Prin sentinţa penală nr.1233 din 27 iulie 2005, pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr.3906/2005, s-a dispus în baza art.278/1 alin.8 lit.c Cod procedură penală, admiterea plângerii formulate de petentul R.I.V. A desfiinţat ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din 7 august 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti şi reţinând cauza spre rejudecare, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, l-a achitat pe petentul R.I.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.260 Cod penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că petentul a formulat plângere împotriva ordonanţei susmenţionate, pe motiv că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev.de art.260 Cod penal, solicitând înlăturarea amenzii administrative.
Din actele şi lucrările dosarului, s-a constatat că la data de 23.XI.2003, R.I.V. a efectuat o patrulă cu alţi doi pădurari, pe raza Ocolului Silvic Dărmăneşti, ocazie cu care i-a surprins pe numiţii S.N. şi T.I., făcând braconaj; le-a luat armele şi le-a întocmit raport, pe care l-a înaintat Poliţiei Dărmăneşti pentru a se efectua cercetări faţă de aceştia, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.35 alin.1 lit.a şi alin. 2 lit.b din Legea nr.103/1996.
Prin sentinţa penală nr.1544/20.09.2004 a Judecătoriei Moineşti, pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, cei doi, au fost condamnaţi pentru braconaj.
În timpul judecării cauzei susmenţionate, R.I.V.(petentul din dosarul dedus judecăţii) a fost audiat ca martor din lucrări, ocazie cu care, procurorul de şedinţă a sesizat Parchetul, pentru ca acesta să fie cercetat pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Din analiza declaraţiilor date în instanţă cât şi la urmărirea penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti a concluzionat că R.I.V. a răspuns evaziv la întrebările instanţei şi că se afla sub influenţa emoţiei, aplicându-i acestuia o sancţiune cu caracter administrativ, respectiv amendă de 1.000.000 lei (ROL).
Instanţa de fond, analizând plângerea petentului, a apreciat că declaraţiile acestuia diferă doar sub aspectul abundenţei de informaţii, iar acestea nu au influenţat cu nimic soluţia dată faţă de cei doi inculpaţi, motiv pentru care, a admis plângerea formulată, a desfiinţat ordonanţa, dispunând totodată în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod procedură penală, achitarea petentului pentru art.260 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele considerente:
-achitarea dispusă faţă de inculpat, nu a avut în vedere probatoriile administrate în cauză;
-instanţa nu a procedat corect în conformitate cu art.278/1 alin.8 lit.e Cod procedură penală şi nu a aplicat regulile privind judecata în primă instanţă.
Tribunalul Bacău, a constatat recursul întemeiat, iar prin decizia penală nr.1116/R din 10.XI.2005, a admis recursul Parchetului, a casat în totalitate sentinţa atacată, iar pe fond, în baza art.278/1 Cod procedură penală, a respins plângerea formulată de petent.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât în mod greşit Tribunalul Bacău a soluţionat recurs, deşi ţinând seama de obiectul judecăţii (după reţinerea cauzei spre rejudecare, l-a constituit infracţiunea de mărturie mincinoasă) calea legală de atac, trebuia să fie apelul.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr.119 din 23 februarie 2005, a admis recursul petentului, a casat în întregime hotărârea atacată şi a trimis cauza la Tribunalul Bacău pentru judecarea apelului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, a avut în vedere că prin sentinţa penală nr.1223 din 27 iulie 2005, Judecătoria Moineşti, în baza art.278/1 alin.8 lit.c Cod procedură penală a admis plângerea petentului şi-a desfiinţat ordonanţa Parchetului.
Întrucât temeiul legal al admiterii plângerii l-a constituit aliniatul P lit.c al articolului 278/1 Cod procedură penală, trebuiau aplicate dispoziţiile privind judecata în prima instanţă şi căile de atac aferente, concluzionându-se că în cauză Tribunalului Bacău, trebuia să soluţioneze apelul şi nu recursul Parchetului.
