C. proc. pen., art. 453, art. 455
Cererea de întrerupere a executării pedepsei întemeiată pe existenţa unor boli care-l pun pe condamnat în imposibilitate de a executa pedeapsa nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, motivân-du-se că anterior o cerere întemeiată pe aceleaşi motive a fost respinsă.
în atare situaţie nu există autoritate de lucru judecat, iar cererea trebuie soluţionată pe fond, în urma efectuării unei noi expertize medico-legale.
C.S.J., Secţia penală, decizia nr. 1706 din 29 martie 2002
Prin sentinţa penală nr. 224 din 22 octombrie 2001 a Tribunalului Alba, cererea condamnatului C.T. de întrerupere a executării pedepsei a fost respinsă, cu motivarea că cererea este inadmisibilă, deoarece prin sentinţa penală nr. 2/2001 a aceluiaşi tribunal a fost respinsă o cerere de întrerupere a executării pedepsei întemeiată pe existenţa aceloraşi afecţiuni, cu privire la care s-a stabilit că pot fi tratate în regim de detenţie.
Prin decizia penală nr. 409/A din 18 decembrie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, motivând că hotărârea primei instanţe este legală, deoarece condamnatul nu a făcut dovada că, în raport cu primele constatări medico-legale, au intervenit modificări care să reclame examinarea sa şi să-l pună în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Recursul condamnatului este fondat.
Potrivit art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art. 453; acest din urmă text de lege prevede că executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Din aceste prevederi ale legii rezultă că un condamnat poate cere, oricând, întreruperea executării pedepsei, invocând imposibilitatea continuării executării acesteia din cauza bolii. Prin urmare, soluţia
primei instanţe de respingere a cererii pentru inadmisibilitate, întrucât o altă cerere a fost respinsă anterior, este contrară acestor prevederi.
Decizia instanţei de apel este, de asemenea, nelegală, deoarece menţine sentinţa primei instanţe cu motivarea inadmisibilităţii cererii decurgând din autoritatea de lucru judecat, dar motivează soluţia de respingere a apelului şi pe fond, argumentând că nu a făcut dovada că în raport cu primele constatări medicale au intervenit modificări care să reclame reexaminarea sa medicală şi care să justifice întreruperea executării pentru imposibilitatea de a suporta regimul penitenciar, deşi o soluţie pe fond nu se putea da în lipsa unei noi expertize medico-legale.
In consecinţă, recursul a fost admis şi s-au casat hotărârile atacate cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.
