Invocarea în mod formal a unui caz de contestaţie în anulare care nu este aplicabil în cauză,având în vedere natura cererii soluţionată prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare.
In contestaţia în anulare formulată, condamnatul a invocat existenţa motivului prevăzut de art.386 alin.1 lit.c Cod procedură penală, potrivit căruia „instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art.10 alin.(1) lit.f )-i!), cu privire la care existau probe în dosar”.
Din conţinutul acestui text de lege, rezultă că este aplicabil numai unei hotărâri penale prin care s-a rezolvat acţiunea penală, potrivit dispoziţiilor art.345 Cod procedură penală, în sensul că instanţa a hotărât asupra învinuirii aduse inculpatului.
Din conţinutul acestui text de lege, rezultă că este aplicabil numai unei hotărâri penale prin care s-a rezolvat acţiunea penală, potrivit dispoziţiilor art.345 Cod procedură penală, în sensul că instanţa a hotărât asupra învinuirii aduse inculpatului.
Prin urmare acest caz nu este aplicabil unei decizii prin care instanţa de recurs a judecat recursul declarat împotriva unei sentinţe prin care s-a soluţionat o contestaţie la executare.
Prin decizia penală nr.1383 din 19 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.659/54/2013 s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. L., împotriva deciziei penale nr.922 din 19 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.1230/63/2013, ca inadmisibilă.
În motivare s-au arătat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 126 din data de 14 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1230/63/2013, în baza art. 461 lit. d Cod procedură penală rap. la art. 126 lit. b Cod penal şi art. 127 alin. 1, 2 Cod penal a fost admisă contestaţia la formulată de către condamnatul B. L.
S-a constatat intervenită prescripţia executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 152/1998 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 2399/11.06.1999 a Curţii Supreme de Justiţie.
S-a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii cu nr. 176/1998 din 01.07.1999 emis în baza sentinţei penale nr. 152/1998 a Tribunalului Dolj şi a tuturor formelor de executare pedeapsă, emise în baza mandatului cu nr. 176/1998 din 01.07.1999.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
Prin decizia penală nr.922 din 19 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a casat sentinţa penală şi rejudecând, a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul B. L. ca nefondată.
A fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare la fond.
Cheltuielile judiciare din recurs au rămas în sarcina statului.
Impotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul B. L., în motivare invocând cazul prevăzut de art.386 alin.1 lit.c Cod procedură penală, în sensul că instanţa de recurs nu a examinat şi a omis să se pronunţe asupra a două din motivele scrise de recurs, având ca finalitate juridică constatarea intervenirii prescripţiei executării pedepsei. Condamnatul a formulat motive scrise în apărare, motive care atrăgeau respingerea ca nefondată a criticii de nelegalitate invocată de procuror, referitoare la imprescriptibilitatea executării pedepsei principale.
A mai arătat că cererea este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.391 alin.2 Cod procedură penală şi este întemeiată, deoarece decizia instanţei de recurs a fost pronunţată cu încălcarea normelor procesual penale prevăzute de art.38514 alin.2 Cod procedură penală, instanţa de recurs făcând o eroare vădită, deoarece din expunerea de motive a iniţiatorilor Legii nr.27/2012, Avizul Consiliului Legislativ, rezultă în mod neîndoielnic că această lege se aplică doar infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea victimei, având astfel în obiectul de reglementate doar infracţiunile consumate de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav.
In sprijinul admiterii cererii de contestaţie, prin recunoaşterea şi aplicarea legii mai favorabile, a invocat şi decizia nr.1092/2012 a .
Curtea, verificând potrivit dispoziţiilor art.391 Cod procedură penală, admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, a apreciat că cererea este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
In contestaţia în anulare formulată, condamnatul a invocat existenţa motivului prevăzut de art.386 alin.1 lit.c Cod procedură penală, potrivit căruia „instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art.10 alin.(1) lit.f )-i1), cu privire la care existau probe în dosar”.
In sprijinul acestei concluzii este şi faptul că art.10 alin.(1) lit.f )-i1), este cuprins în Secţiunea I din Capitolul II Titlul I al Codului de procedură penală, care reglementează acţiunea penală.
Ori, în speţă, prin decizia împotriva căreia s-a formulat contestaţia în anulare, nu s-a soluţionat acţiunea penală, potrivit art.345 Cod procedură penală, ci s-a soluţionat un recurs împotriva sentinţei instanţei de fond, prin care judecat o contestaţie la executare formulată de condamnat, constatându-se intervenită prescripţia executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin s.p.nr.152/1998 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr.2399/11 iunie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie.
Chiar dacă prin decizia penală nr.922 din 19 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a casat sentinţa penală recurată şi rejudecând, s-a respins contestaţia la executare formulată de condamnat, prin această hotărâre nu s-a soluţionat acţiunea penală, prescripţia executării pedepsei neavând legătură cu existenţa unei cauze de încetare a procesului penal, dintre cele prevăzute de art. 10 alin.(1) lit.f )-i1) Cod procedură penală.
În consecinţă, deşi, condamnatul a invocat formal cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art.386 alin.1 lit.c Cod procedură penală, acesta nu-şi găseşte aplicabilitatea în speţa de faţă, deoarece nu priveşte o hotărâre penală definitivă prin care s-a rezolvat acţiunea penală, astfel încât Curtea a respins contestaţia în anulare ca inadmisibilă. (Decizia penală nr.1383 din 19 iunie 2013- Secţia penală şi pentru cauze de minori, rezumat judecător Mircea Selea)
