Prin sentinţa penală nr. 1064/12.06.2008 pronunţată de Judecătoria Galaţi in dosarul nr. 2269/233/2006 s-a dispus achitarea inculpatului P. C. cu privire la fapta de tulburare de posesie” prevăzută de art. 220 Cod penal, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. a Cod pr. penală.
A fost respinsă în tot acţiunea civilă -daune materiale şi morale – formulată de partea vătămată Ioniţă Margareta ca fiind neîntemeiată, potrivit dispoziţiilor art. 346 al. 3 Cod pr. penală.A fost obligată partea vătămată I. M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 250 lei, în temeiul art. 192 al. 1 pct. 1 lit. a Cod pr. penală.Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat recurs partea vătămată I. M. apreciind-o ca nelegală, susţinând că din probele administrate rezultând că inculpatul P. C. vinovat de săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie.Prin decizia penală nr. 82/R/16.02.2009 a Tribunalului Galaţi s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea vătămată I. M. şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.Împotriva acestei decizii pronunţate de Tribunalul Galaţi partea vătămată I. M. a declarat din nou recurs reiterând criticile formulate anterior.Recursul declarat de partea vătămată este inadmisibil şi a fost respins pentru următoarele considerente.Potrivit art. 3851 al. 1 lit. a Cod pr. penală coroborat cu art. 361 al. 1 lit. a Cod pr. penală, sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate se atacă doar cu recurs situaţie în care un nou recurs promovat împotriva deciziei pronunţate cu ocazia soluţionării acestui recurs este inadmisibil.În speţă partea vătămată I. M. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului P. C. la data de 30.04.2004 reclamând săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie” prevăzută de art. 220 al. 1 Cod penal.Textul de lege în vigoare la data formulării plângerii prevedea pentru infracţiunea mai sus arătată o sancţiune cu amenda sau închisoarea de la o lună la 2 ani şi dispunea că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.
Ulterior, în cursul judecării procesului, art. 220 al. 1 Cod penal a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 în sensul majorării pedepsei (închisoare de la 1 la 5 ani) şi eliminării prevederii referitoare la necesitatea unei plângeri prealabile a părţii vătămate pentru exercitarea acţiunii penale.Faţă de aceste aspecte, având în vedere existenţa unei succesiuni de legi în timp şi prevederile art. 13 Cod penal, care dispun că în astfel de situaţii se aplică legea mai favorabilă inculpatului, Curtea reţine că legea penală mai favorabilă este legea veche, ce stabilea o pedeapsă mai redusă şi condiţiona pornirea procesului penal de formularea de către partea vătămată a unei plângeri prealabile.Aşa fiind urmează a se constata că faţă de legea penală aplicabilă în cauză sentinţa pronunţată de Judecătoria Galaţi se putea ataca doar cu recurs la tribunal, astfel că un nou recurs formulat de partea vătămată I. M. împotriva deciziei penale nr. 82/R/16.02.2009 a Tribunalului Galaţi, prin care s-a respins ca nefondat recursul susnumitei, apare ca fiind inadmisibil şi va fi respins în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. a, teza a II-a Cod pr. penală, precum şi dispoziţiile art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
