– Legea nr. 64/1995
– Legea nr. 85/2006
Ca urmare a modului deficitar de administrare, SC M.O.A. SRL Bistriţa a devenit insolventă, în sensul că nu mai deţinea disponibilul necesar achiziţionării de autoturisme sau acoperirii datoriilor acumulate către diverşi creditori. în aceste condiţii, conform Legii nr. 64/1995 republicată, administratorul M.O. avea obligaţia să se adreseze Tribunalului Bistriţa Năsăud cu o cerere pentru declararea stării de insolventă a firmei, în termen de 30 de zile de la data apariţiei stării de . Nerespectând aceste obligaţii, inculpatul a încălcat prevederile art. 141 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 (abrogat) prevederi preluate de art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
(Secţia penală, sentinţa nr. 146/F/2009, nepublicată)
Prin Rechizitoriul nr. 33/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud a fost trimis în judecată inculpatul M.O. pentru săvârşirea în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. a infracţiunilor de: înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C. pen. raportat la art. 146 C. pen., art. 41 alin. 2 C. pen.; participaţie improprie la folosire la autoritatea vamală a documentelor falsificate prev. de art. 31 C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, preluat de art. 273 din Legea nr. 86/2006; refuzul de a pune la dispoziţia administratorului judiciar actele contabile prev. de art. 147 din Legea nr. 86/2006; bancrută simplă prev. de art. 143 din şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1 şi 4 C. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea stare de fapt:
Inculpatul M.O. a deţinut în perioada 2004-2006 calitatea de administrator al SC M.O.A. SRL având ca obiect principal de activitate „comerţ cu autovehicule – cod CAEN 5010”. în general activitatea firmei se axa pe importul de autoturisme second-hand din Franţa şi comercializarea lor pe teritoriul României la diverse persoane fizice şi juridice. Societatea nu a fost finanţată de o bancă, astfel că inculpatul a recurs la încasarea în avans, a preţului autoturismului de la persoanele interesate, după care se deplasa în Franţa pentru achiziţionarea şi transportul acestuia în România. De regulă, cu ocazia preluării unei comenzi se încheia un contract de vânzare-cumpărare între părţi în care se menţiona clauze referitoare la marca autoturismului, preţul total, avansul acordat şi termenul de livrare. Au existat însă şi comenzi verbale pentru procurarea de autoturisme fără încheierea de contracte de vânzare-cumpărare, însă cu eliberarea de facturi şi chitanţe fiscale pentru sumele de bani încasate în avans.
La început o parte din comenzi au fost onorate de inculpat însă încă de la sfârşitul anului 2004 au apărut primele incidente cu privire la livrarea autoturismelor către persoanele care au achitat în avans sume de bani pentru procurarea acestora. Tot de atunci inculpatul a utilizat sumele încasate cu titlu de avans de la părţile vătămate în scopuri personale.
Pentru a da o nuanţă de legalitate operaţiunilor comerciale, inculpatul a încheiat o serie de contracte de vânzare-cumpărare, în baza cărora a încasat în avans sumele de bani, pe care nu le-a înregistrat în şi nu a emis documente justificative, întocmirea acestor contracte şi ulterior menţinerea în eroare a părţilor vătămate prin diferite metode, au constituit mijloacele frauduloase prin care s-a creat persoanelor
interesate reprezentarea falsă, că pot achiziţiona un autoturism la un preţ avantajos şi în stare bună de funcţionare, deşi în realitate autoturismul nici nu exista.
în concret, faptele au fost săvârşite în modalitatea descrisă în continuare:
a) în cursul lunii noiembrie 2004 partea vătămată S.l. fiind interesat de achiziţionarea unui autoturism a luat legătura cu inculpatul. Acesta i-a oferit spre vânzare un autoturism marca Volkswagen Caravelle, cu 9 locuri, culoare alb metalizat, motor 2500 C. pen., la preţul de 12000 euro, cu plata unui avans de 10000 euro la încheierea contractului. Primind asigurări că autoturismul oferit spre vânzare există şi este deţinut într-un parc auto din Franţa, aflat în proprietatea inculpatului şi vizionând mai multe fotografi cu autoturismele existente în acel parc, părţii vătămate i s-a creat falsa reprezentare că poate achiziţiona o maşină de marcă în stare bună şi la un preţ avantajos, într-un interval de maxim 7 zile. Pentru a menţine starea de inducere în eroare şi pentru a da o nuanţă de legalitate operaţiunii, inculpatul a propus încheierea unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul menţionat anterior. Partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului, astfel că la data de 26.11.2004 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul menţionat, ocazie cu care a remis acestuia, cu titlu de avans suma de 10.000 euro. Conform înţelegerii diferenţa de 2000 euro urma să fie achitată la livrarea autoturismului, în termen de 7 zile când inculpatul s-a obligat să remită părţii vătămate şi documentele de provenienţă, garanţia şi cartea service. Pentru suma de 10000 euro încasată personal, inculpatul a eliberat părţii vătămate factură şi chitanţă fiscală.
Ulterior inculpatul nu şi-a mai respectat obligaţia de livrare a autoturismului, deşi în mai multe rânduri partea vătămată a solicitat fie predarea autoturismului fie restituirea avansului invocând probleme de vămuire sau chiar furtul maşinii în Franţa.
în cele din urmă inculpatul propune părţii vătămate livrarea unui alt autoturism, cumpărat deja în Franţa, sens în care o convinge să încheie contractul de vânzare-cumpărare nr. 2 din 10.03.2005, având ca obiect vânzarea unui autoturism Volkswagen Caravelle, de culoare albastru. Nici de această dată inculpatul nu-şi respectă obligaţiile oferind doar promisiuni şi devenind uneori violent în exprimare atunci când partea vătămată solicită predarea autoturismului.
După un timp partea vătămată acceptă vânzarea unui autoturism „Opel Astra Caravan”, an de fabricaţie 2003, la preţul de 8000 euro, împrejurare în care încheie contractul de vânzare-cumpărare nr. 2 din 21.04.2005.
Pentru prejudiciul suferit, apreciind că a fost înşelat de inculpat, partea vătămată
S.l. s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 euro solicitând obligarea inculpatului la plata acestei sume sau a echivalentului în lei la data plăţii.
b) Desfăşurând o amplă campanie de atragere a clienţilor pentru autoturisme second-hand, inculpatul M.O. l-a convins pe numitul B.T., reprezentant al SC R.C. SRL Bistriţa să achiziţioneze un autoturism „Mitsubishi 1200 4×4”, motor 2,8 cmc, culoare gri-verde metalizat, an de fabricaţie 2002, la preţul de 13000 euro.
Cu privire la acest autoturism între cele două părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1 din 25.05.2005. Cu ocazia încheierii contractului partea vătămată a plătit inculpatului avansul de 10000 euro, iar diferenţa de 3000 euro urmând a fi achitată în termen de 30 de zile. La insistenţele inculpatului la data de
03.06.2005, partea vătămată mai achită suma de 2000 euro rămânând un rest de plată de 1000 euro din preţul total al autoturismului cumpărat, marca Mitsubishi. Cu toate acestea, inculpatul nu eliberează facturi şi chitanţe fiscale pentru sumele încasate de la partea vătămată.
Profitând de naivitatea reprezentantului părţii vătămate şi speculând interesul acestuia de a achiziţionarea unui buldoexcavator,’ inculpatul M.O. obţine de la partea
vătămată, prin promisiuni şi amăgiri suma de 6000 euro pentru procurarea buldoex-cavatorului. în acest sens, cele două părţi încheie contractul de vânzare-cumpărare nr. 1 din 02.06.2006, având ca obiect furnizarea unui buldoexcavator la preţul de 6000 euro, cu livrare în 30 de zile. Suma a fost remisă de partea vătămată şi primită de inculpat la momentul încheierii contractului fără a se elibera chitanţă sau factură fiscală.
La termenele stabilite inculpatul nu livrează societăţii vehiculele comandate, oferind doar promisiuni şi diferite pretexte în procurarea lor, situaţie în care partea vătămată l-a notificat pe inculpat pentru a se prezenta la Biroul avocatului P.V. pentru rezolvarea amiabilă a litigiului. Inculpatul nu dă curs solicitării şi refuză orice întâlnire cu partea vătămată, părăsind ţara fără a livra autovehiculele şi fără a restitui cei 18000 euro încasaţi de la SC R.C. SRL Bistriţa.
Pentru prejudiciul suferit prin înşelăciune partea vătămată SC R.C. SRL Bistriţa s-a constituit parte civilă cu suma de 18000 euro, sau echivalentul în lei al acestei sume.
c) în luna martie 2005, partea vătămată C.L. a fost convinsă de inculpat că poate intra în posesia unui buldoexcavator la un preţ mai mic decât cel al pieţei, vehiculul urmând a fi importat din Franţa.
Pentru a da o nuanţă de legalitate tranzacţiei şi pentru a crea o falsă reprezentare a seriozităţii firmei sale, inculpatul a încheiat cu partea vătămată un contract de vânzare-cumpărare nr. 1 din 31.03.2005, având ca obiect vânzarea unui buldoexcavator CAT, 4×4, de culoare galbenă, an de fabricaţie 1997-1998, la preţul de 6000 euro, cu termen de livrare 30 de zile de la data încheierii convenţiei. La momentul încheierii contractului partea vătămată a achitat inculpatului un avans de 3000 euro, convenind ca diferenţa să o achite la data livrării bunului.
La un interval de 7 zile inculpatul o contactează pe partea vătămată spunându-i că buldoexcavatorul este în vamă şi are nevoie de diferenţa de 3000 euro pentru achitarea drepturilor vamale de import.
Convinsă de realitatea susţinerilor inculpatului, partea vătămată îi achită şi diferenţa de 3000 euro, având reprezentarea că în câteva zile va intra în posesia vehiculului. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, inculpatul nu a mai livrat buldoexcavatorul şi a refuzat orice contact cu partea vătămată, inclusiv participarea la o conciliere.
Din probele existente la dosar rezultă că şi în acest caz inculpatul a avut reprezentarea clară la momentul încheierii contractului că nu îşi va îndeplini obligaţia de predare a buldoexcavatorului, urmărind doar obţinerea unui folos material injust prin inducerea în eroare a părţii vătămate.
Partea vătămată C.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 6000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.
în luna aprilie 2006, SC M.O.A. SRL a fost declarată în procedură de reorganizare judiciară. în această situaţie inculpatul decide înfiinţarea unei alte sub denumirea SC E.A. SRL Bistriţa, la care în funcţia de administrator a fost numită sora sa, M.M. întrucât prin intermediul SC M.O.A. SRL nu se mai puteau derula importuri de autoturisme, inculpatul a desfăşurat această activitate prin SC E.A. SRL Bistriţa.
d) La data de 27.05.2006, partea vătămată B.I.L. achiziţionează de la SC E.A. SRL Bistriţa un autoturism marca „Opel Astra”, albastru, an de fabricaţie 2002, la preţul negociat de 6900 euro, având reprezentarea unei tranzacţii corecte.Vânzarea maşinii are loc în Bistriţa iar firma este reprezentantă de inculpat care încasează personal suma de bani de la partea vătămată.
Cu această ocazie se încheie un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect autoturismul marca Opel Astra, la preţul de 7000 euro, deşi în realitate s-a achitat
suma de 6900 euro. Cu ocazia predării autoturismului sunt înmânate cumpărătorului doar certificatul de autenticitate, cartea de identitate, declaraţia vamală de export şi un certificat de (temporar), acte redactate în limba franceză. Conform înţelegerii, urma ca la un interval de 2 zile inculpatul să înmâneze părţii vătămate factura şi chitanţa fiscală, necesare înmatriculării autoturismului pe teritoriul României.
Ulterior, aceste documente nu sunt predate cumpărătorului, inculpatul invocând diferite pretexte pentru a tergiversa predarea facturii şi chitanţei fiscale, mai mult, solicitând chiar şi sume de bani pentru eliberarea acestora.
Din verificările efectuate la Biroul Vamal Bistriţa s-a constatat faptul că autoturismul în cauză nu a fost prezentat la vămuire şi în consecinţă nu s-au achitat drepturile vamale de import.
Deşi partea vătămată a insistat în repetate rânduri pentru înmânarea facturii şi chitanţei fiscale necesare înmatriculării, inculpatul a refuzat şi a rupt orice legătură cu acesta.
în prezent partea vătămată B.I.L. deţine autoturismul Opel Astra însă nu-l poate utiliza întrucât nu deţine factura şi chitanţa fiscală, iar taxele vamale de import pentru maşină nu au fost achitate.
Pentru prejudiciul cauzat partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 6900 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.
e) într-o situaţie asemănătoare se află şi partea vătămată A.M., care amăgit de preţurile avantajoase ale autoturismelor şi sistemului de rate practicat de SC M.O.A. SRL Bistriţa, a acceptat, la 22.06.2005, să încheie un contract de vânzare-cumpărare pentru un autoturism marca Opel Corsa, an de fabricaţie 2002-2003 la preţul de 5000 euro cu plata unui avans de 3000 euro la momentul încheierii contractului, diferenţa de 2000 euro urmând a fi achitată într-o perioadă de 18 luni.
Conform contractului, maşina urma să fie predată în termen de 10 zile de la data încheierii contractului. Termenul nu este respectat de inculpat care sub diferite pretexte întârzie predarea autoturismului. Mai mult, la 22.12.2005, inculpatul solicită achitarea de urgenţă a diferenţei de 2000 euro plus încă 1000 euro pe motiv că a importat un autoturism Renault Megane, pentru care drepturile vamale de import sunt mai mari.
Convins de cele relatate de inculpat, partea vătămată achită numitei S.E. sumele pretinse, respectiv 2000 euro şi 1000 euro, aspect care se consemnează în contract, după care intră în posesia autoturismului Renault Megane, nr. de identificare VFISAIU0526598260 şi a autorizaţiei de circulaţie provizorie seria 00529106.
După predarea autoturismului inculpatul a pretins şi obţinut de la partea vătămată diverse sume de bani pentru înmatricularea provizorie şi asigurarea RCA pentru perioada decembrie 2005 – ianuarie 2006.
Ulterior, la 09.03.2006, menţinând starea de inducere în eroare, inculpatul solicită de la partea vătămată suma de 690 euro şi 240000 lei vechi considerând că a încasat un preţ prea mic pentru autoturismul Renault Megane, spunându-i totodată că în caz contrar nu va intra în posesia facturii şi a chitanţei fiscale, acte necesare înmatriculării. Sumele pretinse sunt achitate de partea vătămată, care solicită efectuarea unei menţiuni în acest sens în contract şi pretinde remiterea documentelor fiscale întrucât autorizaţia de circulaţie provizorie a expirat.
Deşi a încasat sumele de bani menţionate, inculpatul a manifestat reticenţă faţă de solicitările părţii vătămate cu privire la eliberarea documentelor fiscale necesare înmatriculării autoturismului. Abia la data de 29.05.2006 partea vătămată a intrat în posesia documentelor de provenienţă ale autoturismului însă fără actele necesare înmatriculării. După această dată inculpatul a rupt orice legătură cu partea vătămată care astfel a obţinut un autoturism pe care ulterior nu l-a putut înmatricula în lipsa
documentelor fiscale. Din verificările efectuate s-a constatat că autoturismul vândut părţii vătămate a fost importat în România fără a fi prezentat la Biroul Vamal Bistriţa pentru îndeplinirea formalităţilor de vămuire şi achitarea drepturilor vamale de import aferente.
Pentru prejudiciul cauzat partea vătămată A.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 6690 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, precum şi cu suma de 130 lei, dat fiind că nu a putut folosi autoturismul achiziţionat.
f) La data de 28.03.2005, SC M.O.A. SRL Bistriţa, reprezentată de inculpatul M.O. încheie cu partea vătămată B.M., contractul de vânzare-cumpărare nr. 1/28.03.2005 având ca obiect vânzarea unui autoturism marca VW Golf IV- 1,9 TDI, an de fabricaţie 2001-2002, la preţul de 7000 euro, cu plata unui avans de 5000 euro, urmând ca diferenţa să fie achitată de cumpărător la momentul livrării, stabilit de părţi la maxim 2 săptămâni.
Inculpatul nu a respectat obligaţia de livrare astfel că după o serie de discuţii s-a făcut menţiunea în contract că vânzătorul se obligă să predea autoturismul până la data de 14.07.2005.
Pentru suma achitată partea vătămată a primit de la inculpat factura fiscală nr. 2035625/28.03.2005 şi chitanţele fiscale nr. 2008065/28.03.2005 şi nr. 2008065/28.03.2005, ambele în valoare de 18.251 lei.
Ulterior inculpatul a adoptat o atitudine de indiferenţă faţă de cumpărător şi sub diferite pretexte nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de procurare a autoturismului sau de restituire a avansului, ba mai mult a devenit agresiv la solicitările părţii vătămate.
Pentru prejudiciul cauzat prin inducerea în eroare şi crearea unei false reprezentări că putea achiziţiona un autoturism second-hand, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.
g) în aceeaşi situaţie se află şi partea vătămată Ş.D.T., care atras de oferta firmei SC M.O.A. SRL Bistriţa şi convins de inculpat, a acceptat să încheie contract de vânzare-cumpărare nr. 1/23.03.2005 privind achiziţionarea unui autoturism marca VW Golf IV Break an de fabricaţie 2001-2002, la preţul de 7500 euro. La data încheierii contractului partea vătămată a plătit un avans de 2000 euro, suma fiind primită de numita S.E., secretară la SC M.O.A. SRL Bistriţa, fără a i se elibera factură sau chitanţă fiscală. Conform unei înţelegeri verbale avute cu inculpatul, în termen de 10-
14 zile partea vătămată urma să intre în posesia autoturismului şi să achite avansul de 3000 euro şi ratele lunare. La data de 04.04.2005, inculpatul solicită achitarea de urgenţă a sumei de 2000 euro, motivând că avansul iniţial achitat este prea mic. Şi de această dată partea vătămată achită suma de 2000 euro secretarei SE, fără a primi factură şi chitanţă fiscală.
După încasarea sumei de bani, inculpatul a evitat să mai ia legătura cu partea vătămată, căutând să amâne cât mai mult predarea autoturismului. în cadrul unei întâlniri întâmplătoare dintre părţi din data de 04.07.2005, când partea vătămată a solicitat din nou predarea autoturismului sau restituirea avansului, inculpatul şi-a asumat angajamentul ca până la data de 14.07.2005 să pună la dispoziţia părţii vătămate autoturismul comandat. Ulterior angajamentul nu este respectat de inculpat care de această dată întrerupe orice contact cu partea vătămată.
Pentru prejudiciul suferit partea vătămată Ş.D.T. s-a constituit parte civilă cu suma de 4000 euro, sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.
h) în cursul lunii iulie 2006, numitul P.D. în calitate de reprezentat legal al SC E.S. SRL Bistriţa poartă discuţii cu inculpatul, care se pretinde reprezentantul executiv al SC
E.A. SRL Bistriţa, pentru a procura un autoturism Audi A6 la un preţ acceptabil.
Cu aceea ocazie inculpatul îi dă asigurări reprezentantului părţii vătămate că deţine în Franţa un autoturism Audi A6, gri metalizat, care trebuie importat în România, în acest sens inculpatul prezintă cumpărătorului mai multe imagini cu autoturismul marca Audi A6, aspect care-l convinge să aleagă acel autoturism şi să solicite detalii cu privire la preţ şi modalitatea de achiziţionare. în aceste condiţii inculpatul stabileşte preţul autoturismului la suma de 12000 euro, inclusiv taxele vamale, cu plata unui avans de 6300 euro, diferenţa urmând a fi achitată la momentul livrării.
P.D. acceptă propunerea şi la data de 25.07.2006, achită avansul de 6300 euro, sperând ca în termen de 4 zile să intre în posesia autoturismului şi să achite şi diferenţa de 5700 euro. Pentru suma în cauză inculpatul eliberează numitului P.D. 5 facturi fiscale şi 5 chitanţe fiscale, dând aparenţa unei tranzacţii comerciale corecte.
Termenul de 4 zile stabilit pentru livrarea autoturismului nu este respectat de inculpat, care recurge la diferite pretexte pentru a amâna livrarea autoturismului.
In cele din urmă inculpatul părăseşte România fără a pune autoturismul la dispoziţia părţii vătămate sau restituirea avansului.
Pentru prejudiciul cauzat, partea vătămată SC E SRL Bistriţa s-a constitui parte civilă cu suma de 6300 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.
i) Partea vătămată H.I., prin intermediul martorului B.D. (cumnatul său) îl cunoaşte pe inculpatul M.O., care în calitate de reprezentant al SC M.O.A. SRL Bistriţa, îi prezintă preţurile „avantajoase” la care firma comercializează autoturisme importate din Franţa. Convins de avantajele procurării unui autoturism prin intermediul firmei inculpatului, partea vătămată hotărăşte să achiziţioneze un autoturism marca Ford Focus, pentru care inculpatul stabileşte preţul de 8100 euro. Partea vătămată achită această sumă inculpatului în cursul lunii ianuarie 2005, iar acesta se obligă să livreze autoturismul în maxim 3 săptămâni. Pentru suma achitată inculpatul nu eliberează chitanţă sau factură fiscală. La data de 28 mai 2005 inculpatul M O. prezintă părţii vătămate un autoturism Ford Focus, alb, cu deficienţe la caroserie şi fără bancheta din spate, la preţul de 6000 euro, pe care îl propune spre achiziţionare, cu restituirea diferenţei de 2100 euro. Neacceptând iniţial, la insistenţa inculpatului partea vătămată acceptă tranzacţia şi încheie un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect acest din urmă autoturism, la preţul de 6000 euro, dar cu suportarea reparaţiilor de către SC M.O.A. SRL Bistriţa.
Ca urmare, autoturismul a rămas în posesia firmei, urmând ca la definitivarea reparaţiilor să fie restituit părţii vătămate. Acest lucru nu s-a mai întâmplat pe motiv că autoturismul nu mai putea fi reparat, situaţie în care inculpatul şi-a asumat obligaţia de a procura o altă maşină.
La data de 29.05.2006, între inculpat şi partea vătămată s-a încheiat o înţelegere scrisă prin care inculpatul recunoştea datoria de 8100 euro şi şi-a asumat obligaţia ca în termen de 2 luni să restituie această sumă părţii vătămate. Nici acest angajament nu a fost respectat de inculpat, astfel că partea vătămată a formulat plângere penală împotriva acestuia şi s-a constituit parte civilă cu suma de 8100 euro.
Ulterior, pe parcursul cercetărilor judecătoreşti inculpatul a restituit întreaga sumă de 8100 euro astfel că partea civilă şi-a recuperat prejudiciul, depunând la dosar un act notarial în acest sens.
j) în luna septembrie 2006, inculpatul îl contactează telefonic pe partea vătămată P.A.I. căruia îi propune achiziţionarea unui autoturism marca Ford Focus, culoare albastru, seria saşiu (…) la preţul de 5000 euro. Partea vătămată fiind interesată de achiziţionarea unui autoturism în stare bună de funcţionare şi la un preţ accesibil a acceptat să se întâlnească cu inculpatul pentru a stabili condiţiile de cumpărare. După verificarea documentelor de provenienţă ale autoturismului şi cele referitoare la starea
tehnică, partea vătămată se declară de acord cu oferta inculpatului. Cu aceeaşi ocazie inculpatul îi spune părţii vătămate că autoturismul este importat în România cu suspendarea drepturilor vamale de import şi că pentru o perioadă de 1 an de zile trebuie să rămână înregistrat pe firma SC M.O.A. SRL. Tot atunci inculpatul a omis, cu rea credinţă, să comunice părţii vătămate că respectivul autoturism era deja vândut către persoana fizică P.G., în baza unui contract de vânzare-cumpărare întocmit la data de 07.04.2006. Cu toate acestea, urmărind inducerea în eroare şi obţinerea pentru sine a unui folos material injust, inculpatul încasează de la partea vătămată suma de 4000 euro, conform facturii fiscale nr. 2035594 din 7.09.2006 şi a chitanţei fiscale nr. 2008270 din 7.09.2006, ambele în valoare de 17612,50 lei, după care îi înmânează autoturismul şi cartea de identitate în original, stabilind o dată ulterioară pentru achitarea diferenţei de 1000 euro.
După câteva zile inculpatul a contactat-o pe partea vătămată şi îi solicită împrumutarea autoturismului pe care i l-a vândut, spunându-i că are de rezolvat unele probleme la Cluj-Napoca. Fiind de bună credinţă, partea vătămată pune la dispoziţia inculpatului autoturismul cumpărat pentru o perioadă de 3 zile. Ulterior inculpatul nu-şi mai respectă obligaţia de a restitui autoturismul, fapt care îl determină pe păgubit să-l caute atât la sediul firmei, cât şi la domiciliu în vederea recuperării maşinii. Partea vătămată nu reuşeşte să-l mai contacteze pe inculpat întrucât în scurt timp, ia
12.09.2006, acesta părăseşte România şi pleacă în Franţa.
Pentru prejudiciul cauzat partea vătămată P A I. s-a constituit parte civilă cu suma de 4000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume.
k) în luna august 2005, inculpatul vinde părţii vătămate D.V.C., din Cluj Napoca, un autoturism marca Renault Megane, alb, tip furgonetă, la preţul de 6200 euro, sumă pentru care nu eliberează factură şi chitanţă fiscală. Pe timpul utilizării partea vătămată constată că autoturismul cumpărat are defecţiuni la sistemul de rulare, motiv pentru care cere inculpatului remedierea lor. în aceste condiţii inculpatul propune repararea deficienţelor şi scoaterea la vânzare a autoturismului, concomitent cu procurarea unui alt autoturism pentru partea vătămată. Acesta acceptă propunerea însă cu încheierea unui contract de vânzare-cumpărare scris. în aceste condiţii, la 8.11.2005, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între SC M.O.A. SRL Bistriţa şi partea vătămată D.V.C., având ca obiect vânzarea autoturismului marca Ford Focus, albastru, an de fabricaţie 2001-2002, la preţul de 6200 euro. Contractul este semnat personal de inculpat la rubrica vânzător şi de comun acord cu partea vătămată stabilesc un termen de două săptămâni pentru livrarea autoturismului. Pentru a convinge pe partea vătămată să semneze contractul, inculpatul îi comunică faptul că în parcul auto al firmei din Franţa este deja achiziţionat autoturismul Ford Focus, care va fi transportat în România cu prima ocazie. Termenul de două săptămâni nu este respectat de inculpat care invocând diverse pretexte evită să pună la dispoziţia părţii vătămate autoturismul menţionat în contractul de vânzare-cumpărare. Ulterior inculpatul părăseşte România fără să predea părţii vătămate autoturismul promis şi fără a restitui banii încasaţi pentru Renault Megane tip furgonetă.
Considerându-se înşelată, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 6200 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.
I) La data de 06.07.2006, prin intermediul numitului G.T., inculpatul îl cunoaşte pe partea vătămată PAC, care se arăta interesat de achiziţionarea unui autoturism. în acest sens inculpatul îi expune gama variată de autoturisme comercializate prin intermediul firmei SC MOA SRL Bistriţa, o serie de fotografii cu autoturismele deţinute în parcul auto din Franţa şi îi propune să depună un avans în vederea achiziţionării unei maşini.
Fiind convins de seriozitatea inculpatului precum şi a firmei sale şi determinat de fotografiile pe care le-a văzut la acesta, partea vătămată acceptă să ofere, în avans suma de 3000 euro pentru achiziţionarea unui autoturism marca Volswagen. Cu aceea ocazie inculpatul îi dă promisiuni părţii vătămate că în ziua următoare va primii factura şi chitanţa fiscală, iar în termen de o săptămână va intra în posesia autoturismului. După încasarea sumei de 3000 euro, inculpatul întrerupe orice legătură cu partea vătămată, după care părăseşte România.
întrucât nu a primit nici autoturismul şi nici suma achitată în avans, partea vătămată P A C. a formulat o plângere penală împotriva inculpatului şi s-a constitui parte civilă cu suma de 3000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume la data plăţii.
m) între SC MOA SRL Bistriţa, reprezentată de inculpatul M O. şi partea vătămată M.V., în calitate de utilizator se încheie contractul de leasing nr. 4 din 24.01.2006. având ca obiect utilizarea în regim de leasing a autoturismului marca Renault Megane nr. de înmatriculare (…), argintiu, an de fabricaţie 2003, pentru o perioadă de 1 an de zile. Odată cu preluarea autoturismului sunt predate actele de provenienţă, un nr. de 2 chei şi asigurarea de răspundere civilă. La momentul încheierii contractului partea vătămată achită suma de 7000 euro, din care 6600 euro reprezintă avansul iar 400 euro cheltuieli de transport şi 4 de rezervă. Pentru avansul achitat inculpatul eliberează factura fiscală nr. 2035574/24.01.2006 în valoare de 22027 lei iar pentru ratele lunare, aferente perioadei februarie-aprilie 2006 sunt emise alte trei facturi fiscale, în valoare de 1452,51 lei, 1449,75 lei şi 1441,30 lei.
La sfârşitul lunii februarie 2006 partea vătămată este contactată de inculpat, care solicită un împrumut de 20.000 lei pentru deblocarea unui cont bancar deschis la BRD
– GSG – Sucursala Bistriţa, cu termen de restituire de 2 zile. înţelegând starea dificilă în care se afla inculpatul, partea vătămată acceptă şi îi remite acestuia suma de 4000 euro şi 6000 lei, în total aproximativ 5700 euro. Ulterior, din această sumă inculpatul restituie 1480 euro, iar pentru diferenţa de 4220 euro, propune ca acesta să rămână în contul ratelor ce urmau să fie achitate în lunile următoare. în final pentru această sumă nu se mai eliberează facturi şi chitanţe fiscale.
Constatând mai multe deficienţe la autoturismul achiziţionat (Renault Megane). partea vătămată îl întreabă pe inculpat dacă există posibilitatea schimbării lui, dar cu păstrarea condiţiilor referitoare la preţ şi an de fabricaţie. Inculpatul este de acord cu propunerea părţii vătămate şi îi promite schimbarea autoturismului cu altul ce urma să fie importat. Ca urmare, la sfârşitul lunii iunie, partea vătămată predă autoturismul, cu doar una din chei, inculpatului, având convingerea că acesta este de bună credinţă şi va proceda la schimbarea autoturismului într-un interval de două zile.
După preluarea autoturismului, inculpatul nu-şi mai respectă promisiunea de schimbare a autoturismului, nemaiputând fi contactat de partea vătămată aproximativ o lună de zile. Ulterior inculpatul a oferit părţii vătămate doar promisiuni cu privire la punerea la dispoziţie a unui alt autoturism. Din verificările efectuate la Biroul Vamal Bistriţa şi la Serviciul înmatriculări Auto, s-a constatat că operaţiunea de leasing a fost încheiată de inculpat şi că acesta a procedat la vânzarea autoturismului unei persoane fizice din Satu Mare.
Pentru prejudiciul suferit partea vătămată M V. s-a constituit parte civilă cu suma de 11220 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.
n) în cursul lunii aprilie 2006, prin intermediul numitei A.R., partea vătămată S.I.P. îl cunoaşte pe inculpatul M.O. în calitate de reprezentant al SC M.O.A. SRL Bistriţa şi află că acesta oferă spre vânzare autoturisme importate din Franţa, la preţuri avantajoase şi în bună stare de funcţionare.
Fiind interesat de achiziţionarea unui autoturism partea vătămată negociază cu inculpatul cumpărarea unei maşinii la un preţ cuprins între 25000 şi 30000 lei. în acest
context Inculpatul dă asigurării că îi poate procura un autoturism Audi A6 la preţul de aproximativ 30000, lei pe bază de factură fiscală.
Convins de realitatea celor susţinute de inculpat şi considerându-l o persoană serioasă, partea vătămată acceptă oferta acestuia şi îi remite în avans, preţul integra! al autoturismului Audi A6 oferit de inculpat, stabilind un termen de livrare de 30 de zile de la plata preţului.
Fără a avea vreo calitate la SC EA SRL Bistriţa, inculpatul emite către partea vătămată factura fiscală nr 2316054/19.06.2006 şi chitanţa fiscală nr. 11263523/
19.06.2006, ambele în valoare de 30.000 lei, acte în care figura ca furnizor această societate comercială.
La începutul lunii iulie 2006 inculpatul solicită părţii vătămate un împrumut de 5000 lei cu termen de restituire 6-7 zile, sumă necesară unor taxe vamale pentru o serie de autoturisme importate.
Convins de seriozitatea inculpatului, partea vătămată îi dă şi această sumă, cu titlu de împrumut, fără eliberarea vreunui document justificativ, banii fiind preluaţi de secretara firmei S.E.
Conform înţelegerii, la 19.07.2006 inculpatul trebuia să livreze autoturismul marca Audi A6 şi să restituie împrumutul de 5000 lei, însă acesta nu-şi respectă promisiunea invocând diferite pretexte.
Urmărind menţinerea în eroare a părţii vătămate inculpatul îi promite că până la sfârşitul lunii august 2006 va întreprinde toate demersurile pentru procurarea unui autoturism Audi A6 sau în caz contrar va restitui sumele de bani încasate.
Nici de această dacă inculpatul nu-şi respectă angajamentul, iar în luna septembrie 2006 părăseşte România.
Pentru prejudiciul cauzat prin înşelăciune partea vătămată SIP a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 35000 lei.
o) în desfăşurarea activităţii infracţionale inculpatul M.O. poartă discuţii referitoare la vânzarea de autoturisme şi cu R.D.V., administrator al părţii vătămate SC I.V.C. SRL Sângeorgiu de Mureş. în cadrul acestor discuţii inculpatul dă asigurării părţii vătămate că firma sa deţine într-un parc auto din Franţa un autoturism marca Mercedes Benz C220 CDI, negru metalizat, an de fabricaţie 2003, pentru care termenul de livrare este de 7 zile de la plata avansului.
Ca urmare la data de 06.02.2006 între SC M.O.A. SRL Bistriţa în calitate de vânzător şi SC I.V.C. SRL Sângeorgiu de Mureş în calitate de cumpărător, se încheie un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect autoturismul Mercedes Benz C220 CDI prezentat de inculpat, la preţul de 12.500 euro.
în contract s-a făcut menţiunea că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cumpărătorul achită în două tranşe câte 2500 euro, urmând ca diferenţa de 7200 euro să fie achitată în rate lunare până la data de 09.02.2008.
Pentru a menţine starea de inducere în eroare a părţii vătămate, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul a susţinut că deţine cetăţenia franceză şi că are un parteneriat cu autorităţile din Franţa pentru achiziţionarea şi comercializarea pe teritoriul României a mai multor mărci de autoturisme.
Convins de realitatea celor spuse de inculpat şi de legalitatea tranzacţiei, partea vătămată îi achită avansul de 5000 euro în două tranşe, la momentul încheierii contractului şi respectiv la data de 09.02.2006. Pentru sumele achitate, inculpatul a emis facturi fiscale.
La termenul stabilit pentru predarea autoturismului inculpatul M.O. nu-şi onorează obligaţiile făcute invocând diverse pretexte prin care să amâne livrarea maşinii.
Din probele dosarului rezultă că acţiunea inculpatului a fost premeditată, întrucât autoturismul în cauză nu a fost importat, iar societatea a fost declarată în procedură de reorganizare judiciară.
Pentru prejudiciu suferit partea vătămată SC I.V.C. SRL Sângeorgiu de Mureş s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.
Cu privire la abaterile contractuale comise de inculpat în relaţii comerciale stabilite cu diverse persoane fizice şi juridice, se sesizează şi Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Bistriţa Năsăud, care, la data de 06.07.2006 remite Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 266/202 întocmit la 31.08.2005, prin care sunt semnalate nereguli în activitatea derulată de inculpatul M.O. prin intermediul SC M.O.A. SRL Bistriţa, cu referire în special la contractele de vânzare cumpărare încheiate cu: R.I., B.M., Ş.D.T. şi C.L. Astfel, s-a constatat că în contracte nu au fost înscrise clauze referitoare la penalităţile pe care trebuie să le plătească vânzătorul, în cazul întârzierii la livrare a autoturismului, precum şi clauze aferente caracteristicilor tehnice/calitative pe care agentul economic se obligă să le pună la dispoziţia cumpărătorului. în contracte se stipula obligaţia cumpărătorului de a plăti penalităţi de întârziere la plată, fără a fi precizat procentul, element informativ important pentru cumpărători. Prin faptul că în momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, cumpărătorii achitau în avans sume de bani pentru procurarea autoturismelor, iar ulterior SC M.O.A. SRL Bistriţa nu a respectat pentru niciunul dintre cumpărători, termenul de livrare, s-a concluzionat de către autoritatea menţionată mai sus, că inculpatul a manifestat un comportament incorect în relaţiile cu agenţii economici cât şi o practică abuzivă, folosindu-se pe toată perioada de întârziere de banii consumatorilor în scopuri proprii.
Activitatea infracţională a inculpatului a cuprins şi alte genuri de infracţiuni, respectiv emiterea de CEC-uri fără acoperire, după declararea SC M.O.A. SRL Bistriţa în interdicţie bancară, folosirea la autoritatea vamală a unor documente vamale, de transport sau comerciale falsificate în vederea diminuării drepturilor vamale de import, refuzul de a pune la dispoziţia administratorului societăţii a documentelor contabile, după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment în urma constatării prin hotărâre judecătorească a faptului că SC M.O.A. SRL Bistriţa se află în stare de insolvenţă, precum şi a infracţiunii de bancrută simplă.
Din probele existente la dosar rezultă că la data de 16.02.2006, SC M.O.A. SRL Bistriţa, a fost declarată în interdicţie bancară de a emite CEC-uri pentru o perioadă de
1 an de zile. în ciuda acestei situaţii, urmărind obţinerea unui folos material injust, inculpatul a continuat să folosească CEC-uri în relaţiile comerciale pe care le stabileşte cu diverşi agenţi economici, printre care s-a numărat şi partea vătămată SC W.C.S. SRL Bistriţa.
Astfel, la data de 26.06.2006, un angajat al firmei SC M.O.A. SRL Bistriţa se prezintă la atelierul SC W.C.S. SRL Bistriţa, cu un autoturism solicitând schimbarea unui număr de 12 bujii scânteie şi 4 anvelope marca „Continental”. Piesele auto sunt achiziţionate direct din atelierul serice, ocazie cu care se eliberează factura fiscală nr. 6814771 în valoare de 2532,99 lei. Cu privire la plata pieselor şi anvelopelor, angajatul firmei precizează că va fi achitată ulterior de inculpatul M.O., administrator al SC M.O.A: SRL Bistriţa. în aceste condiţii, inculpatul emite CEC-ul seria BG 303 01033832 pentru plata sumei de 2532,99 lei menţionând ca termen scadent data de 24.08.2006. Cecul a fost eliberat fără a se ţine seama că SC M.O.A. SRL Bistriţa se află in interdicţie bancară, aspect ascuns beneficiarului, căruia i se comunică doar că la data stabilită pentru scadenţă va fi suficient disponibil pentru achitarea acestuia.
La data stabilită pentru scadenţă CEC-ul este depus în bancă în vederea decontării, însă este refuzat la plată pentru „lipsa totală de disponibil” şi trăgător aflat în interdicţie bancară. Partea vătămată prin reprezentantul său legal, M.D.D. a sesizat organele de poliţie cu privire la comiterea de către inculpat a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 4 C. pen. De asemenea, partea vătămată SC W.C.S. SRL Bistriţa s-a constituit parte civilă cu suma de 2532,99 lei.
Din probele existente la dosar rezultă că la data de 27.01.2006, inculpatul a dat dispoziţie numitei S.E., secretară în cadrul SC M.O.A. SRL Bistriţa, să prezinte la Biroul Vamal Bistriţa documente false în vederea suspendării drepturilor vamale de import pentru autoturismul marca Ford Focus serie şasiu (…), conform unui contract de leasing încheiat în fals de SC M.O.A. SRL Bistriţa şi persoana fizică B.D.
Audiat în cauză şi întrebat cu privire la semnătura aplicată la rubrica „utilizator”, martorul B.D. a declarat că nu a utilizat autoturismul Ford Focus menţionat şi nu a încheiat niciun contract de leasing cu SC M.O.A. SRL Bistriţa, precizând că semnătura de pe contract şi actele anexe nu-i aparţin.
Cu privire la aspectele menţionate, martora S E. a declarat că autoturismul marca Ford Focus în discuţie avea termenul de vămuire expirat de câteva luni, iar pentru a nu se achita drepturile vamale de import, inculpatul M.O. a decis să folosească la Biroul Vamal Bistriţa un contract de leasing pentru suspendarea pe o perioadă de 1 an de zile a drepturilor vamale de import. Contractul a fost redactat de S E. şi înmânat soţilor M.O. şi M V. spre a fi dus la semnare utilizatorului B.D. în aceste condiţii, contractul de leasing nr. 3 din 24.01.2006 a fost semnat de către inculpatul M.O., în fals şi înmânat numitei S E. pentru a fi folosit la Biroul vamal Bistriţa.
Prin sentinţa civilă nr. 400/28.04.2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, Secţia comercială şi de administrativ, se admite cererea numitului B.N. şi se constată că debitoarea SC M.O.A. SRL Bistriţa se află în stare de insolvenţă, motiv pentru care prin sentinţa menţionată se dispune deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment prev. de Legea nr. 64/1995 republicată. Ca urmare, se ridică debitoarei dreptul de administrare şi se desemnează administrator judiciar SC CM.U.V SRL Unirea. Pentru îndeplinirea procedurii de reorganizare, administratorul judiciar U.V. a solicitat de mai multe ori inculpatului, în calitate de administrator de drept, punerea la dispoziţie a tuturor documentelor de activ şi pasiv, a documentelor contabile şi a altor acte aparţinând SC M.O.A. SRL Bistriţa, însă acesta cu rea credinţă nu a dat curs solicitărilor. Audiat în instanţă, administratorul judiciar U.V. a dovedit prin scriptele depuse la dosar refuzul nejustificat şi repetat al inculpatului de a-i pune la dispoziţie documentele contabile solicitate, relevantă fiind şi declaraţia martorei M.M în acest context este de subliniat că în cele din urmă, prin sentinţa civilă nr. 879/COM/12 octombrie 2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, Secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a dispus intrarea SC M.O.A. SRL Bistriţa în faliment, prin procedura simplificată.
Din probele existente la dosar rezultă că în realitate SC M.O.A. SRL Bistriţa se afla în stare de insolvenţă începând cu anul 2005 (ca urmare a existenţei a două hotărârii definitive şi executorii prin care societatea avea obligaţia să restituie 83000 lei RON şi respectiv 3000 euro către debitorii B.N. şi M.N.I.). în această situaţie inculpatul era obligat să adreseze Tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor Legii nr. 64/1995 modificată de Legea nr. 85/2006 într-un termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.
Inculpatul nu a uzitat de aceste prevederi şi în consecinţă nu a introdus cererea de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară şi faliment, săvârşind astfel infrac-
ţiunea de bancrută simplă prevăzută de art. 143 din Legea nr. 85/2006, faptă pentru
care este trimis în judecată în dosarul nr. 1712/112/2007.
Referitor la infracţiunea de bancrută simplă prev. de art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, art. 41 alin. 2 C. pen. pentru care inculpatul este trimis în judecată în dosarul nr. 3099/112/2007 al Tribunalului Bistriţa Năsăud (conexat la dosar nr. 1712/112/2007 prin încheierea din 13.02.2008, pe baza probelor administrate, instanţa reţine
următoarea stare de fapt, descrisă mai jos.
în luna ianuarie 2006, părţile vătămate B.A.F. şi P.L. din Cluj Napoca au aflat că în Bistriţa există o firmă care se ocupă de importul şi comercializarea de autoturisme second-hand pe teritoriul României. în cele din urmă părţile vătămate iau legătura cu inculpatul M O. care în calitate de administrator al SC MOA SRL Bistriţa le prezintă avantajele achiziţionării unui autoturism prin firma sa. Cu ocazia acelor discuţii inculpatul dă asigurări celor doi cumpărători că firma SC MOA SRL Bistriţa este serioasă, că sumele de bani achitate în avans vor fi restituite în cazul nepredării autoturismului comandat şi că pentru fiecare operaţiune comercială se încheie un contract de vânzare-cumpărare şi se emite factură fiscală pentru orice sumă încasată.
în virtutea acestor garanţii oferite verbal, BAF şi PL, decid să achiziţioneze autoturisme second-hand prin intermediul SC M.O.A. SRL Bistriţa, administrată de inculpat. în concret, la data de 17.01.2006 partea vătămată B.A.F. încheie un contract de vânzare-cumpărare (fără număr) având ca obiect achiziţionarea unui autoturism Volkswagen Sharan, la preţul de 10500 euro cu termen de livrare 24.01.2006. Preţul autoturismului comandat a fost achitat integral iar inculpatul a emis părţii vătămate factura fiscală şi chitanţa fiscală în valoare de 38220 lei (echivalentul a 10500 euro). De asemenea, la data de 19.01.2006, partea vătămată P.L. încheie un contract de vânzare-cumpărare (fără număr) având ca obiect un autoturism Opel Astra, la preţul de 23.725 lei cu termen de livrare 15 zile. Conform contractului această parte vătămată a achitat un avans de 20075 lei urmând ca diferenţa să fie achitată la data livrării autoturismului. Pentru această sumă inculpatul nu a eliberat niciun document fiscal, deşi a încasat personal avansul.
Ulterior, inculpatul nu şi-a respectat obligaţiile asumate şi invocând diferite pretexte nu a pus la dispoziţia cumpărătorilor autoturismele comandate.
întrucât inculpatul nu a dat curs solicitării părţilor vătămate de a soluţiona amiabil litigiul, acestea s-au adresat instanţei de judecată în vederea rezoluţiuni contractelor de vânzare-cumpărare încheiate la 17.01.2006 şi 19.01.2006, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la dobânzi legale şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2358/13.09.2006 şi respectiv sentinţa civilă nr. 2357/13.09.2006 ambele pronunţate de Judecătoria Bistriţa, Secţia civilă părţile vătămate PL şi PM, respectiv BAF şi BA, obţin rezoluţiunea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu SC M.O.A. SRL Bistriţa reprezentată de inculpat şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. întrucât şi de această dată inculpatul refuză să restituie sumele încasate, cele două părţi vătămate sesizează IPJ Cluj Napoca pentru a efectua cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii de bancrută simplă şi bancrută frauduloasă.
Ulterior, deoarece sediul social al debitorului SC M.O.A. SRL Bistriţa şi domiciliul inculpatul se află în raza de competenţă a Tribunalului Bistriţa Năsăud, în temeiul art. 6 din Legea nr. 85/2006 şi art. 41 alin. 1 C. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus prin Ordonanţa din 06.11.2006 declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei penale în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud.
într-o situaţie similară cu părţile vătămate P.L. şi B.A.F. se află şi numitul B.N . care anterior demersurilor întreprinse de părţile vătămate a solicitat Tribunalului Bistriţa
Năsăud, Secţia comercială şi de contencios administrativ, constatarea stării de insolvenţă a debitoarei SC M.O.A. SRL Bistriţa şi deschiderea procedurii de reorganizare judiciară. Cererea lui B.N. a fost admisă de Tribunalul Bistriţa Năsăud prin sentinţa civilă nr. 400/28.04.2006, constatându-se că debitoarea SC M.O.A. SRL Bistriţa se află în stare de insolvenţă. Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi s-a desemnat în calitate de administrator judiciar SC C.M.U.V. SRL Unirea. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 879/COM/12.10.2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, Secţia comercială, s-a dispus intrarea SC M.O.A. SRL Bistriţa în faliment prin procedura simplificată.
Din probele dosarului rezultă că în perioada 2004-2006, SC M.O.A. SRL Bistriţa reprezentantă de inculpat, a încheiat mai multe contracte de vânzare-cumpărare de autoturisme, în baza cărora a încasat sume de bani, dar fără a-şi îndeplinit obligaţiile asumate prin aceste documente.
Ca urmare a modului deficitar de administrare, SC M.O.A. SRL Bistriţa a devenit insolvenţă, în sensul că nu mai deţinea disponibilul necesar achiziţionării de autoturisme sau acoperirii datoriilor acumulate către diverşi creditori. în aceste condiţii, conform Legii nr. 64/1995 republicată, administratorul M O. avea obligaţia să se adreseze Tribunalului Bistriţa Năsăud cu o cerere pentru declararea stării de insolvenţă a firmei, în termen de 30 de zile de la data apariţiei stării de insolvenţă. Nerespectând aceste obligaţii, inculpatul a încălcat prevederile art. 141 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 (abrogat) prevederi preluate de art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Probele dosarului dovedesc că inculpatul avea reprezentarea stării de insolvenţă a firmei sale înainte de încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu părţile vătămate B.A.F. şi P.L., aspect dovedit atât prin datoriile înregistrate de firma sa către diverse persoane fizice şi juridice, dar şi prin datoriile înregistrate la Bugetul de Stat. Cu toate acestea, inculpatul a urmărit să încaseze şi să obţină pentru sine sume de bani, ştiind că nu va pune la dispoziţia cumpărătorilor autoturismele comandate şi că nu va restitui sumele încasate.
Din aceste considerente, instanţa apreciază că elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută simplă sunt îndeplinite cumulativ, sub aspectul laturii subiective, dovedindu-se intenţia directă, prin aceea că inculpatul a prevăzut starea de insolvenţă a firmei şi a urmărit producerea rezultatului prin neintroducerea sau introducerea tardivă a cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă în termenul prevăzut de lege.
Starea de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia inculpatului rezultă din următoarele probe: plângerile penale depuse de părţile vătămate însoţite de acte anexe; plângerea SC C.M.U.V. SRL Bistriţa; plângerea părţii vătămate SC I.V.C. SRL; extras de la privind datele SC M.O.A. SRL; procesul – verbal de constatare a contravenţiei nr. 266/202 din 31.08.2005 întocmit de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Bistriţa Năsăud; declaraţiile părţilor vătămate.
Toate aceste probe, aflate în dosarul de urmărire penală se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi.
De asemenea sunt relevante sub aspectul probator şi următoarele probe: contractul de leasing nr. 3/24.01.2006 încheiat în fals între martorul B.D. şi SC M.O.A. SRL Bistriţa şi actele anexe la acest contract, încheiate în fals (declaraţie angajament, proces-verbal de predare primire, desfăşurătoarele); fila CEC seria BG 303 01033832 emisă de inculpat şi refuzată ulterior la plată din lipsă de disponibil; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică nr. 35463/04.04.2007, întocmit de I.P.J. Bistriţa Năsăud, Serviciul Criminalitate; Adresa nr. XIII/1/4491/07.05.2007 emisă de , referitoare la interdicţia bancară a SC “MOA” SRL Bistriţa, de a emite file CEC în perioada 16.02.2006 – 25.08.2007; somaţia nr. 181/16 02.2006
emisă de B.R.D. Bistriţa Năsăud referitoare la comunicarea către inculpat a perioadei de interdicţie bancară, situaţia cecurilor refuzate la plată, contractul de credit nr. 33/29.03.2005, actul adiţional la contract, contractele de garanţie mobiliară nr. 195/29.03.2005, încheierea nr. 3018/23.05.2006 emisă de judecătorul delegat, conform căreia prin Ssentinţa civilă nr. 400/28.04.2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment faţă de debitoarea SC M O.A. SRL Bistriţa; actul constitutiv al SC M O.A. SRL Bistriţa; procesul-verbal din 20.11.2006 privind preluarea documentelor contabile ale SC M.O.A. SRL Bistriţa de la numita M.M., însărcinată de inculpat cu întocmirea evidenţei contabile.
Faptele săvârşite de inculpatul M.O. astfel cum au fost reţinute mai sus, întrunesc în drept elementele constitutive al infracţiunilor de: înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C. pen., art. 41 alin. 2 C. pen., participaţie improprie la folosirea la autoritatea vamală a documentelor falsificate, prev. de art. 31
C. pen., rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997, preluat de art. 273 din Legea nr. 86/2006, refuzul de a pune la dispoziţia administratorului judiciar actele contabile prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006, bancrută simplă prev. de art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1 şi 4 C. pen.
Referitor la infracţiunea de bancrută simplă prev. de art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, instanţa apreciază că, referitor la aceeaşi societate comercială (în speţă SC M.O.A. SRL Bistriţa) constatarea stării de insolvenţă (conform art. 38 din Legea nr. 64/1995 republicată), deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment, ridicarea dreptului de administrare şi desemnarea unui administrator judiciar, în cauza de faţă, SC C.M.U.V. SRL Unirea, nu se poate dispune decât o singură dată şi produce efecte faţă de toţi creditorii şi debitorii societăţii, care sunt notificaţi în condiţiile art. 75 din lege.
Astfel spus odată ce instanţa comercială a constatat starea de insolvenţă a unei societăţi la cererea unui creditor, hotărârea fiind definitivă şi nu se mai justifică pronunţarea unor sentinţe similare (de constatare a stării de insolvenţă a aceleiaşi societăţi) la solicitarea altor creditori. în cauza de faţă, la cererea creditorului
B.N., prin sentinţa civilă nr. 400/28.04.2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, Secţia comercială şi de contencios administrativ s-a constatat starea de insolvenţă a SC M.O.A. SRL Bistriţa, iar ulterior prin sentinţa civilă nr. 879/COM/2006 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei.
Neintroducerea de către inculpat, în calitate de reprezentant legal al SC M.O.A. SRL Bistriţa, la Tribunalul Bistriţa Năsăud, Secţia comercială, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei în termen de 30 de zile de la data apariţiei stării de insolvenţă atrage răspunderea sa pentru infracţiunea de bancrută simplă prev. de art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, faptă care pentru motivele arătate nu este susceptibilă a fi comisă în forma continuată. Aşadar instanţa apreciază că deşi împotriva inculpatului s-au depus trei plângeri penale pentru infracţiunea de bancrută simplă (cele ale părţilor vătămate
B.A.F. şi P.L.) şi respectiv cea depusă de lichidatorul judiciar, această împrejurare nu atrage reţinerea faptei în formă continuată având în vedere natura acestei infracţiuni, conform căreia starea de insolvenţă odată constatată îşi produce efectele continuu, neputând fi întreruptă prin cereri succesive ale altor creditori interesaţi.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 334 C. pr. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.O., din infracţiunea de bancrută simplă prev. de art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. şi infracţiunea de bancrută simplă prev. de art. 143 din Legea nr. 85/2006 într-o singură infracţiune de bancrută simplă prev. de art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (aspect discutat în şedinţa publică din 17.06.2009).
Procedând la individualizarea- pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile prev. de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor comise, modalitatea concretă în care au fost săvârşite, prejudiciul cauzat şi persoana inculpatului.
La dozarea pedepsei se va avea în vedere prejudiciul deosebit de mare cauzat de peste 200000 lei (2 miliarde lei vechi) numărul mare al părţilor vătămate prejudiciate şi comportamentul inculpatului pe durata cercetărilor penale, constând în refuzul repetat şi nejustificat de a da declaraţii şi în final părăsirea ţării, cu intenţia vădită de a se sustrage urmării penale şi judecăţii. în fine la individualizarea pedepselor se va avea în vedere că prin avocatul său ales, cu ocazia dezbaterilor cauzei în fond, inculpatul regretă faptele comise şi a fost de acord să achite părţilor civile prejudiciul cauzat. Sub acest aspect se va avea în vedere că în cursul cercetărilor judecătoreşti inculpatul a despăgubit-o integral pe partea civilă HI, depunând în acest sens o declaraţie notarială la dosar. Pentru aceste considerente instanţa va reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. c) C. pen. cu consecinţa aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
în consecinţă, instanţa va dispune condamnarea inculpatului M.O. la: 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1.2.3 şi 5 C. pen., art. 41 alin. 2 C. pen., art. 74 lit. c), 76 lit. a) C. pen.; 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de folosire la autoritatea vamală a documentelor falsificate prev. de art. 31 C. pen. rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997, preluat de art. 273 din Legea nr. 86/2006, art. 74 lit. c), 76 lit. c) C. pen.; 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de a pune la dispoziţia administratorului judiciar a actelor contabile, prev. de art. 147 din Lege nr. 85/2006, art. 74 lit. c), 76 lit. d) C. pen.; 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de bancrută simplă prev. de art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 art. 74 lit. c), 76 lit. e)
C. pen.; 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1,4 C. pen., art. 74 lit. c), 76 lit. c) C. pen.
Potrivit probelor existente la dosar instanţa urmează să constate că faptele deduse judecăţii în prezentul dosar au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., între ele, precum şi cu infracţiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen., art. 63 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2000 lei prin Sentinţa penală nr. 2209/25.10.2006 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
în baza art. 36 alin. 1, 34 lit. b), 35 alin. 1 C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente menţionate şi se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), c) C. pen.
Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002, se va revoca graţierea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 285/1999 a Judecătoriei Năsăud pentru infracţiunea prev. de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, graţiere dispusă prin sentinţa penală nr. 1930/2002 a Judecătoriei Bistriţa şi se va constata ca fiind rămasă fără obiect executarea acestei pedepse, urmare a împlinirii termenului de încercare al suspendării condiţionate a pedepsei (redus ca efect al aplicării graţierii).
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, se va revoca graţierea (dispusă în baza sentinţei penale nr. 760/24.04.2003 a Judecătoriei Bistriţa) pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 prin sentinţa penală nr. 1930/2002 a Judecătoriei Bistriţa şi se va dispune executarea acestei pedepse alăturat celei aplicate inculpatului în prezentul dosar, în total acesta
urmând să execute o pedeapsă rezultantă de ^.ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a b), c) C. pen., în regim de detenţie, cu aplicarea pedepselor accesorii în conţinutul prev. de art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a b), c) C. pen.
La aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor şi a pedepselor accesorii în conţinutul menţionat, s-a avut în vedere natura faptelor deduse judecăţii, gravitatea şi urmările cauzate precum şi împrejurarea că inculpatul a acţionat în calitate de administrator al unei societăţi comerciale.
Conform art. 7, 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 se va dispune comunicarea hotărârii de condamnare la data rămânerii ei definitive, la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Conform art. 170, 348 C. pr. pen., art. 14 alin. 3 C. pr. pen., se va dispune anularea documentelor vamale falsificate folosite la autoritatea vamală în vederea suspendării drepturilor vamale de import pentru autoturismul marca Ford Focus, seria saşiu (…) (contract de leasing nr. 3/24.01.2006, declaraţia angajament, desfăşurătorul de plăţi, precum şi a celorlalte anexe întocmite în acest scop), toate aflate în dosarul de urmărire penală.
în temeiul art. 14, 346 C. pr. pen. rap. la art. 998 C. civ. inculpatul va fi obligat să plătească despăgubiri civile părţilor vătămate prin infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave după cum urmează: 2000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea civilă S.I.; 18000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume ia data plăţii către partea vătămată SC R.C. SRL Bistriţa; 6000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea civilă C.L.; 6900 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea civilă B.I.L.; 6690 euro sau echivalentul în iei la data plăţii precum şi suma de 130 lei către partea vătămată A.M.; suma de 5000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea vătămată B.M.; 4000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii în favoarea părţii civile Ş.D.T.; 6300 euro sau echivalentul în lei la acestei sume la data plăţii în favoarea SC E. SRL Bistriţa; 4000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către partea civilă P.A.I.; 6200 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către partea civilă D.V.C.; 3000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către partea civilă P.A.C.; 11220 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către partea civilă M.V.; 35000 lei către partea vătămată SIP; 5000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către SC I.V.C. SRL Sângeorgiu de Mureş.
în baza dovezii notariale existente la dosar, instanţa urmează să constate că prejudiciul cauzat părţii vătămate H I. a fost recuperat.
Din declaraţiile părţilor vătămate A.M. şi B.I.L. care s-au constituit părţi civile în cauză şi li s-au acordat despăgubiri în cuantumul menţionat mai sus, rezultă că acestea deţin autoturismele vândute de inculpat, (în calitate de administrator sau reprezentat legal al societăţilor comerciale), pe care însă nu le-au putut înmatricula şi folosi în urma refuzului acestuia de a le pune la dispoziţie documentele fiscale necesare. întrucât acestor părţi vătămate li s-au admis integral pretenţiile civile formulate în cauză, instanţa va dispune ca acestea să restituie autoturismele vândute de inculpat în calitate de reprezentant legal al SC M.O.A. SRL Bistriţa sau al SC E.A. SRL şi pe care ulterior nu le-au putut folosi. în concret, se va dispune ca partea civilă
A.M. să restituie autoturismul Renault Megane nr. de identificare (…) către SC M.O.A. SRL Bistriţa, prin reprezentantul legal al acestei societăţi, iar partea civilă B.I.L. să restituie autoturismul Opel Astra nr. de înmatriculare (…( către SC E.A. SRL Bistriţa, de asemenea prin reprezentantul legal.
în temeiul art. 14, 346 C. pr. pen., rap. la art. 998 C. civ. inculpatul va fi obligat să plătească părţii civile SC W.C.S. SRL Bistriţa (prin reprezentant legal) despăgubiri civile în sumă de 2532,99 lei.
De asemenea, în aplicarea dispoziţiilor art. 19 alin. 4 C. pr. pen., se va constata că P.L. şi B.A.F. nu au participat la proces în calitate de părţi vătămate sau părţi civile, întrucât instanţa civilă (Judecătoria Bistriţa) a pronunţat în favoarea lor hotărârii civile prin care inculpatul a fost obligat, în urma rezoluţiuni contractelor de vânzare-cumpărare să restituie sumele de bani încasate. Poziţia procesuală a numiţilor P.L. şi
B.A.F. se află consemnată la dosarul de fond, în care se precizează dorinţa acestora de a fi ascultaţi în calitate de martori (judecător Lazăr Mariana Violeta).
