Art. 393 Cod procedură penală
Art. 394 Cod procedură penală
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 Cod procedură penală şi numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 Cod procedură penală, şi respectiv art. 408 ind. 1 şi art. 408 2Cod procedură penală, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Din analiza dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 Cod procedură penală, a rezultat caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul. Din aceleaşi dispoziţii a rezultat totodată că, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
(Decizia penală nr. 395/R/11 Iunie 2013)
Prin sentinţa penală nr. 85 din data de 07 mai 2013, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuient ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că la data de 26.03.2013, revizuientul a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr.53 din 05.03.2012, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul penal nr. 5563/205/2011, sentinţă rămasă definitivă prin decizia penală nr.596/R/19.06.2012 a Curţii de Apel Piteşti, solicitând rejudecarea cauzei pe fond.
De asemenea, s-a reţinut, că în motivarea cererii sale, revizuientul a arătat că la data de 02.07.2011, a plecat de la numitul CMN, îndreptându-se spre casă. Pe drum s-a oprit la magazinul numitei ME, unde a consumat o bere împreună cu numiţii NI şi TS, iar în urma discuţiilor avute cu aceştia a aflat că partea vătămată VI fusese violată cu o seară înainte în locuinţa sa.
Ulterior, a fost reţinut abuziv de organele de poliţie şi forţat să recunoască fapta şi să semneze declaraţia.
S-a constatat de către prima instanţă, că i-au fost prelevate amprente şi a fost suspus testării cu aparatul poligraf, însă nu i s-a comunicat nici un răspuns. De asemenea, s-a reţinut că revizuientul a fost judecat în stare de libertate, iar situaţia materială nu i-a permis să îşi angajeze un apărător ales, fiindu-i desemnat un avocat din oficiu, cu care nu i s-a permis să ia legătura pentru a-şi pregăti apărarea, aceeaşi situaţie existând şi la judecarea recursului la Curtea de Apel Piteşti.
Din analiza actelor dosarului, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr.53 din data de 05.03.2012, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare cu în condiţiile art.57 Cod pen.
Prin decizia penală nr. 596/R/19.06.2012 a Curţii de Apel Piteşti a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Instanţa de fond a apreciat, că cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 397 Cod procedură penală, petentul susţinând că nu se face vinovat de infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat prin hotărârile instanţelor, că nu a avut posibilitatea de a-şi angaja un apărător ales, iar cu apărătorul din oficiu nu a putut lua legătura pentru a-i explica situaţia de fapt, precum şi faptul că probele administrate in cauză nu au dovedit pe deplin vinovăţia sa.
În sensul dispoziţiilor art. 393 şi urm. Cod procedură penală, revizuirea este calea extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau încălcările drepturilor garantate de Convenţia europeană, constatate printr-o hotărâre de condamnare a statului român de către Curtea Europeană sau dispoziţiilor constituţionale în cazul în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 Cod procedură penală şi numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 Cod procedură penală, şi respectiv art. 408 ind. 1 şi art. 408 2Cod procedură penală, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Din analiza dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 Cod procedură penală, a rezultat caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul. Din aceleaşi dispoziţii a rezultat totodată că, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, a considerat prima instanţă, revizuirea poate privi, aşadar, exclusiv hotărârile determinate de art. 393 Cod procedură penală şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate este, în opinia instanţei de fond, exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale a impus concluzia că examinarea temeiniciei hotărârii atacate, prin exercitarea revizuirii, poate fi făcută numai în condiţiile legii şi a inadmisibilităţii controlului judiciar, cu consecinţa respingerii pentru acest motiv atunci când situaţiile prevăzute expres şi limitativ de lege nu sunt incidente.
În sensul prevederilor art.394 lit. a Cod proc. pen., a considerat prima instanţă, că se poate cere revizuirea atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei. Prin urmare, s-a constatat de către instanţa de fond, că trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanţă la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce presupune pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
De asemenea, a reţinut instanţa de fond, se cere ca probele să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute.
Totodată, s-a susţinut că nu se poate ajunge, astfel, pe calea revizuirii, la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză sau la suplimentarea probaţiunii, pe aspecte de fapt avute în vedere de instanţă sau instanţele ce au judecat cauza.
Cu toate că iniţial inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, după testarea cu aparatul poligraf şi discuţia cu martorul CMN, inculpatul a revenit asupra declaraţiei sale.
Inculpatul a recunoscut în declaraţiile date în faza de urmărire penală că a întreţinut cu partea vătămată raporturi sexuale împotriva voinţei acesteia şi că a lovit-o.
În declaraţia dată în faţa primei instanţe, inculpatul a revenit susţinând că a avut un raport sexual normal cu partea vătămată, cu acordul acesteia.
De asemenea, inculpatul a susţinut că a lovit-o pe partea vătămată după consumarea actului sexual, în urma unei discuţii avute cu aceasta, că de mai mulţi ani efectua diferite treburi în gospodăria părţii vătămate şi a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, cu acordul ei.
Reţinând, aşadar, că aspectele învederate în cererea de revizuire se referă la temeinicia condamnării sale şi nu se încadrează în cele limitativ şi expres prevăzute de art. 394 Cod proc. penală şi că au fost invocate de acesta şi avute în vedere atât cu ocazia judecării cauzei pe fond, cât şi cu ocazia rejudecării acestuia în recurs, instanţa de fond, în raport de prevederile legale menţionate, a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuientul care a criticat-o pentru nelegalitate susţinând că nu a săvârşit infracţiunea pentru care a fost condamnat.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma motivului de recurs invocat dar şi din oficiu astfel cum impun dispoziţiile art.385/6 alin. ultim C.p.p Curtea consideră că recursul este inadmisibil.
Astfel ca situaţie premisă curtea reţine condamnarea inculpatului, prin sentinţa penalănr.53/05.03.2012, pronunţată de Judecătoria Câmpulung pentru săvârşirea infracţiunii de viol şi violare de domiciliu, cu executare a pedepsei rezultante de 5 ani închisoare în condiţii de penitenciar.
Învestită cu judecarea cererii de revizuire prima instanţă, în mod judicios, a respins-o ca inadmisibilă considerând că prin exercitarea căii extraordinare de atac, revizuientul nu doreşte altceva decât continuarea probatoriului.
Şi, în opinia curţii, este inadmisibilă prelungirea probatoriului dincolo de momentul rămânerii definitive a sentinţei penale de condamnare. Argumentul este acela că se încalcă puterea de lucru judecata a sentinţei pe care în prezent revizuientul o execută.
Aşadar, în baza celor ce preced, prin Decizia penală nr. 395/R/11 Iunie 2013, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat recursul revizuientului.
