Calificarea juridică a unei fapte ca infracţiune de omor prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) Cod penal sau ca infracţiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, este determinată de forma de vinovăţie a infractorului, care în primul caz este intenţia ( intenţia de a ucide ) iar în al doilea caz preterintenţia ( intenţia de a lovi sau de a produce o vătămare a integrităţii corporale sau sănătăţii victimei ), fără a prevedea rezultatul mai grav ( moartea acesteia ) deşi făptuitorul ar fi trebuit şi ar fi putut să-l prevadă.
Calificarea juridică a unei fapte ca infracţiune de omor prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) Cod penal sau ca infracţiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, este determinată de forma de vinovăţie a infractorului, care în primul caz este intenţia ( intenţia de a ucide ) iar în al doilea caz preterintenţia ( intenţia de a lovi sau de a produce o vătămare a integrităţii corporale sau sănătăţii victimei ), fără a prevedea rezultatul mai grav ( moartea acesteia ) deşi făptuitorul ar fi trebuit şi ar fi putut să-l prevadă.
Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., înch. nr. 79/CC/19 iulie 2011
Prin Rechizitoriul nr. 209/P2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul ŞAS pentru comiterea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal.
Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală nr. 209/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud precum şi înscrisurile depuse la dosar după sesizarea instanţei prin rechizitoriu, instanţa reţine următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 11.02.2011, în jurul orei 23:00, victima RP, în vârstă de 22 de ani, a mers împreună cu martorii ULR, CS şi DA la barul „ME” situat în municipiul Bistriţa, str. …..
În jurul aceleiaşi ore a ajuns la local şi inculpatul ŞAS, însoţit de martorul CS, iar după ora 24:00 a sosit la bar şi prietena inculpatului, martora BOC. Aceasta avusese anterior o relaţie de prietenie de peste un an de zile cu martorul DA, relaţie despre care inculpatul ŞAS a aflat cu circa o săptămână înainte. În acea împrejurare a avut loc şi un incident între el şi DA, în cursul căruia i-a aplicat martorului două lovituri cu palma peste faţă, deranjat fiind de faptul că acesta, de mai multe ori a abordat-o pe BOC, fie direct, fie telefonic.
În noaptea de 11/12.02.2011, aproximativ după o oră de la sosirea în local, inculpatul a sesizat prezenţa la bar a martorului DA. Ca urmare, inculpatul a mers la martorul DA cu intenţia de a se împăca cu acesta în legătură cu incidentul anterior. Martorul a refuzat să dea mâna cu inculpatul, care după un timp l-a abordat din nou, fără ca între cei doi să existe vreun conflict.
De la sosirea în local şi până în jurul orei 02:00, victima RP şi cei doi prieteni care o însoţeau, au consumat băuturi alcoolice ( fiecare câte 4 beri marca Ursus şi câte un pahar cu Jagermeister). Inculpatul la rândul său a consumat 3-4 beri şi 1-2 pahare cu tărie, potrivit propriei declaraţii.
În jurul orei 02:30 martorul DA i-a expediat fostei sale prietene BOC un SMS cu următorul conţinut: „Mă duci scurt până acasă?”. Imediat martora, împreună cu inculpatul s-au hotărât să plece acasă, cu menţiunea că în acest moment inculpatul nu avea cunoştinţă despre acel SMS. După ce au urcat în autoturismul martorei BOC, inculpatul a aflat despre SMS. Atitudinea martorului DA l-a iritat atât de tare pe inculpat încât a hotărât să se întoarcă în bar, pentru a lămuri situaţia, deşi prietena lui încerca să-l liniştească. Sub pretextul că merge să discute ceva cu un prieten, inculpatul a ieşit din autoturism şi s-a îndreptat spre bar. Inculpatul a fost urmat de martora BOC care încerca să-l potolească, ştiind că prietenul ei „îşi ieşea uşor din fire”. Inculpatul a reintrat în bar şi a început să-l caute pe martorul DA prin încăperile localului, timp în care BOC insista să plece împreună acasă.
La ieşirea din local inculpatul l-a întâlnit pe martorul DA, astfel că l-a luat de după gât şi ţinându-l strâns l-a scos afară, ducându-l până în parcarea din faţa barului, înspre autoturismul martorei BOC. Martora i-a cerut inculpatului să-l lase în pace pe DA, însă acesta continua să-l tragă şi să-l împingă înspre maşină, poziţionându-l cu faţa spre un şanţ. În acel moment a început să se adune mai multă lume, de cei doi apropiindu-se patronul barului SD şi victima RP, timp în care inculpatul continua să facă reproşuri martorului DA în legătură cu mesajul expediat prietenei sale. Inculpatul şi martorul DA s-au îndepărtat circa 10 metri, primul ţinându-l pe cel de-al doilea de după cap. Când au ajuns în aproprierea maşinilor aflate în parcare, inculpatul şi martorul s-au împins reciproc, moment în care au intervenit martorul SD şi victima RP pentru a-i împiedica să se bată. Este de menţionat că victima avea cunoştinţă despre incidentul anterior în cadrul căruia inculpatul îl lovise cu palma peste faţă pe martorul DA, astfel că a intervenit în ajutorul prietenului său, cerându-i inculpatului să-l lase în pace. În acelaşi timp, martorul SDH a insistat ca martorul DA să intre în bar. Cei doi nu au dat curs solicitărilor de a pune capăt incidentului, astfel că victima a pus mâna pe inculpat pentru a-l despărţi de DA.
Atitudinea victimei l-a deranjat atât de tare pe inculpat încât, enervat, l-a lăsat pe martor şi a început să o împingă pe victimă cu pieptul.
Inculpatul a împins-o pe victimă cu pieptul, îndreptându-se astfel înspre un şanţ (canal) aflat la marginea parcării. În acest loc cei doi s-au împins reciproc, inculpatul fiind poziţionat cu faţa înspre canal iar victima cu spatele.
La un moment dat inculpatul i-a aplicat victimei o puternică lovitură cu pumnul în zona abdominală dreaptă. Şocul a fost atât de puternic încât victima a căzut pe spate în şanţ. Inculpatul s-a dezechilibrat şi a căzut şi el în şanţ, peste victimă însă s-a ridicat imediat în picioare. Faptul că inculpatul a căzut în şanţ după ce a lovit victima, a fost sesizat de martora BOC care a fost de faţă la derularea întregului incident. De altfel, prin declaraţia dată ( la judecător, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare ) inculpatul nu a „exclus faptul unei posibile căderi peste acesta din cauza gheţuşului existent în zonă”.
Imediat după agresarea victimei ( care a rămas pentru scurt timp ghemuită în şanţ ) inculpatul ŞA a ieşit şi văzându-l în apropriere pe martorul DA l-a prins de haine intenţionând să înceapă un nou conflict cu acesta. Au intervenit imediat persoane aflate prin preajmă, între care martorul SDH, care au pus capăt incidentului pe cale a se declanşa, astfel că, la insistenţele acestora inculpatul a urcat în autoturismul martorei BOC şi au plecat împreună din parcarea localului.
Între timp victima RP a reuşit să iasă din canal şi s-a ghemuit lângă un autoturism din parcare. Martorul DA a mers la victimă, constatând că se simţea rău şi nu putea vorbi. Împrejurarea că victima nu putea să mai vorbească a fost constatată şi de martorul SDH, care la rândul său a mers la victimă şi a întrebat-o ce are, fără ca aceasta să-i răspundă.
Martorul DA a ridicat-o pe victimă şi a dus-o în bar, lângă uşa de acces, unde a lăsat-o deoarece intenţiona să-l caute pe martorul ULR, pentru ca împreună să o ducă la domiciliu, nerealizând în acel moment cât de gravă era starea acesteia.
Imediat ce nu a mai fost sprijinită victima a căzut lângă uşă iar când cei doi prieteni ai victimei s-au întors au constatat că fusese urcată într-un de nişte persoane a căror identitate nu a putut fi stabilită. Cei doi martori au urcat în taxi şi i-au cerut iniţial şoferului martorul MOV să-i transporte la domiciliul victimei. Pe traseu starea victimei s-a înrăutăţit, în sensul că „gemea” şi „horcăia”, astfel că au transportat-o în cele din urmă la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa. La ora 02:54 victima a fost primită la Unitatea de Primire Urgenţe şi apoi internată la secţia chirurgie, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, în timpul căreia a decedat.
În faza de urmărire penală, s-a efectuat raportul de expertiză medico-legală nr. 343/III/58/2011 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală f. 42-45. Din cuprinsul acestuia rezultă că moartea victimei RP a fost violentă, ea datorându-se unei hemoragii interne masive, consecutivă unei dilacerări hepatice în cadrul unui traumatism toraco-abdominal. Leziunea tanatogeneratoare directă ( cea descrisă la examenul extern – leziuni traumatice pct. 3 şi examenul intern, cap. Abdomen – Ficatul), s-a putut produce prin lovire directă cu un corp dur ( de exemplu mijloace de apărare şi/sau atac ale omului – pumn, genunchi, picior etc. ), excluzându-se posibilitatea de producere prin lovire şi comprimare a regiunii subdescrise prin căderea agresorului pe faţa ventrală a victimei în timpul altercaţiei. Se mai arată în raportul de expertiză, că între leziunea tanato-generatoare şi deces există o legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
În cauză s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză legală ( autopsie), concluzionându-se:
I. Din coroborarea datelor medicale ( din referatul medical întocmit la data de 31.05.2011 de către medicul chirurg dr. GO) cu constatările la autopsie, rezultă că moartea numitului RP s-a datorat hemoragiei interne masive ( hemoperitoneu circa 3 000 ml ) consecutiv dilacerării hepatice în cadrul unui traumatism toraco-abdominal.
II. Dilacererea hepatică s-a putut produce cel mai probabil prin lovire directă cu corp dur ( de exemplu mijloace de apărare şi/sau atac ale omului – pumn, genunchi, picior etc.).
Aşadar, din raportul de expertiză medico-legală şi suplimentul de expertiză medico-legală, rezultă că leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin lovire directă cu corp dur ( de exemplu mijloace de apărare şi/sau atac ale omului cu pumn, genunchi, picior etc.).
La examenul extern al cadavrului s-au constatat la regiunea costală, corespunzător bazei hemitoracelui drept următoarele leziuni traumatice: „Zonă echimotică de culoare albăstruie palidă, pe o suprafaţă de 8,5/3,5 cm, constituită din 4 echimoze de aceeaşi culoare, de forme aproape rotunde, cu dimensiunile cuprinse între 1/1 şi 1,7/1,5 cm ( leziunile descrise la cap. examenul extern – leziuni traumatice pct. 3 ) care au putut fi produse cu pumnul.
În cursul urmăririi penale, la solicitarea inculpatului s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală, pentru a se stabili dacă leziunea tanatogeneratoare directă s-a putut produce în altă modalitate decât cea stabilită prin actul medico-legal iniţial. Prin suplimentul la raportul de expertiză medico-legală ( autopsie ), s-au menţinut concluziile iniţiale, în sensul că moartea victimei RP s-a datorat hemoragiei interne masive (hemoperitoneu circa 3 000 ml) consecutiv unei dilacerări hepatice în cadrul unui traumatism toraco-abdominal, dilacerare hepatică care s-a putut produce cel mai probabil prin lovire directă cu corp dur, de exemplu mijloace de apărare şi/sau atac ale omului – pumn, genunchi, picior etc. ) înlăturându-se variantele susţinute de inculpat: posibilitatea ca echimozele de la baza hemitoracelui drept să se fi produs în timpul intervenţiei chirurgicale; posibilitatea producerii leziunii tanatogeneratoare printr-un mecanism mixt de decelare brusă – cădere de la un nivel la altul într-un şanţ cu baza dură – urmată instantaneu de o compresiune între două planuri dure – corpul inculpatului şi sol; posibilitatea „microramolismentele chistice la nivel cortical” evidenţiate la examenul histopatologic efectuat în urma necropsiei, pe fondul consumului de alcool – alcoolemia victimei fiind de 0,90 grame la mie, să producă prin ea însăşi tulburări care să facă posibilă autopropulsia.
Raportat la concluziile medico-legale redate mai sus, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, prin actul de acuzare, s-a apreciat că inculpatul nu a căzut peste victimă, aceasta ajungând singură în canal, în urma loviturii aplicate de inculpat şi că anterior incidentului victima se comporta normal, neprezentând tulburări de echilibru. S-a mai precizat în actul de acuzare, că victima a căzut în canal în urma contactului fizic cu inculpatul, respectiv în urma loviturii, de intensitate mare, aplicată cu pumnul în zona abdominală dreaptă, între lovitură şi deces existând legătură de cauzalitate.
După sesizarea instanţei şi înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a fost depusă la dosar „Nota Expertală”, întocmită de expertul medico-legal DPM, medic primar legist în cadrul I.M.L. Cluj-Napoca, confirmat prin adresa din data de 26.05.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, pentru a asista la efectuarea expertizei medico-legală efectuată în cursul urmăririi penale privind pe numitul RP.
Prin această „Notă expertală” expertul DPM a concluzionat următoarele:
1. Moartea numitului RP este violentă.
2. Ea se datorează hemoragiei interne prin ruptură hepatică.
3. Leziunile tanatogeneratoare ( ruptura şi dilacerarea hepatică ) precum şi leziunile toracice ( hemopneumontoracele ), consecinţă a leziunilor pulmonare neconsemnate la autopsie dar confirmate de către examenul histopatologic, s-au putut produce prin decelare bruscă ( cădere pe fundul şanţului ) urmată de compresiune între corpul „agresorului” şi planul dur al solului.
4. Posibilitatea producerii unor leziuni pe o suprafaţă atât de extinsă şi de o astfel de gravitate prin aplicarea unei singure lovituri de pumn este exclusă. O astfel de lovitură, chiar dacă am accepta că ar fi aplicată cu o intensitate suficientă pentru a produce leziuni de o astfel de gravitate ( dilacerare hepatică ), ar interesa o suprafaţă mult mai mică şi în mod obligatoriu ar trebui să fie însoţită de leziuni ale părţilor moi ale peretelui abdominal ( ţesut celular, perete muscular ), de tipul infiltratelor sanguine.
5. Căderea şi compresiunea toraco-abdominală pot fi consecinţa unei autopropulsii (dezechilibrarea victimei cu căderea „agresorului” peste ea ), fără a se putea exclude cu certitudine heteropropulsia ( împingerea victimei de către presupusul agresor, urmată de căderea acestuia peste victimă ).
Prima posibilitate este susţinută de leziunile cerebrale cicatriceale pe care victima le-a prezentat în asociere cu o alcoolemie foarte mare dacă se ţine cont că după o pierdere de sânge de 3 000 ml şi consecutiv hemodiluţiei compensate prin perfuzii, alcoolemia cadavrului a fost de 0,90 g. la mie.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată că doar martora BOC a surprins integral derularea incidentului în cadrul căruia a fost agresată victima RP, ceilalţi martori audiaţi relatând doar secvenţe sau momente izolate care însă reunite şi coroborate între ele conduc la aceiaşi concluzie că victima a fost la început împinsă cu pieptul de către inculpat până lângă marginea şanţului din parcare, loc în care a ajuns poziţionată cu spatele faţă de şanţ. În acest loc inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură puternică cu pumnul în zona abdominală dreaptă, din cauza căreia s-a dezechilibrat şi a căzut în şanţ, cu spatele. Peste victimă, s-a dezechilibrat şi a căzut inculpatul ( probabil din cauza gheţuşului de la marginea şanţului). Ulterior inculpatul s-a ridicat şi a ieşit imediat din şanţ, fără să mai agreseze victima, îndreptându-se spre martorul DA.
Această variantă a căderii inculpatului peste victimă, în şanţ, nu este exclusă de inculpat şi este confirmată cu certitudine de martora BOC. Cert este că leziunile constatate pe corpul victimei, pe o suprafaţă atât de extinsă şi de mare gravitate, descrise în detaliu în „nota expertală” nu puteau fi rezultatul aplicării unei singure lovituri cu pumnul. Această variantă (susţinută prin actul de acuzare ) este exclusă şi de expertul care a întocmit nota expertală, prin argumente medico-legale care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Prin urmare, în conformitate cu concluziile menţionate în „Nota Expertală”, instanţa reţine că leziunea tanatogeneratoare ( ruptura şi dilacerarea hepatică ) precum şi leziunile toracice ( hemopneumontoracele ), consecinţă a leziunilor pulmonare neconsemnate la autopsie, dar confirmate de către examenul histopatologic, s-au putut produce prin decelare bruscă ( cădere pe fundul şanţului ), urmată de compresiune între corpul „agresorului” şi planul dur al şanţului. Aşadar, instanţa apreciază că este exclusă producerea unor leziuni pe corpul victimei, pe suprafaţa atât de extinsă şi de o astfel de gravitate, prin aplicarea unei singure lovituri de pumn.
Fapta săvârşită de inculpatul ŞAS, astfel cum a fost reţinută şi descrisă mai sus, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal.
Reţinând această încadrare juridică, instanţa va înlătura ca neîntemeiată cererea părţilor civile, formulată prin avocatul lor ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei deduse judecăţii în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) Cod penal, pentru motivele arătate în continuare.
În speţă, inculpatul ŞAS a lovit victima ( un tânăr în vârstă de 22 de ani, cu constituţie scheletică, potrivit menţiunilor din raportul de expertiză medico-legală ) cu pumnul, în zona abdominală dreaptă, cauzându-i astfel o hemoragie internă masivă prin ruptură hepatică, care a dus în scurt timp la deces. Acţiunea violentă intenţionată prin care inculpatul a urmărit cauzarea unei suferinţe neînsemnate, dar al cărei rezultat ( moartea victimei ) a depăşit intenţia sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În raport de circumstanţele concrete în care s-a derulat agresiunea exercitată de inculpat, instanţa apreciază că în plan subiectiv acesta nu a urmărit să ia viaţa victimei, ci doar să-i aplice o corecţie pentru faptul că a intervenit în conflictul pe care-l avea cu DA, care nejustificat l-a şicanat prin trimiterea acelui SMS prietenei sale.
Pe fondul consumului de alcool şi al drogurilor inculpatul nu a mai fost în măsură să-şi controleze comportamentul impulsiv, reacţionând cu totul disproporţionat în raport de situaţia creată, devenind violent faţă de un tânăr care cu bună-credinţă a încercat să-l calmeze. În această stare de surescitare nervoasă intenţia inculpatului a fost doar de a lovi victima şi apoi pe martorul DA, care a iniţial conflictul.
Împrejurarea că inculpatul a intenţionat doar lovirea victimei şi nu moartea acesteia o demonstrează însăşi faptul că deşi avea posibilitatea să aplice lovituri multiple victimei, s-a abţinut. Totuşi, în raport de pregătirea sa sportivă şi militară, trebuia şi putea să prevadă că o lovitură aplicată în zona abdominală dreaptă poate cauza decesul. Faptul că inculpatul nu a prevăzut niciun moment rezultatul letal al loviturii aplicate victimei, este demonstrat tocmai de plecarea sa de la bar, apreciind fără temei că nu a cauzat acesteia leziuni grave.
Aşadar, raportat la probele administrate în cauză, pe baza cărora s-a stabilit starea de fapt descrisă mai sus, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) Cod penal întrucât inculpatul nu a acţionat în plan subiectiv cu intenţia de a ucide victima astfel că în sarcina acestuia se va reţine infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal pentru care a fost trimis în judecată.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanţa va avea în vedere, în primul rând, împrejurarea că acesta a ales să fie judecat pe procedura simplificată, a recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, conform căreia inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege. În concret, în cazul infracţiunii prev. de art. 183 Cod penal, limitele reduse de pedeapsă, conform art. 3201 Cod procedură penală, sunt între 3 ani şi 4 luni închisoare şi 10 ani închisoare.
Procedând la individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, circumstanţele săvârşirii ei, urmările cauzate şi persoana inculpatului.
În cauza de faţă deşi inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta dedusă judecăţii, a recuperat despăgubirile materiale pretinse de părţile civile şi a regretat în mod sincer fapta, instanţa nu va reţine în favoarea acestuia circumstanţe atenuante, care ar avea drept consecinţă aplicarea unei pedepsei sub limita de 3 ani şi 4 luni închisoare şi nici nu va însuşi cererea acestuia de a se dispune în privinţa sa aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 74 lit. a) Cod penal, pot constitui circumstanţe atenuante „a) conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii”. Sub acest aspect instanţa reţine că deşi inculpatul nu are antecedente penale ( potrivit certificatului de judiciar ), criteriul de a avea o „conduită bună” nu este îndeplinit în sensul legii. Sub acest aspect acuzarea a depus la dosar dovezi din care rezultă că şi în trecut inculpatul a mai fost implicat în acte de violenţă comise în baruri, a fost sancţionat contravenţional pentru provocare de scandal în localuri publice ( xerocopia proceselor – verbale încheiate de Poliţia municipiului Bistriţa, la data de 28.11.2010 şi 14.10.2010 ) a săvârşit repetat fapte similare şi în cursul anului 2008 ( potrivit procesului-verbal din data de 12 februarie 2011 întocmit de Poliţia municipiului Bistriţa ).
Sub aspectul dispoziţiilor art. 74 lit. c) Cod penal, instanţa constată că inculpatul a recunoscut fapta dedusă judecăţii în faţa unor probe evidente de vinovăţie. În acest context este relevant a fi amintit că fapta a fost comisă în faţa mai mult persoane care au asistat la incident astfel că în asemenea circumstanţe nu avea nicio raţiune nerecunoaşterea ei de către inculpat. Pe de altă parte este de subliniat că organele de urmărire penală au stabilit starea de fapt pe baza declaraţiilor martorilor şi a actelor medico-legale, întrucât inculpatul s-a prevalat de dispoziţiile art. 70 Cod procedură penală.
În fine, se reţine că într-adevăr inculpatul a recuperat integral cheltuielile de spitalizare solicitate de partea civilă Spitalul Judeţean Bistriţa-Năsăud şi despăgubirile materiale pretinse de părţile vătămate, fiind de acord şi cu plata daunelor morale într-un cuantum lăsat la aprecierea instanţei. Însă, nu se va da eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) Cod penal, în raport de gravitatea faptei şi de împrejurarea că niciodată nu se va înlătura rezultatul infracţiunii ( moartea victimei ).
Cauza de faţă este „atipică” în raport cu alte speţe având ca obiect infracţiunea prev. de art. 183 Cod penal, în sensul că victima infracţiunii nu este persoana care anterior a avut un conflict sau măcar o dispută verbală cu inculpatul. Victima, asemenea martorului SDH, a intervenit în altercaţia în care era implicat inculpatul cu bună credinţă, din dorinţa firească de a aplana conflictul şi a-l calma pe inculpat.
În raport de conţinutul referatului de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, „caracterizarea de serviciu”, emisă de Unitatea Militară nr. 02267 Bistriţa f. 282, declaraţiile martorilor FT, TT, CIP, RCA, raportul de asistenţă psihologică, emis de I.P.J. – Compartimentul Psihologie, instanţa reţine, sub aspectul personalităţii inculpatului, că trăsăturile sale native sunt caracterizate prin altruism, că are preocupări cu caracter umanitar, a participat într-o echipă de salvamontişti, a salvat vieţi omeneşti, se implică activ în ajutorarea persoanelor nevoiaşe.
Este în afară de orice discuţie că inculpatul manifestă regret şi empatie vis-a-vis de fapta comisă, de situaţia familiei victimei, conştientizează gravitatea infracţiunii şi nu găseşte scuze pentru comiterea ei. Faţă de concluziile „raportului de asistenţă psihologică” şi celelalte probe administrate în cauză, instanţa apreciază că inculpatul „nu are mentalitate de criminal” şi că pe viitor se va abţine de la alte acte de violenţă.
Însă, în cauza de faţă nu se poate face abstracţie de faptul că victima – un tânăr de 22 de ani, a fost ucisă pentru simplul fapt că a intervenit cu bună credinţă şi fără a recurge la acte violente, pentru a aplana un conflict şi pentru a-l calma şi convinge pe inculpat să renunţe la agresarea prietenului său. De asemenea, nu se poate ignora nici faptul că inculpatul se afla sub influenţa alcoolului şi al drogurilor ( potrivit raportului de constatare medico-legal nr. 377/II/d/9.03.2011 ), situaţie care îi este imputabilă şi care l-a adus în situaţia de a nu-şi mai putea controla comportamentul impulsiv.
Pentru considerentele arătate mai sus instanţa nu va reţine circumstanţe atenuante inculpatului şi va aplica o pedeapsă în limitele legale, într-un cuantum de natură a asigura finalitatea educativă şi preventivă prev. de art. 52 Cod penal, în concordanţă cu gravitatea şi urmările ei.
Aşa fiind, se va dispune condamnarea inculpatului ŞAS la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 cod penal, art. 3201 Cod procedură penală, cu în regim de detenţie.
Se va aplica pedeapsa accesorie în conţinutul prev. de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b Cod penal. Sub acest aspect s-a avut în vedere natura faptei şi datele care caracterizează persoana inculpatului.
Din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce, conform art. 88 Cod penal, reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 12 februarie 2011 la zi, iar conform art. 350 Cod procedură penală se va menţine starea de arest.
Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat.
Sub aspectul laturii civile a cauzei în temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 inculpatul va fi obligat să plătească fiecăreia dintre părţile civile Rus Dorel, Rus Eugenia ( părinţii victimei ) şi Cotoc Monica ( sora victimei ) câte 15 000 EURO ( sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii ) cu titlu de daune morale, urmând a fi respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii civile formulate cu acelaşi titlu.
Se vor constata achitate integral despăgubirile materiale pretinse de părţile civile menţionate mai sus.
De asemenea, se va constata recuperat integral prejudiciu cauzat părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa ( constând în cheltuieli de spitalizare ale victimei ).
Prin acordarea daunelor morale în cuantumul de mai sus, instanţa a avut în vedere compensarea suferinţelor psihice suportate de părţile civile care prin fapta comisă de inculpat şi-au pierdut fiul, respectiv fratele, de care erau ataşate în mod deosebit.
La soluţionarea laturii civile a cauzei s-a avut în vedere şi poziţia exprimată de părţile civile care nu au dorit disjungerea laturii civile, aspect luat în discuţie înaintea dezbaterii cauzei pe fond, pentru a propune şi administra probe pentru dovedirea daunelor morale pretinse la un cuantum extrem de mare, dar şi împrejurarea (consemnată în încheierea de şedinţă din 01 septembrie 2011 ) că despăgubirile pretinse sunt „pe ultimul loc”.
