Cererea formulată de către Parchet în temeiul art. 5 alin. (3) al Legii nr. 76/2008 pentru autorizarea prelevării de probe biologice în vederea stabilirii profilului ADN are caracterul unei autorizări a obţinerii unei probe fără consimţământul persoanei suspectului în etapa urmăririi penale, are caracter similar cu alte activităţi procesuale din etapa urmăririi penale privind descoperirea şi ridicarea mijloacelor de probă. Aşa fiind actul procedural prin intermediul căruia instanţa încuviinţează o astfel de cerere de probatorii este încheierea iar recursul declarat împotriva hotărârii primei instanţe prin care se autorizează prelevarea de probe biologice fără consimţământul persoanei suspecte de săvârşirea unei infracţiuni este inadmisibil.
Secţia penală, cauze minori şi familie, Decizia nr. 130 din 11 februarie 2011
Prin sentința nr. 9/26.01.2011 pronunțată de Tribunalul Neamț pronunțată în dosarul nr. 63355/3/2010 s-a dispus în temeiul art. 5 alin. (3) din Legea nr. 76/2008, admite cererea pentru autorizare prelevare de probe biologice formulată de Parchetul de pe lângă I.C.C.J. și în consecință:
S-a dispus autorizarea prelevării de probe biologice prin metode noninvazive (celule epiteliale prin periaj al mucoasei bucale), de la intimatul M.I.D., cercetat în dosarul penal nr. 1163/P/2010, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), raportat la art. 174-176 lit. b) C.pen., fără acordul acestuia, în vederea stabilirii profilului genetic și includerea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Prima instanță a reținut că prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț din 14.11.2010 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. S-a reținut în sarcina sa că la data de 14.11.2010 a intrat în barul C.L. din municipiul Piatra Neamț și cu un pistol cu glonț a tras asupra victimelor M.G.C. și M.B.A.. Leziunile cauzate au dus la decesul lui M.G.C și au necesitat intervenție chirurgicală în regim de urgență pentru M.B.A. Inculpatul C.C. este arestat preventiv.
Prin Ordonanța din 24.12.2010 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, care a preluat cazul, s-a dispus extinderea cercetării penale și începerea urmăririi penale față de învinuitul M.I.D., reținându-se în sarcina acestuia că în momentele premergătoare comiterii faptei de către C.C., l-a anunțat despre prezența fraților M. în barul C.L. și i-a pus la dispoziție arma cu care acesta a tras asupra victimelor.
Din Raportul de expertiză criminalistică nr. 439792/22.11.2010, întocmit de Institutul Criminalistic din cadrul I.G.P.R. rezultă că pe elementele de muniție ridicate de la locul faptei a fost pus în evidență un amestec genetic provenit de la minim 3 persoane, între care se află și inculpatul C.C. Cu ocazia audierii din 26.11.2010 numitul M.I.D. a refuzat prelevarea de probe biologice.
Pentru a admite cerea Tribunalul Neamț a considerat că în cauza de față, calitatea de suspect (care are caracter general), este dublată de calitatea de învinuit a intimatului M.I.D., dispusă prin ordonanța parchetului nr. 1163/P/2010 din 24.12.2010, cu privire la săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor deosebit de grav, prevăzută de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) raportat la art. 174, 175 lit. e) și art. 176 lit. b) C.pen., asupra căruia există date și indicii că l-a ajutat pe inculpatul C.C. în momentele anterioare comiterii faptei de omor, l-a anunțat pe acesta din urmă despre prezența victimelor M. în barul C.L. și i-a pus acestuia la dispoziție arma de foc folosită în atac.
împotriva sentinței a declarat recurs învinuitul M.I.D.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 130/11.02.2011 pronunțată în dosarul nr. 63355/3/2010 a respins ca inadmisibil recursul declarat față de următoarele considerente
Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare – adoptată de România pentru crearea cadrului legal intern aplicării Deciziei 2008/615/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere – are drept scop constituirea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J., pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism.
Legea stabilește condițiile în care pot fi prelevate probe biologice de la anumite persoane fizice sau din urmele rămase la locul comiterii unor infracțiuni, în vederea determinării profilului genetic, precum și condițiile în care pot fi prelucrate datele cuprinse în S.N.D.G.J. La art. 5 alin. (3) din lege este prevăzută prelevarea probelor biologice de la persoane suspectate de săvârșirea unor infracțiuni din dispoziția instanței de judecată în condițiile în care aceste persoane nu își dau acordul în acest sens .
Din formularea textului legal rezultă că se are în vedere, față de utilizarea în art. 4 lit. a) a termenului de „suspecți” etapa urmăririi penale când organele de urmărire trebuie să constituie un cerc de astfel de persoane ,,despre care există date și informații că ar putea fi participanți la săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexa la lege” determinarea profilului genetic fiind necesar pentru verificarea acestor aspecte.
Din întreaga reglementare legală expusă, Curtea reține că cererea formulată de către Parchet în temeiul Legii nr. 76/2008 are caracterul unei autorizări a obținerii unei probe fără consimțământul persoanei suspectului în etapa urmăririi penale iar legea are caracter special, limitat la domeniul prelevării, prelucrarea datelor privind determinarea profilului genetic și conservării în cadrul Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. Din acest punct de vedere, dispozițiile legale la care ne referim cu caracter similar cu alte activități procesuale din etapa urmăririi penale privind descoperirea și ridicarea mijloacelor de probă (când administrarea unor mijloace de probă nu se poate face decât cu autorizarea instanței, fiind astfel instituite garanții conform pactelor și tratatelor internaționale la care România este parte, contra arbitrariului în privința imixtiunilor în viața privată a persoanei, inviolabilitatea domiciliului iar în cazul Legii nr. 76/2008 in privința integritatea fizică a persoanei) – reținerea și predarea corespondenței sau obiectelor (art. 98 C.proc.pen.), percheziția domiciliară (art. 100 și urm. C.proc.pen.), percheziția informatică (art. 65 din Legea nr. 161/2003) autorizarea interceptării și înregistrării de imagini ori a convorbirilor telefonice sau prin orice mijloc electronic de comunicare (art. 911 și urm. C.proc.pen.). în acest sens vine să confirme afirmația de mai sus și referirea din art. 11 din lege – Dispozițiile Codului de procedură penală cu privire la expertize se aplică în mod corespunzător și analizelor genetice judiciare efectuate în laboratoarele prevăzute la alin. (1). în toate cazurile enumerate, actul procedural prin intermediul căruia instanța încuviințează o astfel de cerere de probatorii este încheierea (și nu sentința cum a pronunțat în cazul de față Tribunalul Neamț)
în Legea nr. 76/2008 nu sunt detaliate aspecte procedurale privind procedura de judecată a acestui gen de cereri – dacă judecata se desfășoară sau nu în ședință publică, cu sau fără citarea părților, felul hotărârii pe care o pronunță instanța de judecată – sentință sau încheiere -ori calea de atac împotriva unei astfel de hotărâri. însă raportându-ne la dispozițiile legale mai sus expuse rezultă că în etapa procesuală a urmăririi penale astfel de cereri au caracter urgent, hotărârile prin care instanța de judecată încuviințează sau autorizează administrarea unei probe sunt încheieri și nu sentințe și nu sunt supuse vreunei căi de atac. Atunci când a dorit să reglementeze o cale de atac în privința soluțiilor date de către instanță în etapa urmăririi penale, legiuitorul a prevăzut-o în mod expres, cum este cazul recursurilor privind măsurile preventive, măsurilor asigurătorii etc.
Sub acest aspect susținerile învinuitului recurent prin apărător ales cum că prezenta cale de atac trebuia calificată ca apel și nu recurs față de interpretarea dispozițiilor art. 361 C.proc.pen. și față de natura infracțiunii care face obiectul dosarului penal aflat în curs de cercetare – omor calificat, nu pot fi primite. Sentințele pronunțate de tribunale și care pot fi atacate cu apel sunt cele pronunțate de către instanță cu privire la fondul cauzei în stabilirea vinovăției sau nevinovăției unei persoane și nu cauze care au ca obiect, cum este cazul de față soluționarea unei cereri privind probatoriul în etapa urmăririi penale.
(Judecător Monica Vadana)
