Când una dintre circumstanţele agravante este prevăzută de lege ca element circumstanţial în conţinutul infracţiunii, ea nu mai poate fi reţinută ca circumstanţă agravantă în caracterizarea aceleiaşi infracţiuni; omisiunea aplicării prevederilor art. 35 a


Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de apel invocate, dar şi – potrivit art. 371 alin.2 Cod procedură penală – sub toate aspectele de fapt şi de drept, se constată următoarele:

În condiţiile reţinerii unei corecte stări de fapt, întemeiată pe ansamblul probator administrat în cauză, se constată că prima instanţă a comis erori grave în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor săvârşite, aplicarea pedepselor în caz de concurs de infracţiuni şi respectarea regimului sancţionator special aplicabil infractorilor minori.

1. Astfel, se constată că prima instanţă a reţinut pentru inculpaţii N. F. şi P. C., în ceea ce priveşte infracţiunile de tâlhărie comise la datele de 6.12.2005 şi 6.01.2006 circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit.a Cod penal, în condiţiile încadrării infracţiunilor comise în prevederile art. 211 alin.1,2 lit.b,c şi alin.21 lit.a Cod penal.

Prima instanţă a reţinut astfel de două ori aceeaşi împrejurare agravantă, respectiv săvârşirea faptei de mai multe persoane împreună, reglementată atât prin dispoziţiile art. 211 alin.21 lit.a Cod penal, cât şi prin dispoziţiile art. 75 lit.a Cod penal.

Or, atunci când una dintre circumstanţele agravante este prevăzută de lege ca element circumstanţial în conţinutul infracţiunii, ea nu mai poate fi reţinută ca circumstanţă agravantă în caracterizarea aceleiaşi infracţiuni.

Ca atare, agravanta pluralităţii infractorilor reglementată de art. 75 lit.a Cod penal nu se aplică în cazul infracţiunilor în al căror conţinut intră ca element circumstanţial această împrejurare, cum este în cazul de faţă, tâlhăria comisă de mai multe persoane împreună.

Pentru considerentele expuse anterior, atât apelul Parchetului, cât şi cel al inculpaţilor se dovedesc a fi întemeiate, motiv pentru care vor fi admise în baza prevederilor art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, iar în cadrul rejudecării vor fi înlăturate dispoziţiile art. 75 lit.a Cod penal, reţinute în mod greşit de către prima instanţă.

2. Totodată, prima instanţă a apreciat că este justificată stabilirea unor pedepse complementare în sarcina inculpatului major N. F., în condiţiile reglementate de art. 65 alin.1 Cod penal, constatându-se că aceste pedepse sunt necesare, faţă de natura şi gravitatea infracţiuni, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului.

Însă, în aceste condiţii de stabilire a pedepselor complementare pentru fiecare dintre infracţiunile concurente, instanţa a omis să facă aplicarea prevederilor art. 35 alin.3 Cod penal, care reglementează aplicarea pedepselor complementare în caz de concurs de infracţiuni. Potrivit acestor prevederi, dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, se aplică cea mai grea dintre acestea.

Astfel în urma admiterii apelului declarat de către Parchet, în baza art. 35 alin.3 Cod penal, se vor contopi pedepsele complementare constând în interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a şi lit.b Cod penal aplicate inculpatului N. F. şi se va dispune ca acesta să execute în total, alături de pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a şi lit.b Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

3. Alte încălcări grave ale legii s-au constatat şi în ceea ce priveşte regimul sancţionator aplicat de către prima instanţă inculpatului minor P. C..

Astfel, prima instanţă a omis să aplice în cazul acestui apelant inculpat dispoziţiile art. 109 Cod penal, potrivit cărora limitele pedepselor ce pot fi aplicate minorilor se reduc la jumătate. În urma aplicării acestor dispoziţii de reducere a limitelor pedepselor la jumătate, se procedează la individualizarea judiciară a pedepselor cu limitele astfel reduse, fiind obligatorie – în condiţiile reţinerii de circumstanţe atenuante – reducerea pedepselor sub minimul rezultat în urma aplicării dispoziţiilor art. 109 Cod penal.

În aceste condiţii, se constată că prima instanţă a aplicat inculpatului minor pedepse în alte limite decât cele legale, omiţând a face aplicarea art. 109 Cod penal şi astfel stabilind pedepse cu mult peste limita minimă permisă de dispoziţiile legale ce reglementează modul de sancţionare a infractorilor minori.

Ca atare, în urma admiterii apelurilor declarate de către Parchet şi inculpatul minor, vor fi reţinute dispoziţiile art. 109 Cod penal în favoarea inculpatului P. C. şi se vor reduce cele trei pedepse aplicate acestui inculpat pentru săvârşirea celor trei infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin.1,2 lit.b,c şi alin.21 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal, art. 109 Cod penal, art. 74 lit.a,c, alin.2 Cod penal şi art. 76 lit.c Cod penal, de la câte 5 ani şi 6 luni închisoare la câte 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, se va dispune ca inculpatul P. C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

4. Prima instanţă a nesocotit dispoziţiile imperative cuprinse în art. 109 alin.3 Cod penal, potrivit cărora pedepsele complementare nu se aplică minorului, prin stabilirea de pedepse complementare inculpatului minor P.C.

Astfel în urma admiterii apelurilor declarate de Parchet şi de către inculpatul minor, în baza art. 109 alin.3 Cod penal se va dispune înlăturarea pedepselor complementare aplicate acestui inculpat minor.

(Dosar nr. 399/64/2007, decizia nr. 108 din 6.06.2007 – M.A.)