inculpatul, nu mai efectuase nici măcar parţial, plăţi către partea civilă, deşi conveniseră asupra introducerii acelor bilete la ordin, la sfârşitul lunilor sept.-dec. 2006, în scopul achitării preţului restant, bilete care însă nu puteau fi onorate de bancă din lipsa disponibilului bănesc al societăţii debitoare, fapt confirmat chiar şi de inculpate.
Or, în speţă, societatea inculpatului, la data înstrăinării bunurilor amintite, nu mai achitase facturile – cel puţin – către partea civilă, de mai mult de 1 an de zile, în condiţiile în care ultima factură emisă a fost cea cu nr. 5564/3 iulie 2006 pentru produse ceramice în sumă de 12.155,71 lei, scadentă după 150 de zile, conform înţelegerii părţilor.
În ceea ce priveşte înstrăinarea bunurilor imobile şi mobile, începând cu data de 16 iulie 2007, aceste vânzări s-au făcut exclusiv către SC “T.A.” SRL firma administrată de soţia inculpatului, iar preţul astfel obţinut a fost folosit pentru îndestularea creditorului ipotecar BDR Sucursala Alba Iulia (cu precizarea că în contractul încheiat de SC “M.” SRL cu banca, SC “T.A.” SRL avea calitatea de codebitor, deci ar fi putut şi această societate să plătească datoria la bancă), pentru îndestularea inculpatului care, la rândul său, creditase societatea cu suma de 28.000 lei, dar în nici un caz pentru plata vreunei părţi din datoria – recunoscută, de altfel, şi în prezent – a vânzătorului-debitor SC “M.” SRL către partea civilă-creditor SC “C.” SA.
Practic, aşa cum s-a reţinut şi în expertiza judiciară efectuată în cauză şi din actele contabile, rezultă că bunurile s-au vândut sub valoarea de amortizare, bunuri care ar fi putut să constituie un mijloc de recuperare a prejudiciului, reieşind, totodată că vânzarea aceasta s-a făcut tocmai în detrimentul creditorilor, tocmai pentru a nu se achita sumele datorate. Nu se poate susţine, în nici un caz, că inculpatul nu avea cunoştinţă de demersurile făcute de partea civilă, încă de la sfârşitul anului 2006, în vederea recuperării datoriei restante şi, cu atât mai puţin, de împrejurarea că societatea sa avea datorii însemnate către partea civilă.
Instanţa reţine că şi în ceea ce priveşte latura obiectivă şi în ceea ce priveşte subiectivă, elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă se regăsesc în speţa de faţă, fiind evidentă intenţia directă cu care inculpatul a acţionat, respective cu cu intenţia directă de a nu plăti nici o sumă de bani creditorului SC “C.” SA, astfel că elementele infracţiunii sunt întrunite şi ca atare, infracţiunea există şi a fost săvârşită de către inculpat.
În ceea ce priveşte apărările inculpatului în sensul că practic, toată această stare de fapt a fost determinată, în principal, de atitudinea pe care partea civilă a avut-o în timpul derulării relaţiei comerciale cu SC “M.” SRL, în sensul nerespectării clauzei de exclusivitate invocate, al înlăturării sale de pe piaţă prin înfiinţarea acelui punctul de lucru şi apoi a SC “C. House All” SRL societate care avea ca obiect exact vânzarea de produse ceramice către aceeaşi beneficiari cash&carry, ele urmează a fi înlăturate, nefiind relevante în cauză, ele putând, cel mult, să contureze contextual în care inculpatul a procedat în maniera ilicită amintită, dar nu pot constitui argumente viabile ale stabilirii lipsei sale de vinovăţie sau chiar ale inexistenţei faptei.
Cum am arătat şi anterior, în contractul de distribuţie şi apoi în actele adiţionale, nu există înserată o clauză contractuală de exclusivitate în relaţia SC “M.” SRL cu partea civilă, iar în contextul în care afirmativ s-ar fi stipulat o atare clauză, potrivit afirmaţiilor martorilor ascultaţi ea se referea la produsele din import pe care le distribuia SC “C. House All” SRL şi nici de cum la produsele produse interne pe care SC “C.” SA pe producea şi pe care inculpatul le achiziţiona de la partea civilă. De asemenea, faptul că partea civilă a înţeles să-şi comercializeze în mod direct produsele, intrând pe piaţa pe care, până la acel moment, doar inculpatul prin SC “M.” SRL o aproviziona, nu poate fi sancţionat în vreun fel în prezenta cauză sau chiar determina exonerarea inculpatul de răspundere penală, după cum nici împrejurarea că înseşi firmele de cash&carry prin politica de taxe pe care o practicau (taxă de raft, taxă de aniversare etc. – relevate de inculpatul a fi fost în sume foarte mari) au avut un rol determinant în deteriorarea situaţiei financiare a societăţii inculpatului sau că aceasta a întâmpina greutăţi privind onorarea comenzilor marilor lanţuri de retail, întrucât inculpatul a angajat oameni şi a făcut o serie de cheltuieli, a plătit taxe pentru a putea menţine relaţia contractuală şi pentru a vinde produsele pe care le cumpăra de la societatea parte civilă, nu au această aptitudine.
Tot în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. 2 lit. c din Legea 85/2206, textul face vorbire de existenţa stării de insolvenţă a debitorului, respectiv acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile. Or, în lipsa unor alte cerinţe exprese în ceea ce priveşte insolvenţa, acest text de lege trebuie coroborat cu art. 3 din Legea nr.85/2006 care, tot în mod expres, arată ce presupune insolvenţa, inclusiv faptul că se prezumă şi în nici un caz nu face vorbire de pronunţarea insolvenţei printr-o hotărâre judecătorească aşa cum susţine inculpatul care a şi depus la dosar un extras de pe pagina Ecris a Tribunalului Alba din care rezultă că abia în data de 3 iunie 2009 (deci la aproape 3 ani de zile de la momentul vânzării frauduloase a bunurilor) s-a deschis procedura insolvenţei împotriva SC “M.” SRL.
A admite opinia potrivit căreia, nu putem fi în prezenţa unei infracţiuni de bancrută frauduloasă, decât în cazul constatării insolvenţei pe cale judecătorească, practic, ar lipsi prezenta infracţiune aşa cum este ea reglementată de textul amintit, de orice conţinut şi chiar de finalitatea sancţionării celui care adoptă o atare atitudine.
În opinia acestei instanţe, legiuitorul a înţeles să sancţioneze asemenea acţiuni tocmai pentru a descuraja pe cei care se găsesc de facto în situaţia imposibilităţii de a mai plăti debite restante însemnate, tocmai pentru a sancţiona conduita culpabilă a anumitor administratori, care înstrăinează active ale societăţii, în dauna creditorilor mai înainte de a se pronunţă o hotărâre de deschidere a procedurii insolvenţei, întrucît, oricum în cazul în care procedura insolvenţei a fost deschisă, potrivit prevederilor art. 18 din aceeaşi lege a procedurii insolvenţei, “adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special (ale cărui principale atribuţii sunt prevăzute în art. 20) care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor”, iar potrivit prevederilor art. 46 “(1) În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule. (2) Debitorul şi/sau, după caz, administratorul judiciar sunt obligaţi să întocmească şi să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plăţile şi compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii şi valorii acestora şi a datelor de identificare a cocontractanţilor” coroborate cu ale art. 48-50 din Legea 85/2006 unde se stabilesc în mod neechivoc operaţiunile pe care debitorul le poate face (de exemplu: art. 49 (1) Pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează: a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare”, iar art. 49 (2) prevede că “Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia. (3) În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanţii, se va ţine seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protecţii corespunzătoare creanţei garantate”).
Aşadar, după deschiderea procedurii insolvenţei – fie că este vorba de reorganizare, fie de faliment – şi desemnarea administratorului special, actele făcute de debitor sunt strict limitate la anumite plăţi şi ele pot fi făcute doar sub supravegherea administratorului judiciar, menţionându-se şi sancţiunea ce intervine în atare caz – nulitatea absolută, fără a mai avea deci, vreo relevanţă că actul a fost făcut sau nu în frauda creditorilor, aceasta fiind prezumată.
Mai mult,instanţa reţine că, deşi inculpatul a susţinut că este evident că nu a avut intenţia de fraudare a părţii civile, a mai susţinut că nici nu-l preocupa această datorie care, în opinia sa, a fost cauzată chiar de către SC “C.” SA, astfel încât cu sumele de bani obţinute de pe vânzarea imobilelor s-au achitat credite către BRD, deoarece, în caz contrar imobilele respective urmau să fie vândute prin executare silită (fără însă a dovedi în vreun fel că banca ar fi somat debitorul să-i plătească ratele sau că celălalt codebitor nu ar fi avut sumele necesare acoperirii creditului), întrucât chiar cel din Vinţu de Jos avea trei ipoteci de rang I, II şi III, or în aceste condiţii ele nu ar mai fi avut o valoare economică şi dacă nu ar fi fost, dacă nu ar fi stins acele ipoteci, practic valoarea economică de piaţă, ar fi fost zero.
Totodată, din punct de vedere al existenţei infracţiunii, prin prisma vânzării bunurilor, nu este relevantă nici respectarea sau nu a dreptului de preemţiune, nici dacă şi în cuantum societatea cumpărătoare a imobilelor făcuse acolo anumite investiţii dovedite sau nu, nici dacă s-a avut în vedere valoarea de amortizare a imobilelor (fiind practic relevantă doar pentru contractanţi şi o rezultantă a raporturilor dintre SC “M.” SRL – proprietara spaţiilor şi SC “T.A.” SRL cea care investise acolo sume de bani), ci relevant este că vânzarea s-a făcut în condiţiile expuse mai-sus, şi chiar dacă expertul extrajudiciar a arătat că valoare a imobilelor nu a fost sub preţul pieţei – de exemplu: imobilul de la Vinţu de Jos s-a cumpărat în 2001 cu 29.950 lei şi s-a vândut cu 64.000 lei, iar cel de la Zlatna s-a cumpărat cu 4.000 lei şi s-a vândut cu 25.000 lei, deci s-au vândut cu sume net superioare valorii de achiziţionare şi raportat şi la valoarea de amortizare a acestora, cu toate acestea actele contabile ale SC “M.” SRL dovedesc faptul că preţul de vânzare a fost sub valoarea de inventar şi sub preţul pieţei. În ceea ce priveşte aprecierile martorilor care, audiaţi în faza de urmărire penală, au arată că ştiau că imobilele s-au vândut sub valoarea contabilă a acestora, iar în faţa instanţei au arătat că nu cunoşteau valoarea contabilă, ele nu pot, de asemenea, constitui un criteriu esenţial de apreciere a lipsei vinovăţiei inculpatului, câtă vreme actele contabile sunt relevante. Nici împrejurarea că o altă parte a bunurilor SC “M.” SRL au fost vândute pe cale executării silite de către DGFP Alba (în anul 2008), la licitaţie şi au fost adjudecate de către SC “T.A.” SRL printr-o licitaţie care este perfect valabilă şi a avut loc în condiţii de contradictorialitate, nu este relevant, fiind vorba de o procedură specială de recuperare a creanţelor statului, aspect care încă o dată relevă starea de insolvenţă a societăţii inculpatului.
Aşadar, în drept, fapta inculpatului B.A. care în calitatea sa de administrator al SC “M.” SRL Alba Iulia, a înstrăinat direct şi la un preţ mai mic decât valoarea contabilă a bunurilor, către SC “T.A.” SRL Alba Iulia, în frauda creditorului SC “C.” SA Sighişoara, bunurile mobile şi imobile constând în spaţiul comercial în Vinţu de Jos, jud. Alba, un apartament – spaţiu de locuit situat în Zlatna, o sondă ecograf Toshiba, un ecograf internist cu 3 sonde “Toshiba”, un autoturism “Ford Focus Tournier” şi un aparat de hematologie marca “Pentra” întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută şi pedepsită de art. 143 alin. 2, lit. c din Legea nr. 85/2006.
Dovedită fiind această acuză adusă inculpatului, întrucât probele administrate în cele două faze ale procesului – urmărirea penală şi judecata în primă instanţă, au conturat atât existenţa ei, cât şi împrejurarea că a fost comisă cu vinovăţia specifică, în temeiul art. 354 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, urmează a se dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei care se va aplica inculpatului, pe lângă dispoziţiile art. 52 Cod penal, se vor avea în vedere şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal şi anume: – gradul concret de pericol social al faptei săvârşite, reflectat în împrejurări care compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de bancrută frauduloasă – o infracţiune economică, în principal de rezultat, dar şi extrinseci acestuia, cum sunt: modul în care inculpatul a acţionat, într-un interval de timp scurt, prin acţiuni repetate realizate cu unul şi acelaşi cumpărător, dar şi circumstanţele comiterii activităţii infracţionale, precum şi urmările imediată produse.
Relevante sunt şi circumstanţele personale ale inculpatului: nu are antecedente penale, se află la prima confruntare cu legea penală, avea la acea dată calitatea de administrator al SC “M.” SRL Alba Iulia prin intermediul căreia derulase în timp operaţiuni comerciale însemnate, că a încercat, până la un anumit moment să-şi acopere debitele chiar şi faţă de partea civilă, că este o persoană cu o înaltă pregătire profesională, provine dintr-o familie organizată, că s-a prezentat în faţa instanţei de judecată la termenele fixate, având o atitudine corespunzătoare, aspecte care justifică aprecierea că acţiunile sale viitoare nu vor constitui un real pericol pentru ordine publică ale cărei valori sunt apărate de legea penală, prin incriminarea acţiunilor ilicite.
Pentru toate aceste considerente, făcând aplicaţiunea prevederilor art. 345 alin. 1,2 Cod procedură penală, inculpatul B.A. urmează a fi condamnat la pedeapsa principală orientată spre minimul special, de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută şi pedepsită de art. 143 alin. 2, lit. c din Legea nr. 85/2006, pedeapsă considerată echilibrată şi răspunzând în concret în mod eficient principiului proporţionalităţii, precum şi nevoilor reeducării şi prevenţiei generale. Totodată, îi va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a,b Cod penal.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, în raport de întregul ansamblu de probe care conturează persoana inculpatului, instanţa de control judiciar apreciază scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acestei sancţiuni penale şi, din acest punct de vedere, suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ca modalitate de executare a pedepsei, este corespunzătoare, necesară şi suficientă pentru reeducarea inculpatului.
În atare situaţie, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. 1,2 Cod penal, art. 82 Cod penal, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, termen care se compune din durata pedepsei (6 luni) la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În baza art. 359 Cod procedură penală, va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind cauzele de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
De asemenea, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda şi executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, conform prevederilor art. 14 Cod procedură penală şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 969-970, art. 1073 şi art. 1088 Cod civil, instanţa va admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC “C.” SA (cu sediul, prin reprezentanţii săi legali) şi îl obligă pe inculpatul B.A. să îi plătească acestei părţi următoarele sume:
suma de 340.730,06 lei cu titlu de daune materiale reprezentând preţ neachitat, sumă recunoscută, în mod constant, de inculpat;
suma de 103.182,08 lei cu titlu de beneficiu nerealizat (compusă din: 20.883,98 lei penalităţi de întârziere pentru debitul principal, calculate până la data de 18 iulie 2007, 10.472,20 lei penalităţi de întârziere pentru debitul achitat cu întârziere şi 71.825,90 lei penalităţi de întârziere pentru perioada ulterioară datei de 18 iulie 2007), .
Totodată, potrivit prevederilor art. 170 Cod procedură penală , va dispune anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în frauda creditoarei SC “C.” SA Sighişoara între inculpat – în calitate de reprezentant al vânzătoarei SC “M.” SRL Alba Iulia şi cumpărătoarea SC “T.A.” SRL astfel:
– contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 16 iulie 2007 sub nr. 2263/17.07.2007 la BNP Dotiu Dan Adrian cu privire la imobilul – spaţiu comercial, în suprafaţă construită de 123 mp, o boxă la subsol în suprafaţă de 126 mp, având cota de 17,58/100 părţi din bunuri indivize şi cota de 105/580mp teren – situat în Vinţu de Jos, str. Principală nr. 2 jud. Alba – constând în spaţiu comercial înscris în CF 5356 Vinţu de Jos, nr. topo 362/a/1/X/150/2/1, foaia B la poziţia B4;
– contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 16 iulie 2007 sub nr. 2264/17.07.2007 la BNP Dotiu Dan Adrian cu privire la imobilul – apartament compus din 2 camere, bucătărie, baie, hol, cămară şi debara, în suprafaţă construită de 53,10 mp, având bunuri indivize în cotă de 1,23/100 şi teren de17/1286 mp – situat în Zlatna str. Decebal nr. 25 ap. 1 jud. Alba – constând în apartament înscris în CF 3879 Zlatna, nr. topo 843/I/1, la poziţia B3.
În ceea ce priveşte petitul privind anularea actelor de vânzare-cumpărarea subsecvente, instanţa reţine că practic acest petit nu a fost cuprins în constituirea iniţială de parte civilă, în condiţiile în care stabilirea cadrului procesual se face anterior momentului începerii cercetării judecătoreşti potrivit prevederilor art. 15 Cod procedură penală, nu a mai fost susţinut de către partea civilă pe parcursul cercetării judecătoreşti şi nici în dezbateri, nici chiar prin concluziile scrise şi mai mult, partea civilă deşi a invocat acest aspect într-un memoriu depus pe parcursul cercetării judecătoreşti, nu a înţeles să ceară introducerea cumpărătorilor subsecvenţi în cauză pentru respectarea prevederilor art. 2 Cod procedură penală, nu i-a nominalizat, astfel încât faţă de aceşti terţi, în condiţiile în care operează prezumţia de bună-credinţă conform art. 942 şi urm şi art. 970 Cod civil.
În aceeaşi ordine de idei, va dispune şi anularea contractelor de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile: aparat hematologie Pentra, act încheiat la data de 27 iulie 2007; ecograf internist cu 3 sonde marca Toshiba, act încheiat la data de 2 iulie 2007; precum şi autoturism Ford Focus Turnier, act încheiat la data de 25 iulie 2007.
Aşadar, restul pretenţiilor civile materiale solicitate de partea civilă vor fi respinse ca nedovedite. Se vor menţine dispoziţiile din încheierea de şedinţă din data de 10 ianuarie 2011, referitoare la instituirea sechestrului asigurător.
În baza prevederilor art.193 alin.1,2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 21.080 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de partea civilă în cauză reprezentând onorariu avocaţial, către partea civilă SC “C.”SA Sighişoara
În baza prevederilor art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
HOTĂRĂŞTE
Condamnă pe inculpatul B.A. (fiul lui Ioan şi Maria, născut la data de 3 septembrie 1960 în Vinţu de jos, jud. Alba, posesor CI seria AX nr.103237, având CNP XXXXXX domiciliat în mun. XXXXXXX , jud. Alba) la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă faptă prevăzută şi pedepsită de art. 143 alin. 2 lit. c din Legea 85/2006.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a,b Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a,b Cod penal.
Dispune, conform prevederilor art. 81 Cod penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni calculat conform prevederilor art. 82 Cod penal şi atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind condiţiile şi consecinţele revocării suspendării executării pedepsei.
Dispune, conform prevederilor art. 81 Cod penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni calculat conform prevederilor art. 82 Cod penal şi atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind condiţiile şi consecinţele revocării suspendării executării pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a,b Cod penal, pe durata termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a,b Cod penal, pe durata termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
Admite în parte, conform prevederilor art. 14 Cod procedură penală şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, acţiunea civilă exercitată de partea civilă Sc. “C.” SA (cu sediul în Sighişoara, str.Mihai Viteazu, nr.96, jud.Mureş, prin reprezentanţii săi legali) şi îl obligă pe inculpatul B.A. să îi plătească acestei părţi următoarele sume:
Admite în parte, conform prevederilor art. 14 Cod procedură penală şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, acţiunea civilă exercitată de partea civilă Sc. “C.” SA (cu sediul în Sighişoara, str.Mihai Viteazu, nr.96, jud.Mureş, prin reprezentanţii săi legali) şi îl obligă pe inculpatul B.A. să îi plătească acestei părţi următoarele sume:
suma de 340.730,06 lei cu titlu de daune materiale reprezentând preţ neachitat;
suma de 103.182,08 lei cu titlu de beneficiu nerealizat (compusă din: 20.883,98 lei penalităţi de întârziere pentru debitul principal, calculate până la data de 18 iulie 2007, 10.472,20 lei penalităţi de întârziere pentru debitul achitat cu întârziere şi 71.825,90 lei penalităţi de întârziere pentru perioada ulterioară datei de 18 iulie 2007).
Dispune anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între inculpat în calitate de reprezentant al SC “M.” SRL Alba Iulia şi SC “T.A.” SRL astfel:
Dispune anularea contractelor de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile: aparat hematologie Pentra, act încheiat la data de 27 iulie 2007; ecograf internist cu 3 sonde marca Toshiba, act încheiat la data de 2 iulie 2007; precum şi autoturism Ford Focus Turnier, act încheiat la data de 25 iulie 2007.
Respinge restul pretenţiilor civile ale părţii civile, cu referire la anularea actelor de vânzare subsecvente.
Menţine dispoziţiile din încheierea de şedinţă din data de 10 ianuarie 2011, referitoare la instituirea sechestrului asigurător.
Menţine dispoziţiile din încheierea de şedinţă din data de 10 ianuarie 2011, referitoare la instituirea sechestrului asigurător.
Obligă inculpatul la plata sumei de 21.080 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocaţial, către partea civilă SC “C.”SA Sighişoara.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în 10 zile de la pronunţare pentru partea civilă (prin reprezentanţi) şi de la comunicare pentru restul părţilor.
Cu drept de apel în 10 zile de la pronunţare pentru partea civilă (prin reprezentanţi) şi de la comunicare pentru restul părţilor.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2011.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2011.
Preşedinte, Grefier,
I.L. A.B.
ROMÂNIA
EXTRAS DIN SENTINŢA PENALĂ NR.9
…………………………………..
Condamnă pe inculpatul B.A. (fiul lui Ioan şi Maria, născut la data de 3 septembrie 1960 în Vinţu de jos, jud. Alba, posesor CI seria AX nr.103237, având CNP XXXXX domiciliat în mun. XXXXXXX , jud. Alba) la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă faptă prevăzută şi pedepsită de art. 143 alin. 2 lit. c din Legea 85/2006.
suma de 340.730,06 lei cu titlu de daune materiale reprezentînd preţ neachitat;
suma de 103.182,08 lei cu titlu de beneficiu nerealizat (compusă din: 20.883,98 lei penalităţi de întîrziere pentru debitul principal, calculate pînă la data de 18 iulie 2007, 10.472,20 lei penalităţi de întîrziere pentru debitul achitat cu întîrziere şi 71.825,90 lei penalităţi de întîrziere pentru perioada ulterioară datei de 18 iulie 2007).
Dispune anularea contractelor de vînzare-cumpărare încheiate între inculpat în calitate de reprezentant al SC “M.” SRL Alba Iulia şi SC “T.A.” SRL astfel:
contractul de vînzare-cumpărare autentificat la data de 16 iulie 2007 sub nr. 2263/17.07.2007 la BNP Dotiu Dan Adrian cu privire la imobilul – spaţiu comercial, în suprafaţă construită de 123 mp, o boxă la subsol în suprafaţă de 126 mp, avînd cota de 17,58/100 părţi din bunuri indivize şi cota de 105/580mp teren – situat în Vinţu de Jos, str. Principală nr. 2 jud. Alba – constînd în spaţiu comercial înscris în CF 5356 Vinţu de Jos, nr. topo 362/a/1/X/150/2/1, foaia B la poziţia B4;
contractul de vînzare-cumpărare autentificat la data de 16 iulie 2007 sub nr. 2264/17.07.2007 la BNP Dotiu Dan Adrian cu privire la imobilul – apartament compus din 2 camere, bucătărie, baie, hol, cămară şi debara, în suprafaţă construită de 53,10 mp, avînd bunuri indivize în cotă de 1,23/100 şi teren de17/1286 mp – situat în Zlatna str. Decebal nr. 25 ap. 1 jud. Alba – constînd în apartament înscris în CF 3879 Zlatna, nr. topo 843/I/1, la poziţia B3.
Dispune anularea contractelor de vînzare-cumpărare a bunurilor mobile: aparat hematologie Pentra, act încheiat la data de 27 iulie 2007; ecograf internist cu 3 sonde marca Toshiba, act încheiat la data de 2 iulie 2007; precum şi autoturism Ford Focus Turnier, act încheiat la data de 25 iulie 2007.
Respinge restul pretenţiilor civile ale părţii civile, cu referire la anularea actelor de vînzare subsecvente.
Obligă inculpatul la plata sumei de 21.080 lei cheltuieli judiciare, reprezentînd onorariu avocaţial, către partea civilă SC “C.”SA Sighişoara.
