– Cod procedură penală: art. 371 alin. 2, art. 378 alin. 3
Instanţa de apel este obligată, pe de o parte, potrivit art. 378 alin. 3 C. p. p., să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocat, iar conform art. 371 alin. 2 C. p. p., instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulat de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
în speţă, instatiţa de apel, sesizată cu un singur motiv de netemeinicie constând în individualizarea judiciară a cuantumului pedepsei închisorii, nu a efectuat analiza apelului.
(Decizia penală nr. 499/A din 24.08.2009, Secţia I-a penală)
Prin sentinţa penală nr. 107/4.02.2009, din dosarul nr. 12316.01/300/2008, Judecătoria Sectorului II, Secţia penală, în temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) C. p., cu aplic. art. 37 alin. 1 iit. b) C. p., art. 74 alin. 1 lit. c) C. p., rap. la art. 76 alin. 1 lit. c) C. p., art. 80 C. p., a condamnat pe inculpatul A.C.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. p., a menţinut, în temeiul art. 350 alin. 1 C. p. p., starea de arest a inculpatului, a dedus, în temeiul art. 88 C. p., durata reţinerii şi arestării preventive de la data 8.10.2008 la zi, a luat act că partea vătămată SC X. SRL nu s-a constituit parte civilă, iar în temeiul art. 191 alin. 1 C. p. p., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de fond a reţinut, pe situaţia de fapt, că pe data de 7.10.2008, inculpatul a sustras, de pe str. Plantelor, din faţa imobilului din Bucureşti, un motociclu marca
„Linhai”, aparţinând SC X. SRL, neasigurat, ulterior găsit abandonat, pe data de
14.10.2008, în Sectorul II, Bucureşti, şi restituit părţii vătămate, care nu s-a constituit parte civilă. De asemenea, a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 160/28.02.2005 a Judecătoriei Sectorului II, Bucureşti, din dosarul nr. 15199/2004, definitivă prin decizia penală nr. 614/11.04.2005 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare, executată în perioada 13.11.2004 –
24.06.2008, când, prin sentinţa penală nr. 2329/24.06.2008 a Judecătoriei Târgu-Jiu, a fost liberat condiţionat, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 49 zile închisoare.
în motivare, instanţa de fond a arătat că există probe de vinovăţie, şi anume procesul-verbal din data de 7.10.2008 privind redarea în formă scrisă a înregistrărilor video, efectuate cu camerele de supraveghere, amplasate deasupra porţii de acces în imobilul în faţa căruia se afla parcat motociclul, potrivit cărora, în intervalul orar 12,14-12,18, inculpatul, recunoscut după semnalmentele fizice şi după îmbrăcăminte, împingea motociclul, procesul-verbal din data de 14.10.2008, cu planşe fotografice, privind găsirea motociclului pe str. Slt. Cristescu, în faţa blocului, Bucureşti, împreună cu dovada din data de 14.10.2008 privind restituirea motociclului către reprezentantul legal M.F. al părţii vătămate, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, înlăturând susţinerile contradictorii ale acestuia, conform cărora a vândut vehiculul sustras, cu suma de 700 lei, martorului G.G., întrucât nu se coroborează cu nicio probă, cu atât mai mult cu cât martorul G.G. a declarat că-l cunoaşte pe inculpat din copilărie, însă nu sunt prieteni şi nu s-a întâlnit cu acesta pe data de
7.10.2008,
La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. p., şi anume gradul mediu de pericol social al faptei penale, valoarea medie a prejudiciului material, acoperit prin restituire, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, dovedind perseverenţă infracţională în comiterea unor infracţiuni de aceeaşi natură, atitudinea procesuală sinceră pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, astfel că a reţinut în sarcina sa circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c) C. p.
în termen legal, inculpatul a declarat apel, pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei închisorii.
Prin decizia penală nr. 258/A/17.04.2009, din dosarul nr. 12316.01/300/2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a ll-a penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. p. p., a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat, iar în temeiul art. 383 alin. 11 C. p. p., raportat la art. 350 alin. 1 C. p. p., a menţinut starea de arest preventiv, cu deducerea, în temeiul art. 383 alin. 2 C. p. p, a perioadei reţinerii şi arestului preventiv de la data de 8.10.2008 la zi, obligându-l pe apelantul-inculpat, în temeiul art. 192 alin. 2 C. p. p., la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de apel a preluat motivarea instanţei de fond.
în termen legal, apelantul-inculpat a declarat recurs, nemotivat în scris.
în motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat a arătat că pericolul social al faptei penale este relativ scăzut, a avut o bună conduită anterioară şi o atitudine procesuală sinceră.
A solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei penale, iar, pe fond, reindividualizarea cuantumului pedepsei închisorii.
în drept, a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 14 C. p. p.
Prin încheierea de şedinţă din data de 22.05.2009, Curtea, în temeiul art. 3002 C. p. p., raportat la art. 160b alin. 1 şi 3 C. p. p., a menţinut starea de arest preventiv a recurentului-inculpat.
De asemenea, la solicitarea Curţii, a fost comunicată sentinţa penală nr. 245/ 2.02.2007 a Judecătoriei Sectorului V, Bucureşti, din dosarul nr. 101/302/2007, cu menţiunile: „Definitivă, prin neapelare. Executată în perioada 13.11.2004 –
24.06.2008, când, prin sentinţa penală nr. 2329/24.06.2008 a Judecătoriei Târgu-Jiu, a fost liberat condiţionat, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 49 zile închisoare”.
La termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, a pus în discuţie cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 C. p. p., privitor la nemotivarea apelului.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, precum şi decizia penală recurată, atât din punct de vedere al motivului de netemeinicie invocat, cât şi din oficiu, potrivit art. 385 alin. 3 C. p. p., Curtea apreciază că recursul este fondat, din punctul de vedere al motivului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 C. p. p., invocat din oficiu.
Astfel, instanţa de apel este obligată, pe de o parte, potrivit art. 378 alin. 3 C. p. p., să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate, iar pe de altă parte, ca, în afara temeiurilor invocate, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, după cum prevăd disp. art. 371 alin. 2 C. p. p. Cu toate acestea, instanţa de apel, sesizată doar cu un singur motiv de netemeinice, constând în individualizarea judiciară a cuantumului pedepsei închisorii, nu a efectuat, nici măcar în mod sumar, analiza apelului, ci a reprodus, în mod fidel, argumentele instanţei de fond. Curtea constată că judecătorul-redactor s-a limitat în a indica grefierului-dactilograf paragrafe întregi de copiat, astfel după cum, de altfel, se poate constata din însemnările făcute pe sentinţa penală, iar rezultatul firesc este o redare mecanică a considerentelor instanţei de fond, fără niciun fel de contribuţie proprie a instanţei de control judiciar, care, prin motivare, ar fi făcut dovada unei reale şi serioase analize a apelului cu care a fost sesizată. Procedând în această manieră, instanţa de apel nu numai că a încălcat dispoziţiile procedural penale, care o obligă să-şi motiveze soluţia, dar, în acelaşi timp, l-a privat pe inculpat, aflat în stare de arest preventiv, de prima cale de atac ordinară prevăzută de legea procesual penală, cu efectul devoluţiei în mod nelimitat, spre deosebire de recurs, a cărui devoluţie este limitată.
Prin urmare, Curtea apreciază că instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat asupra însuşi apelului, care are natura unei cereri esenţiale, de natură a-i garanta inculpatului drepturile procedurale, printre care dreptul la o cale efectivă de atac, şi de a influenţa soluţia în procesul penal, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 C. p. p.
De aceea, Curtea nu va analiza motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 14 C. p. p., invocat de recurentul-inculpat, iar instanţa de apel, la motivarea primului termen al recidivei postexecutorii, prevăzută de art. 37 lit. b) C. p., reţinută în sarcina inculpatului, va trebui să ţină seama de pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 9 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 245/2.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 5, Bucureşti, din dosarul nr. 101/302/2007, rămasă definitivă, prin neapelare, şi nu de pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 160/28.02.2005 a Judecătoriei Sectorului II, Bucureşti, din dosarul nr. 15199/2004, definitivă prin decizia penală nr. 614/11.04.2005 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, care a fost contopită.
în consecinţă, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) teza I C. p. p., va admite recursul declarat de recurentul, inculpat A.C.C. împotriva deciziei penale nr. 258/A/17.06.2009 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a Il-a penală, din dosarul nr. 12316.01/300/2008, pe care o va casa, în totalitate, şi va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la aceeaşi instanţă de judecată, respectiv la Tribunalul Bucureşti, iar, în temeiul art. 192 alin. 3 C. p. p., va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
