Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa de fond ar fi trebuit să justifice temeinic de ce nu sunt aplicabile în speţă prevederile art. 62 alin.(1) pct.(4) din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului Mării (UNCLOS), încheiată la Montego Bay în anul 1982 şi de art. 18 din Legea nr. 36/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/1990, potrivit cărora cetăţenii altor state care pescuiesc în Zona Economică Exclusivă a unui stat riveran trebuie să se conformeze măsurilor de conservare şi celorlalte condiţii stabilite prin legile statului riveran respectiv, în ceea ce priveşte eliberarea de permise pescarilor sau pentru vasele şi uneltele de pescuit, determinarea speciilor al căror pescuit este autorizat, reglementarea zonelor de pescuit, a tipului, mărimii şi numărului instrumentelor, precum şi al numărului navelor ce pot fi folosite, iar jurisdicţia penală a României se aplică şi vaselor străine folosite în scopuri comerciale, aflate în zona contiguă, dacă au săvârşit fapte care potrivit legii penale române sunt considerate infracţiuni.
Prima instanţă nu a desăvârşit fondul cauzei, în condiţiile în care a reţinut aplicabilitatea prevederilor art. 17 alin. (1) din Regulamentul nr. 2371/2002 al Consiliului Europei, în absenţa unui acord între statele Român şi Bulgar cu privire la măsurile menite să asigure accesul egal al navelor lor de pescuit în apele comunitare ale Mării Negre, înlăturând nemotivat prevederile art. 62 alin.(1) şi (4) din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului Mării, încheiată la Montego Bay în anul 1982 şi ale art. 18 din Legea nr. 36/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi ale zonei contigue ale României.
În eventualitatea că cele două state comunitare nu au convenit asupra măsurilor menite să asigure accesul egal al navelor lor de pescuit în apele comunitare ale Mării Negre, va trebui să se stabilească dacă şi în ce condiţii sunt aplicabile prevederile art. 17 alin. (1) din Regulamentul nr. 2371/2002 al Consiliului sau dacă sunt ori nu aplicabile prevederile Legii nr. 110/1996 privind ratificarea de către România a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului Mării (UNCLOS), încheiată la Montego Bay în anul 1982 cu trimitere expresă la regimul juridic special ce vizează Zona Economică Exclusivă a unui stat riveran.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1159 din 21 decembrie 2011
Prin sentința penală nr. 287 din 18.10.2011 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. 3348/254/2011, inculpatul H.S., născut la data de 21.04.1968 în localitatea Plovdiv, Republica Bulgaria, domiciliat în orașul Balcik, Republica Bulgaria, cetățean bulgar, studii medii, având trei copii minori în întreținere, de ocupație marinar la SC D.F. SRL Balcik, fără antecedente penale, a fost achitat, în temeiul prevederilor art. 11 pct. (2) lit.a) C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nedeținere a autorizației de pescuit comercial prevăzută de art. 64 lit.a) din O.U.G. nr.23/2008, infracțiunii de folosire de pescuit de către persoanele neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor, vârșelor, vintirelor, precum și a altor tipuri de unelte de pescuit comercial, prevăzută de art. 64 lit. k) din O.U.G. nr. 23/2008 și infracțiunii de pescuit cu unelte și scule neautorizate prevăzute de art. 65 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 23/2008.
în baza prevederilor art. 11 pct. (2) lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. (b1) C.proc.pen. inculpatul H.S a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de pescuit al resurselor acvatice vii cu unelte de pescuit având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale, prevăzută de art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008.
în temeiul prevederilor art. 181 C.pen. raportat la art. 91 lit. c) C.pen. s-a aplicat inculpatului H.S. o amendă administrativă în cuantum de 1000 RON.
Conform prevederilor art. 357 alin. (2) lit.e) C.proc.pen. s-a dispus restituirea către inculpat a navei de pescuit BG 5159 – pavilion Bulgaria, reținută în baza dovezii întocmite la data de 13.04.2011 de I.J.P.F. Constanța – Grup Nave Mangalia.
în baza prevederilor art. 118 alin. (1) lit.e) și f) C.pen. s-a dispus confiscarea plaselor de pescuit reținute în baza dovezii întocmite la data de 13.04.2011 de I.J.P.F. Constanța – Grup Nave Mangalia și a sumei de 1386 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 66 kg calcan.
Inculpatul H.S. a fost obligat să plătească statului suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate Judecătoria a reținut următoarele:
Inculpatul este proprietarul navei de pescuit sub pavilion bulgăresc cu nr. BG 5159 și împreună cu membrii echipajului, respectiv Y.S., Z.Z., P.V., I.N., E.A., Y.Z.M.I., S.T. și Y.Z., a plecat din portul Balcik în seara zilei de 12.04.2011 pentru a verifica plasele de pescuit pe care le montase cu 10 zile înainte în apele Mării Negre, astfel cum se reține din declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și în faza de judecată, cu înscrisurile anexate la dosarul de urmărire penală și cu înscrisul anexat la fila 29 din dosarul cauzei.
Membrii echipajului au încercat să ridice plasele la bordul navei dar au constatat că una dintre plasele montate de aceștia era încurcată cu altă plasă, nemarcată, pe care au ridicat-o pe punte și au decis să se deplaseze la capătul opus al acesteia, capăt despre care inculpatul știa că se află în apele maritime române (declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză).
La data de 13.04.2011, în jurul orei 5:20, echipajul navei de patrulare maritimă cu număr MAI 1103, aparținând Grupului de Nave Mangalia, a fost sesizat de către Biroul de Supraveghere și Control Naval al I.J.P.F. Constanța pentru a se deplasa în punctul de coordonate 43°.46′.0 N și 28°.58’2 E pentru a identifica o țintă suspectă.
în jurul orelor 06:30, nava de patrulare a identificat în apele teritoriale românești, la distanța de aproximativ 20 mile marine travers de localitatea 2 Mai, jud. Constanța, nava de pescuit sub pavilion bulgăresc „BG 5150” care se deplasa către nord cu viteza de aproximativ două noduri, astfel cum se reține din procesul-verbal de depistare anexat la dosarul de urmărire penală, din declarația dată de inculpat și din declarațiile martorilor audiați în cauză.
în jurul orelor 6:55 s-au efectuat somațiile legale în canalul de comunicare 16 internațional și codul internațional de semnale pentru oprirea ambarcațiunii, lucru care s-a și realizat, astfel cum se reține din procesul-verbal de depistare anexat la dosarul de urmărire penală și din declarația dată de inculpat în cauză.
Procedându-se la abordarea și controlul navei, s-a constatat că echipajul este format din 10 persoane de naționalitate bulgară, după cum urmează: inculpatul H.S., comandant al navei, și numiții Y.S., Z.Z., P.V., I.N., E.A., Y.Z.M.I., S.T. și Y.Z., membri ai echipajului.
Inculpatul a prezentat organelor de control documentele în baza cărora desfășura activitatea de pescuit, respectiv aprobarea specială pentru efectuarea de pescuit economic de calcan în Marea Neagră pentru anul 2011 eliberată de MAA – Agenția Executivă pentru Pescuit și Acvacultură din Bulgaria sub nr. 08104555/2.02.2011, aprobarea pentru pescuit economic în Marea Neagră și Dunăre, eliberată de MAA – Agenția Executivă pentru Pescuit și Acvacultură din Bulgaria sub nr. 08104555 din 29.06.2009, jurnalul de bord, autorizație de navigație nr. 13-0327-09 eliberată de Ministerul Transporturilor din Republica Bulgaria, și atestat de capacitate nr. 2429 pe numele H.S., proces-verbal de constatare nr. 6/03.02.2011 întocmit de Agenția Executivă Pescuit și Acvacultura din Republica Bulgaria, jurnal de vapor, permis de pescuit comercial nr. 08104555-008 din 29.12.2010.
Cu ocazia controlului efectuat la bordul navei bulgărești, pe puntea navei s-a constatat existența mai multor recipiente din plastic, de diferite culori și mărimi, goale, iar în prova s-a identificat o ladă din plastic în care se aflau depozitate 11 bucăți de pește proaspăt din specia calcan, astfel cum rezultă din procesul-verbal de depistare anexat la fila 10 din dosarul de urmărire penală, din declarația dată de inculpat în cauză și din declarațiile date de martorii audiați atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.
La bordul navei se afla, potrivit declarațiilor date de inculpat, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, o plasă de pescuit nemarcată având caracteristicile specifice celor folosite la prinderea peștelui din specia calcan.
Fiind întrebat despre existența altor plase de pescuit existente în zona economică exclusivă a României, inculpatul a declarat că anterior controlului montase o plasă de pescuit, plasă pe care o căuta în momentul depistării.
în apropierea locului în care a fost oprită nava de pescuit supusă controlului, echipa de control a observat pe luciul apei un bidon din material plastic, de culoare galben șters, despre care a presupus că poate marca existența unei plase de pescuit, astfel cum rezultă din procesul-verbal de depistare, iar polițiștii de frontieră i-au solicitat inculpatului să procedeze la recuperarea acesteia.
După recuperarea a patru plase de pescuit, inculpatul a întrerupt scoaterea plasei în continuare și a refuzat balizarea acesteia, motivând că plasa respectivă nu îi aparține și că acestea sunt indicațiile pe care le-a primit din partea autorităților bulgare, astfel cum se reține din procesul-verbal de depistare anexat la dosarul de urmărire penală, din declarațiile inculpatului și din declarațiile martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.
Nava de pescuit aflată sub comanda inculpatului a fost condusă de nava de patrulare maritimă MAI 1103 în portul Mangalia, pentru continuarea cercetărilor.
Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului anexat la dosarul de urmărire penală, cu ocazia controlului efectuat la bordul navei bulgărești, pe puntea navei, înspre pupa navei, s-a constatat existența a 109 lăzi din plastic, de diferite culori și mărimi, goale, precum și 4 lăzi în care se aflau 5 setci pentru pescuitul calcanului, ude, cu latura ochiului de 180 mm., înălțimea ochiului de 8,5 mm., în lungime totală de 400 metri.
Totodată, în camera frigorifică, s-au identificat 21 bucăți pește din specia calcan, cântărind 66 kg, care ulterior au fost ridicate și predate către SC A.M. SRL Mangalia, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate la fila 77 -79 din dosarul de urmărire penală.
Din analiza procesului-verbal anexat la dosarul de urmărire penală, se reține de către instanță faptul că la data de 13.04.2011, orele 12:18, nava de patrulare cu număr MAI 2104 a recuperat din zona bidonului din material plastic, de culoare galben șters identificat în apropierea locului de oprire a navei condusă de inculpat, 1200 metri de plasă tip setcă, cu fir textil, cu ochiuri de 180 mm.
Atât plasa anterior menționată cât și plasa în lungime de 400 metri menționată în procesul-verbal de cercetare la fața locului au fost ridicate și depuse la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Constanța.
în ceea ce privește plasa de pescuit tip setcă identificată la bordul navei de pescuit aflată sub comanda inculpatului cât și cele ridicate ulterior, se reține de către instanță, din analiza procesului-verbal de cercetare la fața locului, la care au participat și reprezentanții ANPA – Filiala Dobrogea, împrejurarea că au dimensiuni interzise de lege pentru pescuitul peștelui din specia calcan, având dimensiunea ochiului de 180 mm.
Nava de pescuit BG 5159 – pavilion Bulgaria a fost reținută în baza dovezii întocmite la data de 13.04.2011 de I.J.P.F. Constanța – Grup Nave Mangalia.
Prin rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța la data de 14.04.2011, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de nedeținere a autorizației de pescuit comercial și pescuitul resurselor acvatice vii cu unelte de pescuit având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale, prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și i) din O.U.G. nr. 23/2008 modificată și completată prin Legea nr. 317/2009.
Prin ordonanța din 10.05.2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus extinderea cercetărilor față de învinuit, începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de folosire la pescuit de către persoane neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor, vârșelor, vintirelor, precum și a altor tipuri de unelte de pescuit comercial, prevăzută de dispozițiile art. 64 lit. k) din O.U.G. nr. 23/2008 și pescuit cu unelte și scule neautorizate, prevăzută de dispozițiile art. 65 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 23/2008, modificată și completată prin Legea nr. 317/2009, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) din C.pen. și schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunile de nedeținere a autorizației de pescuit comercial, pescuitul resurselor acvatice vii cu unelte de pescuit având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale și folosire la pescuit de către persoane neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor, vârșelor, vintirelor, precum și a altor tipuri de unelte de pescuit comercial, prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), i) și k) din O.U.G. nr. 23/2008 și pescuit cu unelte și scule neautorizate, prevăzută de dispozițiile art. 65 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 23/2008, modificată și completată prin Legea nr. 317/2009, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal.
Prin ordonanța din 16.04.2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus față de învinuit măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea procurorului pentru o perioadă de 30 de zile, măsură preventivă care a încetat la data de 15.05.2011.
Cu privire la inculpat, instanța reține împrejurarea că are vârsta de 43 de ani, este de profesie marinar la SC D.F. SRL Balcik, este divorțat, are în întreținere 3 copii minori, nu are antecedente penale și a manifestat o conduită procesuală cooperantă, prezentându-se la toate solicitările organelor de urmărire penală precum și în fața instanței de judecată
Instanța reține totodată împrejurarea că prejudiciul cauzat prin faptele reținute în sarcina inculpatului în cuprinsul rechizitoriului a fost recuperat prin valorificarea peștelui din specia calcan ridicat de la bordul navei de pescuit sub pavilion bulgăresc iar MADR, deși citat prin ANPA – Filiala Dobrogea, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Având în vedere situația de fapt anterior reținută pe baza probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, urmărirea penală și judecata, instanța apreciază că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunilor de nedeținere a autorizației de pescuit comercial, de folosire la pescuit de către persoane neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor, vârșelor, vintirelor, precum și a altor tipuri de unelte de pescuit comercial, prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și k) din O.U.G. nr. 23/2008 și de pescuit cu unelte și scule neautorizate, prevăzută de dispozițiile art. 65 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 23/2008, modificată și completată prin Legea nr. 317/2009, faptele săvârșite de acesta neîntrunind, nici sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că la momentul controlului efectuat de către organele poliției de frontieră române, respectiv la data de 13.04.2011, nava de pescuit BG 5159 aflată sub comanda inculpatului prezenta caracteristicile unei nave comunitare de pescuit, potrivit definiției date de art. 3 lit. c) și d) din Regulamentul CE nr. 2371/2002 al Consiliului, iar inculpatul desfășura activitatea de pescuit în ape comunitare, astfel cum sunt definite de art. 3 lit. a) din regulamentul anterior menționat, și în baza autorizării de către autoritățile bulgare în conformitate cu dispozițiile Regulamentului CE nr. 1224/2009 al Consiliului, de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului.
Astfel, potrivit art. 3 lit. c) și d) din Regulamentul CE nr. 2371/2002 al Consiliului, „navă comunitară de pescuit” înseamnă orice navă echipată pentru exploatarea comercială a resurselor acvatice vii, aflată sub pavilionul unui stat membru și înregistrată în Comunitate, iar potrivit art. 3 lit. a din același regulament, „ape comunitare” înseamnă apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția statelor membre, cu excepția apelor adiacente teritoriilor prevăzute în anexa II la tratat.
Potrivit art. 4 punctele 9 și 10 din Regulamentul CE nr.1224/2009 al Consiliului, „licență de pescuit” înseamnă un document oficial care conferă titularului său dreptul, astfel cum este determinat de normele naționale, de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul exploatării comerciale a resurselor acvatice vii iar „autorizație de pescuit” înseamnă o autorizație de pescuit eliberată pentru o navă de pescuit comunitară, care o autorizează să desfășoare activități specifice de pescuit pentru o perioadă specificată, într-o anumită zonă sau pentru o anumită zonă de pescuit în anumite condiții.
în concret, potrivit probelor administrate în cauză, nava de pescuit BG 5159 a fost identificată în apele aflate sub jurisdicția statului român, la distanța de aproximativ 20 mile marine travers de localitatea 2 Mai, județul Constanța, în afara apelor situate în zona de 12 mile marine de la baza țărmului românesc, era echipată pentru exploatarea comercială a resurselor acvatice vii și înmatriculată în Registrul Național al Pescadoarelor din Republica Bulgaria, parte din Registrul Uniunii cu începere de la data de 01.01.2007, iar inculpatul era autorizat să desfășoare activități de pescuit comercial de calcan în Marea Neagră, potrivit aprobării speciale pentru efectuarea de pescuit economic de calcan în Marea Neagră pentru anul 2011 eliberată de MAA – Agenția Executivă pentru Pescuit și Acvacultură din Bulgaria sub nr. 08104555/02.02.2011, a aprobării pentru pescuit economic în Marea Neagră și Dunăre, eliberată de MAA – Agenția Executivă pentru Pescuit și Acvacultură din Bulgaria sub nr. 08104555 din 29.06.2009, a autorizației de navigație nr. 13-0327-09 eliberată de MT din Republica Bulgaria, a atestatului de capacitate nr. 2429, a procesului-verbal de constatare nr. 6/3.02.2011 întocmit de Agenția Executivă Pescuit și Acvacultura din Republica Bulgaria și a permisului de pescuit comercial nr.08104555-008 din 29.12.2010 anexate la filele 156-186 din dosarul de urmărire penală.
Susținerile din rechizitoriu în sensul că inculpatul ar fi trebuit să se conformeze dispozițiilor Ordinului MADR nr. 36/10 februarie 2011, privind practicarea pescuitului comercial de calcan în Marea Neagră și să obțină autorizație de la organele competente române, nu pot fi primite.
Astfel, potrivit art. 17 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 2371/2002 al Consiliului, „navele comunitare de pescuit au acces în mod egal la ape și resurse în toate apele comunitare, altele decât cele prevăzute în articolul 2, cu respectarea măsurilor adoptate conform capitolului II” iar potrivit alin. (2), „în apele situate în zona de 12 mile marine de la baza țărmului aflate sub suveranitatea și jurisdicția lor, statele membre sunt autorizate, de la 1 ianuarie 2003 până la 31.12.2012, să limiteze pescuitul pentru navele de pescuit ce operează în mod tradițional în apele respective și provin din porturile de pe țărmurile adiacente, fără a aduce atingere regimurilor aplicabile navelor comunitare de pescuit aflate sub pavilionul altui stat membru, în baza relațiilor de vecinătate existente între statele membre și modalităților prevăzute în anexa I ce stabilește, pentru fiecare stat membru, zonele geografice din interiorul zonelor de coastă ale altor state membre unde se desfășoară activități de pescuit, precum și speciile vizate”.
De asemenea, potrivit art. 10 din același Regulament, statele membre pot adopta măsuri de conservare și gestionare a populațiilor piscicole în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția lor, cu condiția ca aceste măsuri să se aplice exclusiv navelor de pescuit aflate sub pavilionul statului membru interesat și care sunt înregistrate în Comunitate sau, în cazul în care activitățile de pescuit nu sunt desfășurate de o navă de pescuit, să se aplice unor persoane stabilite în statul membru în cauză și aceste măsuri să fie compatibile cu obiectivele stabilite în art. 2 alin. (1) și să nu fie mai puțin severe decât legislația comunitară existentă.
Normele comunitare anterior menționate reglementează expres principiul accesului liber la zonele de pescuit, principiu care în esență prevede accesul liber al oricărui operator comunitar din domeniul pescuitului la resursele zonelor de pescuit ale Uniunii, indiferent care ar fi statul membru riveran.
Ori, potrivit art. 6 alin. (2) din Regulamentul anterior menționat, statul membru de pavilion garantează că informațiile conținute în licența de pescuit sunt exacte și conforme cu cele conținute în registrul comunitar al flotei de pescuit menționat la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 iar potrivit art. 7 alin. (4), nu se eliberează autorizație de pescuit dacă nava de pescuit în cauză nu deține o licență de pescuit obținută în conformitate cu art. 6 sau dacă licența de pescuit a fost suspendată sau retrasă.
Coroborând textele comunitare anterior menționate cu dispozițiile art. 4 punctele 9 și 10 din Regulamentul CE nr. 1224/2009 al Consiliului, rezultă fără putință de tăgadă, în aprecierea instanței, că navele de pescuit comunitare care operează în apele comunitare în afara zonei de 12 mile marine de la baza țărmului statelor membre riverane își pot desfășura activitatea în baza licenței de pescuit și a autorizației de pescuit emise de statele membre de pavilion, fără a fi necesară vreo autorizare specială din partea statelor costiere astfel cum sunt definite de art. 4 punctul 25 din regulamentul menționat.
De asemenea, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă au fost adoptate ulterior normei comunitare.
De asemenea, regulamentele au caracter obligatoriu de la data intrării lor în vigoare atât pentru statele membre cât si pentru persoanele fizice si juridice aflate pe teritoriul acestora și se aplică direct pe teritoriul statelor membre, cărora le este interzis sa adopte masuri de transpunere sau orice alte măsuri care ar putea îngrădi aplicarea lor directă.
De altfel, Ordinul nr. 36/2011 al MADR, la nerespectarea căruia se face referire în rechizitoriu, nu face altceva decât să transpună în dreptul intern acquis-ul comunitar în domeniul politicii comune a pescuitului și prevederile Regulamentului CE nr. 2371/2002 al Consiliului.
Susținerile procurorului în sensul că accesul navelor comunitare de pescuit în apele comunitare este supus controlului din partea țărilor membre ale Uniunii Europene sunt reale dar, față de situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, nu pot conduce la condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 64 lit. a) și k) din O.U.G. nr. 23/2008.
Astfel, conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole reclamă, potrivit chiar preambulului Regulamentului CE nr. 1224/2009, punerea în aplicare a unui sistem eficient de control, măsurile prevăzute de regulament vizând instituirea unui sistem comunitar de control, inspecție și a respectării normelor, cu o abordare globală și integrată în conformitate cu principiul proporționalității, astfel încât să se garanteze respectarea tuturor normelor politicii comune în domeniul pescuitului.
Susținerile procurorului în sensul că activitatea de pescuit desfășurată de inculpat a încălcat prevederile Regulamentului UE nr. 1256/2010 al Consiliului nu pot fi reținute.
Astfel, potrivit aprobării speciale pentru efectuarea de pescuit economic de calcan în Marea Neagră pentru anul 2011 eliberată inculpatului de MAA din Republica Bulgaria, vasului de pescuit BC 5159 i-a fost repartizată o cotă individuală de pescuit de 501 KG calcan, cotă ce nu fusese depășită la data de 13.04.2011, potrivit tabelului anexat autorizației, și se impută asupra capturii totale admisibile (TAC) alocate Bulgariei prin anexa la Regulamentul UE nr. 1256/2010 al Consiliului, iar nu asupra capturii totale alocată României.
De asemenea, nava de pescuit aparținând inculpatului arborează pavilionul Bulgariei, țară membră a Uniunii Europene cu începere de la data de 1.01.2007, și reprezintă astfel o „navă din UE”, în accepțiunea art. 3 lit. c) din Regulamentul UE nr. 1256/2010 al Consiliului.
Față de ansamblul considerentelor de fapt și de drept anterior expuse și în condițiile în care pentru nava de pescuit aflată sub comanda inculpatului au fost emise de către autoritățile bulgare atât licență cât și autorizație de pescuit iar acestea erau valabile la data de 13.04.2011, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de nedeținere a autorizației de pescuit comercial și de folosire la pescuit de către persoane neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor, vârșelor, vintirelor, precum și a altor tipuri de unelte de pescuit comercial, prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și k) din O.U.G. nr. 23/2008.
Cât privește fapta reținută în sarcina inculpatului în sensul că a folosit la pescuitul resurselor acvatice vii unelte de pescuit având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale, instanța apreciază că nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pescuit cu unelte și scule neautorizate, prevăzută de dispozițiile art. 65 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 23/2008, modificată și completată prin Legea nr. 317/2009.
Astfel, pe de o parte, pescuitul resurselor acvatice vii cu unelte de pescuit având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale are o incriminare distinctă în dispozițiile art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008, iar pe de altă parte, plasa de pescuit identificată de organele de control ale poliției de frontieră la bordul navei inculpatului prezenta, potrivit procesului-verbal de depistare și procesului-verbal de ridicare în vederea confiscării anexat la fila 78 din dosarul cauzei, caracteristicile unei plase de tip setcă din plasă poliamidică, a cărei folosire este admisă la pescuitul comercial în apele maritime, potrivit art. II din anexa la Ordinul nr. 449/2008 al MADR.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatului în sensul că a folosit la pescuitul resurselor acvatice vii unelte de pescuit având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 64 lit. i din O.U.G. nr. 23/2008.
Vinovăția inculpatului reiese din declarațiile date de acesta în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată, în care a recunoscut faptul că la bordul navei sale de pescuit a fost identificată o plasă de pescuit calcan cu ochiuri de 180 mm și un număr de 10 bucăți de pește proaspăt din specia calcan, și din înscrisurile aflate la dosar, respectiv procesul – verbal de depistare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și procesul-verbal de ridicare în vederea confiscării, dar și din declarațiile martorilor audiați în cauză.
în drept, potrivit art. 17 C.pen., „Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, care prezintă pericol social și este săvârșită cu vinovăție” iar potrivit art. 18 C.pen., „Fapta care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse”.
Având în vedere toate considerentele de fapt anterior expuse și dispozițiile legale anterior citate, instanța apreciază că fapta inculpatului, deși întrunește din punct de vedere formal elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, prin atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotite de lege și prin conținutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii prevăzute de art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008.
Astfel, potrivit art. 181 alin. (3) din Codul penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Raportând fapta inculpatului la criteriile de individualizare menționate anterior, instanța reține că la bordul navei sale de pescuit a fost identificată o singură plasa de pescuit calcan cu ochiuri de 180 mm și un număr de doar 10 bucăți de pește proaspăt din specia calcan, prejudiciul a fost recuperat prin valorificarea peștelui iar MADR, deși citat prin Agenția Națională Pentru Pescuit și Acvacultură – Filiala Dobrogea, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Susținerile procurorului, în sensul că la bordul navei au fost identificate patru plase de pescuit cu dimensiunile ochiurilor sub limitele legale și un număr de 21 de bucăți de pește din specia calcan nu pot fi reținute întrucât nu au fost dovedite ci combătute prin probele administrate în cauză.
Astfel, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză și potrivit declarațiilor inculpatului date în cursul procesului penal, constante atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, dar și potrivit procesului-verbal de depistare, la bordul navei de pescuit aparținând inculpatului a fost identificată o singură plasă de pescuit calcan cu ochiuri de 180 mm și un număr de doar 11 bucăți de pește proaspăt din specia calcan iar restul cantității de pește a rezultat din plasele ridicate din apă la solicitarea organelor de control.
Susținerile procurorului în sensul că plasele ridicate din apă ulterior efectuării controlului la bordul navei aparțineau tot inculpatului nu pot fi reținute, întrucât nici acestea nu au fost dovedite prin probe certe, de natură să dovedească fără dubiu vinovăția inculpatului, ci chiar infirmate prin declarațiile martorilor audiați în cauză, potrivit cu care inculpatul nu obișnuia să marcheze locul de amplasare al plaselor prin semne exterioare ci îl identifica prin intermediul mijloacelor tehnice de tip GPS aflate în dotarea navei de pescuit.
Mai mult, nava de pescuit se afla în momentul identificării sale în deplasare, astfel cum rezultă din procesul-verbal de depistare, membrii echipajului nu desfășurau activități de pescuit, semnul plutitor a fost identificat în apropierea locului în nava a fost oprită la semnalul navei române de patrulare iar din piesele dosarului nu rezultă dovezi certe care să ateste că semnul plutitor din dreptul căruia au fost ridicate celelalte patru plase în care se aflau mai mulți pești vii din specia calcan dar și plasa în lungime de 1200 metri ridicată de organele de control al poliției de frontieră ar fi fost instalat de către inculpat ori că plasele menționate îi aparțineau acestuia din urmă.
De asemenea, chiar și în ipoteza în care s-ar admite că plasele ridicate din apă în prezența organelor de control îi aparțineau inculpatului, se remarcă împrejurarea că prejudiciul cauzat prin fapta acestuia are o valoare foarte mică, de doar 1386 lei, astfel cum s-a reținut și în cuprinsul rechizitoriului, și a fost integral recuperat.
Se reține totodată faptul că activitatea inculpatului nu a avut drept consecință, potrivit probatoriului administrat în cauză, realizarea de capturi complementare la alte specii de pești demersali (rechin, vulpe de mare, pisică de mare, etc.) sau de mamifere marine.
în plus, legiuitorul însuși a considerat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prezintă un grad nu foarte ridicat de pericol social generic din moment ce a prevăzut pentru aceasta numai pedeapsa amenzii penale.
De asemenea, inculpatul a manifestat o atitudine cooperantă atât la momentul efectuării controlului de către organele poliției de frontieră cât și prin prezentarea în fața organelor de urmărire penală și comportarea sinceră în cursul ambelor faze ale procesului penal.
în ceea ce privește persoana inculpatului, din probele administrate în cauză a rezultat că acesta este o persoană integrată social, își câștigă existența prin mijloace oneste, conștientizează consecințele pe care le implică săvârșirea de fapte antisociale, prezintă un nivel motivațional crescut de a nu mai repeta pe viitor o conduită ilicită similară iar implicarea în prezentul dosar penal constituie o excepție în ansamblul comportamentului prosocial manifestat de către acesta.
Coroborând toate aceste împrejurări, atât cu privire la faptă, cât și cu privire la persoana inculpatului, instanța apreciază, pe de o parte, că fapta săvârșită de acesta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii prevăzute de art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008 și, iar pe de altă parte, că inculpatul se poate îndrepta doar prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
De asemenea, potrivit art. 89 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 1224/2009, statele membre se asigură de adoptarea sistematică a măsurilor adecvate, inclusiv de luarea unor măsuri administrative sau penale, conform legislației naționale, împotriva persoanelor fizice sau juridice suspectate de încălcarea oricăreia dintre normele politicii comune în domeniul pescuitului iar potrivit alin.2, nivelul general al sancțiunilor și al sancțiunilor complementare se calculează în conformitate cu dispozițiile relevante ale legislației naționale, în așa fel încât să asigure că acestea îi privează efectiv pe cei răspunzători de beneficiile economice derivate din încălcările legii pe care aceștia le-au comis, fără a aduce atingere dreptului legitim la exercitarea profesiei. Respectivele sancțiuni pot genera rezultate proporționale cu gravitatea încălcărilor respective, efectiv descurajând prin aceasta infracțiunile ulterioare de aceeași natură.
Totodată, statele membre pot aplica un sistem conform căruia o amendă este proporțională cu cifra de afaceri a unei persoane juridice sau cu avantajul financiar obținut sau vizat prin comiterea încălcării.
Pentru considerentele de fapt și de drept național și comunitar anterior expuse, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 10 alin. (1) lit. b)1 din Codul de procedură penală, instanța va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de pescuit al resurselor acvatice vii cu unelte de pescuit având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale.
Totodată, în temeiul art. 181 alin. (3) din C.pen. raportat la art. 91 lit. c) din C.pen., instanța va aplica inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii de 1.000 lei, aceasta fiind de natură, în opinia instanței, să asigure atingerea scopului preventiv – educativ al sancțiunilor de drept penal.
Având în vedere soluția pronunțată asupra laturii penale a procesului și văzând și dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 23/2008 coroborate cu dispozițiile art. 118 C.pen., instanța, în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C.proc.pen. va dispune restituirea către inculpat a navei de pescuit BG 5159 – pavilion Bulgaria, navă reținută în baza dovezii întocmite la data de 13.04.2011 de I.J.P.F. Constanța – Grup Nave Mangalia.
în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) lit. e) și f) C.pen. și constatând că deținerea uneltelor de pescuit identificate cu prilejul controlului efectuat de către nava de patrulare a poliției de frontieră nu este permisă de lege, iar suma de 1386 lei a rezultat din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, instanța va dispune confiscarea plaselor de pescuit reținute în baza dovezii întocmite la data de 13.04.2011 de I.J.P.F. Constanța – Grup Nave Mangalia și a sumei de 1386 lei reprezentând contravaloarea cantității de 66 Kg calcan.
Având în vedere temeiurile achitării inculpatului, instanța, în baza art. 192 alin. (1) punctul 1 lit. d) C.proc.pen., îl va obliga pe inculpatul H.S. la plata către stat a sumei de 800 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză, urmând ca restul cheltuielilor judiciare efectuate în cauză să rămână în sarcina statului, în conformitate cu prevederile art. 192 alin. (3) C.proc.pen..
împotriva sentinței penale nr. 287/18.10.2011 a Judecătoriei Mangalia au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia și inculpatul H.S. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Parchetul a criticat soluția de achitare a inculpatului H.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 64 lit. a) și k) din O.U.G. nr. 23/2008 și de art. 65 alin. (1) lit.b) din O.U.G. nr. 23/2008 motivat, în esență, de împrejurarea că, potrivit prevederilor art. 8 din Regulamentul CE nr. 2371/2002 al Consiliului orice stat membru al Uniunii are posibilitatea luării unor măsuri de urgență în situația în care există dovezi ale unei amenințări grave și neprevăzute pentru conservarea resurselor acvatice vii sau a ecosistemului marin, ce apar ca urmare a activităților de pescuit în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția sa, iar în aplicarea respectivelor prevederi legale MADR din România a dispus emiterea anuală a unor ordine de prohibiție pentru pescuit, stabilirea sculelor și uneltelor de pescuit pentru calcan în Marea Neagră și potrivit Ordinului nr. 36 din 10.02.2011 pescuitul de calcan în apele Mării Negre aflate sub jurisdicția României se poate face numai în baza unei autorizații speciale de pescuit calcan, pe care inculpatul nu o deținea.
Referitor la achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008 Parchetul a susținut că, prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii, în condițiile în care inculpatul cu ajutorul unei nave de pescuit efectua pescuit comercial cu plase având ochiul sub dimensiunile legale, aspect de natură să aducă grave prejudicii ecosistemului marin.
în concluzie, s-a solicitat, în recursul Parchetului, casarea hotărârii de fond urmare admiterii acestuia și în rejudecare condamnarea inculpatului pentru toate infracțiunile ce au făcut obiectul trimiterii în judecată a acestuia. Totodată, în temeiul prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 23/2008 s-a solicitat confiscarea navei de pescuit folosită la săvârșirea infracțiunilor.
Recurentul inculpat H.S. a susținut că nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008, în condițiile în care plasele de pescuit nu-i aparțineau, fiind scoase din apă la cererea autorităților române, iar cele care-i aparțineau prezentau ochiuri în dimensiunile legale de 200 mm.
Drept urmare, s-a solicitat admiterea recursului inculpatului, casarea în parte a hotărârii de fond și rejudecând să se dispună achitarea și pentru infracțiunea prevăzută de art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008 pentru inexistența faptei.
Examinând sentința penală nr. 287/18.10.2011 a Judecătoriei Mangalia în raport de probatoriul administrat, de criticile din recursul Parchetului și inculpatului, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856 alin.(3) C.proc.pen. Curtea constată următoarele;
în susținerea soluției de achitare a inculpatului H.S. pentru infracțiunile prevăzute de art. 64 lit. a) și k) și de art. 65 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 23/2008, instanța de fond a invocat prevederile art. 17 alin. (1) din regulamentul C.E. nr. 2371/2002 al Consiliului Europei, care fac referire la împrejurarea că navele comunitare de pescuit au acces egal la ape și resurse acvatice în toate apele comunitare și, fără o fundamentare temeinică, a pus semnul egalității între noțiunile de acces egal și acces liber.
Clarificarea terminologiei de acces egal la ape și resurse acvatice în toate apele comunitare se impunea odată în plus și datorită împrejurării că textul art. 17 alin. (1) și (2) din Regulamentul C.E. nr. 2371/2002 al Consiliului se referă la respectarea măsurilor adoptate, pe care însă nu le precizează, iar pentru zona Mării Negre nu au fost stabilite condițiile de acces egal la apele și resursele acvatice din apele comunitare.
în aceeași ordine de idei, reținându-se și împrejurarea că între România și Bulgaria nu a fost stabilită de comun acord linia de demarcație între zonele economice exclusive ale celor două state și că, nava „BG 5159” sub pavilion bulgăresc a fost depistată în zona economică exclusivă a României, instanța de fond trebuia să menționeze, pe bază de probe, care măsuri de acces a navelor comunitare au fost adoptate de cele două state riverane și implicit, dacă prevederile art. 17 alin. (1) din Regulamentul C.E. nr. 2371/2002 al Consiliului sunt aplicabile și au fost respectate de inculpat.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța de fond ar fi trebuit să justifice temeinic de ce nu sunt aplicabile în speță prevederile art. 62 alin. (1) pct. (4) din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului Mării (UNCLOS), încheiată la Montego Bay în anul 1982 și de art. 18 din Legea nr. 36/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/1990, potrivit cărora cetățenii altor state care pescuiesc în Zona Economică Exclusivă a unui stat riveran trebuie să se conformeze măsurilor de conservare și celorlalte condiții stabilite prin legile statului riveran respectiv, în ceea ce privește eliberarea de permise pescarilor sau pentru vasele și uneltele de pescuit, determinarea speciilor al căror pescuit este autorizat, reglementarea zonelor de pescuit, a tipului, mărimii și numărului instrumentelor, precum și al numărului navelor ce pot fi folosite, iar jurisdicția penală a României se aplică și vaselor străine folosite în scopuri comerciale, aflate în zona contiguă, dacă au săvârșit fapte care potrivit legii penale române sunt considerate infracțiuni.
Raportat la cele ce preced, Curtea constată că prima instanță nu a desăvârșit fondul cauzei, în condițiile în care a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 17 alin.(1) din Regulamentul nr. 2371/2002 al Consiliului Europei, în absența unui acord între statele Român și Bulgar cu privire la măsurile menite să asigure accesul egal al navelor lor de pescuit în apele comunitare ale Mării Negre, înlăturând nemotivat prevederile art. 62 alin. (1) și (4) din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului Mării, încheiată la Montego Bay în anul 1982 și ale art. 18 din Legea nr. 36/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale și ale zonei contigue ale României.
Neclarificând regimul juridic aplicabil în speță, vis-a-vis de faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.S., prima instanță a pronunțat o hotărâre care nu răspunde unor cereri esențiale pentru părți și care influențează soluționarea cauzei (art. 3859 alin. (1) pct. (10) C.proc.pen.), impunându-se casarea acesteia, urmare admiterii recursurilor Parchetului și inculpatului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, respectiv Judecătoriei Mangalia, județul Constanța.
Casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond se impune, în aprecierea Curții, pentru că lămurirea aspectelor neelucidate ar întârzia nejustificat judecata în recurs, dar și pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție și a le asigura dreptul la un proces echitabil.
Cu prilejul rejudecării, instanța de fond va trebui să stabilească, pe bază de probe, dacă între România și Bulgaria s-au stabilit de comun acord măsurile menite să asigure accesul egal al navelor lor de pescuit în apele comunitare ale Mării Negre și, în caz afirmativ, dacă nava de pescuit sub pavilion bulgăresc „BG 5159”, al cărei comandant era inculpatul H.S., s-a conformat acestora.
în eventualitatea că cele două state comunitare nu au convenit asupra măsurilor menite să asigure accesul egal al navelor lor de pescuit în apele comunitare ale Mării Negre, va trebui să se stabilească dacă și în ce condiții sunt aplicabile prevederile art. 17 alin. (1) din Regulamentul nr. 2371/2002 al Consiliului sau dacă sunt ori nu aplicabile prevederile Legii nr. 110/1996 privind ratificarea de către România a Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului Mării (UNCLOS), încheiată la Montego Bay în anul 1982 cu trimitere expresă la regimul juridic special ce vizează Zona Economică Exclusivă a unui stat riveran.
După ce va stabili regimul juridic aplicabil zonei în care a fost depistată nava de pescuit sub pavilion bulgăresc „BG 5159”, instanța de fond va fi în măsură să concluzioneze temeinic dacă inculpatul H.S., în calitate de comandant al navei respective, a încălcat sau nu normele legale operante în materie și să pronunțe o soluție legală și temeinică.
Urmare celor constatate, Curtea, făcând aplicarea prevederilor art. 385 15 pct. (1) lit.c) cu referire la art. 3859 pct. (10) C.proc.pen., va admite recursurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia și inculpatului H.S., va casa în totalitate sentința penală nr. 287/18.10.2011 a Judecătoriei Mangalia și va dispune rejudecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 3348/254/2011 al Judecătoriei Mangalia, județul Constanța de către respectiva instanță de fond.
în temeiul prevederilor art. 189 C.proc.pen. onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu N.C., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța.
(Judecător Viorica Lungu)
