Cale de atac. Apel. Inadmisibilitate.


Sentinţele în privinţa cărora inculpatul nu a folosit calea apelului ori a retras apelul nu pot fi atacate cu recurs de către acesta. în cazul în care inculpatul declară recurs împotriva deciziei instanţei de apel, dar vizează situaţii rezolvate prin sentinţă, cum este individualizarea pedepsei, recursul său este inadmisibil întrucât astfel de situaţii nu sunt susceptibile a fi examinate în recurs după ce s-a luat act de retragerea apelului.

Sec fia Penală, decizia nr. 150 din 3 iunie 1998.

Prin sentinţa penală nr. 103 din 8 decembrie 1997 a Tribunalului Giurgiu a fost conamnat inculpatul C.G. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art.

20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i C. pen.

Inculpatul a retras apelul declarat, luându-se act de această retragere prin decizia penală nr. 53 A din 24 februarie 1998 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a ll-a penală.

împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs pe motiv că instanţa de apel a confirmat o pedeapsă greşit individualizată, cerând reducerea acesteia.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 3851 alin. 4 din Codul de procedura penală, “nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 352 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac”.

Este adevărat că, în continuarea acestui alineat, se mai prevede că “împotriva deciziilor pronunţate în apel, persoanele prevăzute în art. 362, chiar dacă nu au folosit apelul, pot declara recurs”.

Această dispoziţie a legii nu justifică, însă, folosirea căii de atac a recursului din moment ce inculpatul a vizat numai formal decizia instanţei de apel, el necontestând declaraţia sa de retragere a apelului de care s-a luat act, ci referindu-se la individualizarea pedepsei făcută prin sentinţă, astfel că recursul său vizează în exclusivitate hotărârea primei instanţe.

Or, sentinţa pronunţată de prima instanţă, intrând sub incidenţa prevederilor menţionate în art. 3851 alin. 4 C. proc. pen., nu mai era susceptibilă să fie atacată cu recurs, încât recursul declarat de inculpat apare inadmisibil.

Ca urmare, recursul a fost respins ca inadmisibil.