Soluţiile la judecata în recurs. Declararea, renunţarea,retragerea recursului.
Liberarea provizorie sub control judiciar. Recurs tardiv.
Codul de procedură penală, art.385/15
pct. 1 litera a), art. 385/3, art. 385/4 raportat art. 367- 369, art. 160/9,
Potrivit dispoziţiilor art. 1609 combinat cu art. 3854 raportat la art. 368 Cod procedură penală, încheierea prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie poate fi atacată cu recurs de către inculpat ori procuror, la instanţa superioară, în termenul de 24 de ore, care curge de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 1609 combinat cu art. 3854 raportat la art. 368 Cod procedură penală, încheierea prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie poate fi atacată cu recurs de către inculpat ori procuror, la instanţa superioară, în termenul de 24 de ore, care curge de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă.
După pronunţarea încheierii părţile pot renunţa în mod expres la această cale de atac.
După pronunţarea încheierii părţile pot renunţa în mod expres la această cale de atac.
Renunţarea sau revenirea asupra renunţării poate să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, însă numai până la expirarea termenului de declararea a recursului.
Renunţarea sau revenirea asupra renunţării poate să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, însă numai până la expirarea termenului de declararea a recursului.
Comunicarea motivării încheierii atacate, inculpatului arestat preventiv nu atrage recalcularea termenelor determinate în dispoziţiile procedurale speciale, dacă prezent fiind la pronunţarea acesteia, sub semnătură, i-au fost aduse la cunoştinţa dispozitivul şi minuta, întocmite cu ocazia soluţionării cererii.
Decizia penală nr.99, din 31.01.2010
Prin încheierea de şedinţa pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa 15 ianuarie 2010 în dosarul nr. 4726,1/315/2009, a fost respinsă cererea inculpatului, privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt că nu sunt întrunite condiţiile cumulativ cerute de prevederile art. 1602 al. 2 Cod procedură penală, ce permit acordarea unui atare beneficiu persoanelor arestate preventiv şi trimise în judecată pentru fapte sancţionate cu pedeapsa închisorii de până la 18 ani.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 380 din 16 noiembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, inculpatul apelant a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 al. 2 Cod penal, furt calificat prevăzut de art. 208 al. 4 – 209 al. 1 lit. e şi g Cod penal şi două infracţiuni la legea circulaţiei prevăzute de art. 86 al. 1 şi respectiv art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, fiecare cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b Cod penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Motivele de casare invocate în scris şi susţinute oral, nu pot fi luate în examinare.
Prin încheierea de şedinţă din 15 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, conform art. 1608a al. 6 Cod procedură penală s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apelant în dosarul nr. 4726/315/2009.
Minuta întocmită la aceea dată, a fost pronunţată în şedinţă publică din 15 ianuarie 2010 în prezenţa inculpatului arestat preventiv, acesta declarând că nu înţelege să facă recurs.
Voinţa procesuală a inculpatului s-a consemnat în scris, într-o declaraţie, semnată atât de acesta, cât şi de preşedintele completului de judecată şi grefierul de şedinţă.
Ca atare, faţă de textele de lege enunţate, în circumstanţele de fapt expuse inculpatul avea posibilitatea legală de a reveni asupra renunţării la calea de atac ordinară, personal sau prin mandatar special, numai până la expirarea termenului de declarare a recursului, durata de 24 ore calculându-se de la data luării la cunoştinţă, 15 ianuarie 2010 şi până la 16 ianuarie 2010, inclusiv.
Or, din cererea de recurs înaintată de administraţia locului de deţinere rezultă că retractarea renunţării a intervenit cu mult după expirarea acestei date, respectiv la 29 ianuarie 2010, consecinţă a primirii copiei de pe încheierea de şedinţă motivată.
Inculpatul nu a invocat vreo cauză temeinică de împiedicare a exercitării drepturilor procesuale conferite în art. art. 1609 comb. cu art. 3854 rap. la art. 368 Cod proc. penală, pe durata termenului special de 24 ore.
Pe de altă parte, curtea observă că o comunicare a motivării încheierii atacate, inculpatului arestat preventiv nu atrage recalcularea termenelor determinate în dispoziţiile procedurale speciale, cât timp prezent fiind la pronunţarea acesteia, sub semnătură, la data de 15 ianuarie 2010 i-au fost aduse la cunoştinţa dispozitivul şi minuta, întocmite cu ocazia soluţionării cererii.
Indiferent de obiectul cauzei, măsura instanţei de judecată constituie în fapt, aducerea la îndeplinire a atribuţiilor administrative stabilite în art. 360 al. 3 Cod proc. penală, asigurându-se asistenţa juridică în cazul persoanelor private de libertate, inclusiv prin accesul la propriul dosar.
Cum dreptul la o cale de atac împotriva privării de libertate este garantat cu condiţia respectării termenelor şi regulilor înscrise în codul de procedură penală, rezultă că recursul declarat la data de 29 ianuarie 2009 a fost introdus tardiv, iar încheierea de şedinţă din 15 ianuarie 2010 nu mai poate fi verificată pe cale ordinară, intrând sub puterea lucrului judecat la 16 ianuarie 2010.
