Pentru încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de distrugere din culpă, având ca rezultat o catastrofă de cale ferată, prevăzută de art. 276 alin. 4 teza a 3-a raportat la art. 277 C. pen., nu prezintă relevanţă natura obstacolului nici modul în care acesta a fost aşezat pe calea ferată înainte de impact, astfel că orice corp, static sau în mişcare, constituie obstacol dacă prin dimensiunile şi structura sa poate determina punerea în pericol a mijloacelor de transport.
Existenţa catastrofei de cale ferată, în accepţiunea art. 27 alin. 2 C. pen., presupune pe lângă deraierea, răsturnarea sau prăbuşirea unui mijloc de transport al căilor ferate, ori producerea unuia din celelalte evenimente la care se referă acest text de lege cauzarea de urmări deosebit de grave prin moartea sau vătămarea integrităţii corporale a unor persoane, ori distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale căilor ferate, a instalaţiilor de cale ferată sau a mărfurilor încredinţate pentru transport.
Ca urmare, fapta unui conducător de autobuz de a nu respecta obligaţia de a se asigura la o trecere de nivel de cale ferată, care a dus la surprinderea autobuzului de un tren, constituie infracţiuna de distrugere din culpă
având ca rezultat o catastrofă de cale ferată în măsura în care s-au produs consecinţe de natura celor prevăzute în art. 277 alin. 2 C. pen.
Decizia Secţiei penale nr. 3162 din 3 decembrie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 188 din 9 aprilie 1997 a Tribunalului Timiş a fost condamnat inculpatul V.AI. pentru săvârşirea infrcţiunii de distrugere din culpă, având ca rezultat o catastrofă de cale ferată, prevăzută de art. 276 alin. 4 teza a 3-a raportat la art. 277 C. pen.
S-a reţinut că în ziua de 3 martie 1996, la o trecere de nivel de cale ferată, inculpatul nu a oprit autobuzul cu călători pe care îl conducea, pentru a se asignura că nu este pericol, deşi exista indicator de avertizare, precum şi semnalizare acustică şi luminoasă. în aceste condiţii, autobuzul a fost surprins pe calea ferată de un tren care circulă în acel moment. în urma impactului, autobuzul a fost distrus în proporţie de 70%, locomotiva a fost avariată, 7 persoane au decedat şi s-au cauzat vătămări mai multor persoane.
Prin decizia penală nr. 103 din 19 martie 1998 a Curţii de Apel Timişoara au fost respinse recursurile declarate de inculpat şi partea responsabilă civilmente S.C. Autolugojana S.A.
Declarând recurs, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunile de ucidere din culpă şi de vătămare corporală din culpă.
Recursul nu este fondat.
Caracterul de catastrofă de cale ferată a fost în mod corect atribuit de prima instanţă din moment ce accidentul, produs din culpa necontestată a inculpatului, a avut ca urmare distrugerea autobuzului, degradarea gravă a locomotivei, decesul a şapte persoane şi producerea de vătămări corporale altor persoane.
în aprecierea încadrării juridice a faptei, este de observat că prin art. 276 alin. 1 C. pen. nu se face nici o distincţie cu privire la modul în care a fost “aşezat” obstacolul pe calea ferată şi nici în legătură cu natura obstacolelor,
voinţa legiuitorului fiind de a sancţiona orice faptă de punere în pericol a circulaţiei pe calea ferată ca urmare a aşezării de obiecte ce pot constitui obstacole statice sau în mişcare, cum a fost şi autobuzul condus de inculpat.
în consecinţă, constatându-se că încadrarea juridică dată faptei este corectă, recursul declarat de inculpat a fost respins.
