C.S.J., decizia nr. 2230 din 2003
Prin sentinţa penală nr. 177/2002, a Tribunalului Harghita, inculpatul B.I. a fost condamnat, în baza art. 183 Cod penal, la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte. Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt. În data de 18.04.2002, inculpatul B.I., victima P.N. şi martorul J.L. s-au întâlnit într-un bar unde, toţi trei fiind în stare de ebrietate şi pe fondul unor discuţii contradictorii, a avut loc o altercaţie, inculpatul fiind lovit cu o scrumieră de P.N. După ce P.N. şi J.L. au părăsit localul, inculpatul B.I. i-a urmat, aplicându-i lui P.N. lovituri violente, în urma cărora acesta a căzut, fiind lăsat în această stare de către inculpat. Când J.L. a încercat să intervină, acesta a fost lovit de inculpat. În urma loviturilor primite P.N. a decedat. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală, cauza morţii a fost insuficienţa respiratorie acută, consecinţa asfixierii mecanice prin aspirat sanguin în căile respiratorii, în cadrul unui traumatism cranio-facial prin agresiune. Instanţa de fond a apreciat că, din materialitatea probelor, rezultă că inculpatul a dorit vătămarea integrităţii corporale a victimei şi nu producerea rezultatului letal, astfel că moartea victimei s-a produs ca urmare a culpei, prin depăşirea intenţiei cu care s-a comis agresiunea. Instanţa a apreciat că decesul a putut fi favorizat şi de alcoolemia victimei, de 2,500/00, iar faptul că victima a fost lăsată cu capul într-o baltă cu apă nu a fost determinant în cauzarea decesului acesteia. Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul parchetului şi, prin decizia penală nr. 14/2003, a desfiinţat în parte sentinţa apelată. În rejudecare, Curtea a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i) Cod penal, şi a aplicat inculpatului pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) Cod penal. Curtea de apel a reţinut că inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei, în sensul că, în loc public, a aplicat victimei, cu intensitate şi în mod repetat, lovituri în zona capului, lovituri care în mod direct, prin gravitatea lor, au produs decesul victimei. Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia penală nr. 2230/2003, a admis recursul declarat de inculpatul B.I. şi a casat decizia din apel numai cu privire la neaplicarea circumstanţelor atenuante. Arătând că, deşi se impunea, instanţele nu au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării, Curtea Supremă de Justiţie a făcut aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal şi a redus pedeapsa aplicată de la 15 la 12 ani închisoare.
