Legea nr. 406/2006, art. 42
Fapta nu întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de art. 42 alin. 1 lit. a şi a1 şi art. 42 alin. 2 lit. a din Legea 406/2006 modificată prin Legea 197/2007, dacă uciderea căprioarei a fost accidentală iar inculpaţii nu au vânat animalul ci, după ce acesta a fost ucis, l-au tranşat alegând ce se putea din rămăşiţe, la sugestia unuia dintre vânători.
Vânătoarea este o acţiune ce presupune intenţia directă. În condiţiile în care inculpaţii nici nu au urmărit rezultatul uciderii animalului, nici nu au prevăzut, nici nu ar fi trebuit să prevadă acest rezultat, în sarcina nu poate fi reţinută nici măcar intenţia indirectă sau culpa.
Prin sentinţa penală nr.346 din 20.05.2010, pronunţată de Judecătoria Reghin, în dosarul penal nr.3.986/289/2009 în baza art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul R.G. de sub acuza comiterii infracţiunii de braconaj prevăzute de art. 42 alin. 1 lit. a şi a1 şi art. 42 alin. 2 lit. a din Legea 406/2006 modificată prin Legea 197/2007
În baza art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul C.J., de sub acuza comiterii infracţiunii de braconaj prevăzute de art. 42 alin. 1 lit. a şi a1 şi art. 42 alin. 2 lit. a din Legea 406/2006 modificată prin Legea 197/2007.
În baza art. 346 alin. 1, art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 Cod civil, a fost respinsă acţiunea civilă exercitată de partea civilă AJVPS Mureş.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură penală a fost obligată partea civilă la plata sumei de 724 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 44 lei provine din faza de urmărire penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin din 23.11.2009 au fost trimişi în judecată inculpaţii R.G. şi C.J., ambii pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 42 alin. 1 lit. a şi a1 şi art. 42 alin. 2 lit. a din Legea 406/2006 modificată prin Legea nr. 197/2007.
Se reţine că la data de 25.12.2008, A.J.V.P.S. Mureş a emis autorizaţia de vânătoare colectivă pe fondul de vânătoare Gorneşti pentru un mistreţ, care urma să aibă loc la data de 03.01.2009. Cu această ocazie s-a întocmit procesul verbal pentru instruire, participare la vânătoare, recoltarea şi distribuirea vânatului la care urmau să participe 25 vânători.
La data de 03.01.2009, în urma unor discuţii telefonice, inculpatul C.J. a fost acceptat de către numitul P.I., care făcea parte din grupa de vânătoare, să participe în calitate de gonaş împreună cu ceilalţi doi inculpaţi R.G., S.M.I. şi cu numita M.E.
Astfel, în jurul orelor 9,00 s-a declanşat acţiunea de vânătoare a mistreţului iar cu ocazia uneia dintre acţiunile întreprinse de către inculpaţii R.G. şi C.J. împreună cu câinii de urmărire, aceştia din urmă au imobilizat o căprioară femelă pe care cei doi inculpaţi au tranşat-o şi dezosat-o iar bucăţile de carne rezultate le-au pus în raniţa inculpatului R.G. după care s-au deplasat la locul unde erau parcate autoturismele participanţilor la vânătoare.
Paznicul de vânătoare M.D. a aflat între timp de la un coleg B.A. că în timpul vânătorii câinii au prins o căprioară iar după ce s-a efectuat a patra goană, la întoarcerea în standuri, paznicul a sesizat lipsa inculpaţilor R.G. şi C.J.
În aceste împrejurări, M.D. s-a deplasat la locul de parcare unde s-a întâlnit cu cei doi inculpaţi care i-au arătat raniţa ce conţinea bucăţile de carne provenite de la căprioara ucisă, stabilindu-se în urma cântăririi că avea o greutate de 5,5 kg.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine că la data de 03.01.2009 a fost organizată o vânătoare de porc mistreţ pe fondul de vânătoare 21 Gorneşti organizată de martorul O.S., conform autorizaţiei de vânătoare colectivă emisă în 25.12.2008 pentru una bucată porc mistreţ. După efectuarea instruirii prealabile a celor 25 de vânători aceştia au pornit la vânătoare, inculpaţii împreună cu încă două persoane fiind gonaci şi având o anumită zonă desemnată pentru goană. Inculpaţii au cu doi câini ce le aparţineau şi au plecat în goană cu câinii proprii împreună cu câinii grupei de vânătoare.
În cursul vânătorii, martorul B.A. a văzut căprioară alergând cu un picior atârnând iar după ea a văzut alergând câinii din goană. Inculpaţii au constatat că o căprioară a fost atacată de câini şi ucisă iar când au ajuns la faţa locului au constatat că aceasta era parţial mâncată de câini.
După ce inculpaţii au vorbit la telefon cu martorul P.M. care îi invitase să participe la vânătoare şi care le-a spus să tranşeze ce se poate alege din căprioara ucisă, inculpaţii au procedat în consecinţă şi apoi s-au deplasat la locul unde erau parcate maşinile vânătorilor. Între timp martorul P.M. a anunţat şi pe ceilalţi vânători de cele întâmplate astfel că la revenirea la maşini toată lumea avea cunoştinţă de cele întâmplate iar inculpaţii au predat carnea tranşată paznicului de vânătoare M.D.
Coroborând, potrivit art. 69 Cod procedură penală, declaraţiile instanţa de fond a conchis că inculpaţii nu se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii reţinute în sarcina lor.
Pentru a conchide astfel instanţa de prim-grad a avut în vedere faptul că din probele administrate în cauză rezultă că uciderea căprioarei a fost accidentală iar inculpaţii nu au vânat animalul ci după ce acesta a fost ucis l-au tranşat alegând ce se putea din rămăşiţe, la sugestia unuia dintre vânători, martorul P.M.. Prima instanţă a mai reţinut că vânătoarea este o acţiune ce presupune intenţia directă iar în cauză în sarcina inculpaţilor nu poate fi reţinută nici măcar intenţia indirectă sau culpa, întrucât inculpaţii nici nu au urmărit rezultatul uciderii animalului, nici nu au prevăzut, nici nu ar fi trebuit să prevadă acest rezultat.
Faţă de acest aspect instanţa de fond a constatat că fapta reţinută în sarcina inculpaţilor nu există întrucât aceştia nu au vânat căprioara, astfel încât faţă de incidenţa art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală şi a art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală instanţa de prim-grad a dispus achitarea inculpaţilor de sub acuza comiterii infracţiunii de braconaj prevăzută şi pedepsită de art. 42 alin. 1 lit. a şi a ind. 1 şi alin. 2 lit. a Legea nr. 407/2006.
În ce priveşte latura civil prima instanţă a reţinut că partea civilă A.J.V.P.S. a formulat pretenţii civile în sumă de 2000 lei reprezentând prejudiciul cauzat fondului cinegetic prin uciderea căprioarei.
Din probele administrate instanţa de fond a reţinut că nu rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 998 şi 999 pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, iar în ce priveşte paguba, instanţa de prim-grad a reţinut că deşi în cauză este probată uciderea căprioarei de câini, fără a se putea stabili care dintre câini a ucis-o, deci fără a se putea stabili că cei ai inculpaţilor au provocat uciderea căprioarei, prima instanţă a reţinut şi faptul că valoarea prejudiciului a fost doar precizată de partea civilă fără că aceasta să fi făcut proba acestei valori. În plus instanţa de fond a reţinut că din probele administrate rezultă că inculpaţii au predat carnea paznicului de vânătoare martorul M.D. astfel că prejudiciul constând în contravaloarea cantităţii de carne tranşată din animalul ucis a fost recuperat de către partea civilă.
Faţă de aceste considerente instanţa de prim-grad a respins acţiunea civilă formulată de A.J.V.P.S.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură penală instanţa de fond a dispus obligarea părţii civile A.J.V.P.S. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin iar Tribunalul Mureş prin decizia penală 273/A/11.11.2010 a admis apelul declarat, a desfiinţat parţial hotărârea atacată şi rejudecând cauza a schimbat temeiul achitării inculpaţilor R.G. şi C.J., de sub acuza comiterii infracţiunii de braconaj, prev. şi ped. de art.42 alin.1 lit.a şi a ind.1 şi art.42 alin.2 lit.a din Legea nr.406/2006, republicată, din dispoziţiile art.11 alin.1 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, în prevederile art.11 alin.1 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, în cazul fiecărui inculpat.
A menţinut restul dispoziţiilor din hotărârea penală atacată.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa în acest sens Tribunalul a reţinut următoarele:
Din probatoriul administrat a rezultat că, la data de 25.12.2008, A.J.V.P.S. Mureş a emis autorizaţia de vânătoare colectivă pe fondul de vânătoare 21 denumit „Gorneşti” pentru un mistreţ, care urma să aibă loc la data de 03.01.2009, organizatorul acestui eveniment era martorul O.S. Cu această ocazie s-a întocmit procesul verbal pentru instruire, participare la vânătoare, recoltarea şi distribuirea vânatului la care urmau să participe 25 vânători.
La data de 03.01.2009 în urma unor discuţii telefonice, inculpatul C.J. a fost acceptat de către martorul P.M., care făcea parte din grupa de vânătoare, să participe în calitate de gonaş împreună cu inculpatul R.G., numiţii S.M.I. şi M.E.
Aşa cum rezultă din materialul probator administrat, după efectuarea instruirii prealabile a celor 25 de vânători aceştia au pornit la vânătoare, inculpaţii împreună cu încă două persoane fiind gonaci şi având o anumită zonă desemnată pentru goană. Inculpaţii au venit cu doi câini ce le aparţineau şi au plecat în goană cu câinii proprii împreună cu câinii grupei de vânătoare ce sunt menţionaţi pe autorizaţia de vânătoare ca gonaci.
În cursul vânătorii martorul B.A. a văzut o căprioară alergând cu un picior atârnând, iar după ea a văzut alergând câinii din goană.
În timpul primei goane, inculpaţii au constatat că o căprioară a fost atacată de câini şi ucisă iar când au ajuns la faţa locului au observat că aceasta era parţial mâncată de câini. După ce inculpaţii au vorbit la telefon cu martorul P.M., care îi invitase să participe la vânătoare şi care le-a spus să tranşeze ce se poate alege din căprioara ucisă, inculpaţii au procedat în consecinţă şi apoi s-au deplasat la locul unde erau parcate maşinile vânătorilor unde au urcat în maşină şi au aşteptat întoarcerea grupei de vânători.
Între timp martorul P.M. a anunţat şi pe ceilalţi vânători de cele întâmplate astfel că la revenirea la maşini toată lumea avea cunoştinţă de cele întâmplate iar inculpaţii au predat, de bună voie, carnea tranşată paznicului de vânătoare M.D..
Din cele anterior arătate Tribunalul a reţinut că este cert faptul că la data de 03.01.2009, în timpul partidei de vânătoare organizată pentru vânarea unui porc mistreţ, a fost ucisă o căprioară, însă în privinţa acestui ilicit tribunalul a considerat că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii menţionate, în condiţiile în care în cauză lipsesc trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi anume atât latura subiectivă, cât şi latura obiectivă deoarece nu s-a putut susţine că inculpaţii au contribuit prin acţiunea lor în vreun fel şi în mod intenţionat la curmarea vieţii căprioarei, aceştia ajungând la locul unde se găsea căprioara, după ce aceasta fusese omorâtă şi mâncată parţial de câinii de vânătoare.
Prin prisma acestor considerente şi în urma reanalizării întregului material probator administrat în cauză, Tribunalul a apreciat că soluţia de achitare a inculpaţilor este corectă, însă temeiul juridic reţinut şi în baza căruia s-a pronunţat soluţia atacată este unul eronat, acesta trebuind să fie prevederile art.10 lit.d, raportat la art.11 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală, iar acest aspect a fost remediat de tribunal în urma admiterii căii de atac declarate în speţa dedusă judecăţii.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş care a solicitat schimbarea temeiului achitării inculpatului şi lăsarea nesoluţionată a laturii civile.
Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod procedură penală şi prin raportare la art.3859 alin.3 Cod procedură penală se reţin următoarele:
Tribunalul Mureş a procedat corect la analiza probatoriului existent la dosarul cauzei, corect apreciind că inculpaţii nu au făcut altceva decât să tranşeze ceea ce a rămas din căprioara care era mâncată parţial .
Ca urmare, acestei infracţiuni îi lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii, atât sub aspectul laturii subiective cât şi sub aspectul laturii obiective, aspect corect reţinut şi de Tribunalul Mureş.
În contextul celor de mai sus, apreciind ca legală şi temeinică soluţia de achitare pronunţată de Tribunalul Mureş, recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş va fi respins ca nefondat, în conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
