Instanţa este datoare să solicite reclamantului îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 112. pct. 3 cod procedură civilă respectiv precizarea obiectul cererii şi valoarea lui după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.
În cazul în care, această preţuire realizată de reclamant, nu este în concordanţă cu realitatea, în mod vădit, instanţa poate pretinde de la reclamant date suplimentare ( de exemplu valoarea de impozitare a imobilului, suprafaţa terenului şi preţul pe metru pătrat în zona respectivă etc. sau poate dispune chiar efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a obiectului pricinii) pentru verificarea acestei preţuiri iniţiale, pentru considerente legate de timbrarea acţiunii sau calificarea căii de atac, în raport cu dispoziţiile art. 2821cod procedură civilă, după caz.
La data de 26.01.2007 contestatoarea B. M. a formulat o cerere intitulată contestaţie în anulare” împotriva deciziei civile nr. 77/17.11.2006 a Tribunalului Dolj.
În motivarea contestaţiei, întemeiată pe prevederile art. 317 alin. l pct. 2 cod procedură civilă s-a arătat că, decizia a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, întrucât, în mod greşit, calea de atac declarată împotriva hotărârii primei instanţe a fost calificată drept recurs, motivându-se că valoarea masei partajabile stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 2.11.2005 este de 71.524,4 RON.
Contestatoarea a susţinut că prevederile art.2821 cod procedură civilă potrivit cărora nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti privind litigii al căror obiect are o valoare de peste l miliard lei” nu au în vedere valoarea masei partajabile reţinute de către prima instanţă, ci valoarea obiectului litigiului dedus judecăţii.
A mai arătat că, la prima instanţă, judecata a privit şi o construcţie casă de locuit situată în comuna Sopot cu o valoare de cel puţin 350.000.000 ROL, care, deşi a fost exclusă de la masa partajabilă, prin încheierea interlocutorie de admitere în principiu, trebuia avută în vedere la determinarea valorii totale a obiectului litigiului dedus judecăţii şi în consecinţă la calificarea căii de atac.
În şedinţa publică de la 16.03.2007 contestatoarea, prin avocatul său, a depus la dosar o precizare prin care şi-a calificat calea de atac drept recurs” împotriva deciziei civile nr. 77/2006 pronunţată de Tribunalul Dolj.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 55/16 martie 2007 a admis excepţia lipsei de competenţă materială a Tribunalului Dolj, a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta B.M. în contradictoriu cu intimatul B. M. şi intervenienţii B. C. şi B. G. în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
Verificându-şi din oficiu competenţa, instanţa în raport de precizarea contestatoarei a constatat că este competentă material să soluţioneze calea de atac declarată de Curtea de Apel Craiova.
Astfel, potrivit art. 299 alin.2 cod procedură civilă recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea de apel”, iar în conformitate cu art. 3 pct. 3 cod procedură civilă curţile de apel judecă( ) recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel”.
Analizând decizia tribunalului în raport de criticile formulate şi prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, Curtea constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Din analiza cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta B.M., Curtea constată indubitabil că, aceasta a solicitat împărţirea ca bunuri comune două imobile: un apartament cu 2 camere situat în Craiova, şi o casă (parter, etaj) situată în comuna Sopot jud. Dolj.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunţată de Judecătoria Craiova la 2.11.2005 a fost exclus de la masa partajabilă imobilul din comuna Sopot jud. Dolj – această excludere făcând obiectul criticilor formulate de reclamantă în calea de atac promovată după pronunţarea hotărârii judecătoreşti de prima instanţă.
Reţinând că la stabilirea valorii obiectului dedus judecăţii se ia în considerare numai ceea ce s-a reţinut în I.A.P. pronunţată la 2.11 2005 şi drept consecinţă calificând calea de atac drept recurs potrivit art. 2821 cod procedură civilă, Tribunalul Dolj a pronunţat o decizie afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă în sensul greşitei aplicări a legii.
O astfel de reţinere conduce la concluzia, inadmisibilă,a reţinerii ca atare a încheierii de admitere în principiu, pronunţată în prima instanţă,posibilitate conferită doar de caracterul irevocabil al încheierii interlocutorii. Ori, în cauză, această încheiere a fost atacată cu apel, tocmai pentru motive ce ţin de excluderea imobilului din comuna Sopot, Tribunalul Dolj urmând să cenzureze această critică într-o cale de atac determinată de lege, raportat la valoarea obiectului litigiului dedus judecăţii – deci cel determinat prin cererea de chemare în judecată, iar nu în raport de valoarea bunurilor reţinute în încheierea atacată care, teoretic, poate suferi schimbări în urma reformării în calea de atac.
Aşa fiind, instanţa era datoare să solicite îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 112 punctul 3 cod procedură civilă adică precizarea obiectului cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.
În cazul în care, această preţuire realizată de reclamant nu este în concordanţă cu realitatea, în mod vădit, instanţa poate pretinde de la reclamant date suplimentare ( de exemplu valoarea de impozitare a imobilului, suprafaţa terenului şi preţul pe metru pătrat în zona respectivă etc. sau chiar să dispună efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a obiectului pricinii, verificând această preţuire iniţială, pentru considerente legate de timbrarea acţiunii sau calificarea căii de atac, cum este cazul în speţă.
Observând că, în mod eronat, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind recurs, raportându-se la bunurile reţinute în IAP, supusă controlului judiciar, Curtea constată că decizia este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 şi art. 304 pct. 1 cod procedură civilă căci, în raport de valoarea precizată de reclamantă pentru imobilul din comuna Sopot – 350 milioane lei, valoarea obiectului dedus judecăţii depăşeşte 1 miliard, fiind incidente dispoziţiile art. 282 al. 1, iar nu cele ale art. 2821 cod procedură civilă, deci cauza trebuia soluţionată în apel, în complet legal constituit de 2 judecători iar nu în recurs, în complet de 3 judecători.
Fiind identificate motive de recurs care atrag atât modificarea cât şi casarea deciziei Curtea, în baza art. 312 al.3 teza finală, admiţând recursul, va casa în întregime decizia tribunalului Dolj, şi va trimite cauza în rejudecare în apel.
În cadrul soluţionării acestei căi de atac, pentru o justă soluţionare şi corectă calificare a căii de atac, tribunalul va face verificări ale valorii obiectului dedus judecăţii, stabilind dacă aceasta depăşeşte limita legală de 1 miliard – şi prin urmare calea de atac rămâne apel sau, valoarea se situează sub limita de 1 miliard lei şi prin urmare, calea de atac va fi recurs conform dispoziţiilor art. 2821cod procedură civilă, aceste verificări raportându-se, însă, la cererile introductive de instanţă iar nu la ceea ce s-a reţinut prin încheierea de admitere în principiu după cum s-a arătat anterior .
După stabilirea căii de atac instanţa în rejudecare va proceda la analiza criticilor formulate de reclamantă în apel, pentru stabilirea corectă a componenţei masei partajabile.
