Cauză penală.Inadmisibilitatea revizuirii care se întemeiază pe alte motive decât cele prev. de art. 394 C.proc. pen.
În virtutea autorităţii de lucru judecat, hotărârea judecătorească penală este considerată ca o expresie a adevărului (res judicata pro veritate habetur). Cu toate acestea, în practică a reieşit că, în anumite situaţii, chiar hotărârile judecătoreşti rămase definitive sunt nelegale şi netemenice, motiv pentru care în Codul de procedură penală s-au reglementat căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conţin hotărârile judecătoreşti penale rămase definitive.
În această categorie de remedii procesuale se încadrează şi revizuirea, cale de atac extraordinară, prin care pot fi atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt. Prin revizuire se urmăreşte o reexaminare în fapt a cauzei penale.
În această categorie de remedii procesuale se încadrează şi revizuirea, cale de atac extraordinară, prin care pot fi atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt. Prin revizuire se urmăreşte o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Din analiza dispoziţiilor art. 403 al.1 C.p.p. rezultă că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condiţiile legii şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanţa putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe noi, dacă este necesar. În consecinţă, cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ.
Din analiza dispoziţiilor art. 403 al.1 C.p.p. rezultă că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condiţiile legii şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanţa putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe noi, dacă este necesar. În consecinţă, cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ.
În prezenta cauză instanţa constată că motivele invocate în cererea revizuientei nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 al. 1 C.p.p.
În prezenta cauză instanţa constată că motivele invocate în cererea revizuientei nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 al. 1 C.p.p.
În consecinţă, constatând că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru admiterea în principiu a cererii, revizuienta nefăcând dovada existenţei în cauză a vreunuia dintre cazurile prevăzute în mod limitativ de art. 394 alin.1 C.pr. pen, instanţa, în temeiul recursului în interesul legii, LX(60) prin care s-a stabilit că: Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală, este inadmisibilă, urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta V. I., cu privire la sentinţa penala nr.926 din 09.03.2007 pronunţată de către Judecătoria Craiova în dosarul penal nr.3310/215/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 619/2007 a Tribunalului Dolj.
În consecinţă, constatând că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru admiterea în principiu a cererii, revizuienta nefăcând dovada existenţei în cauză a vreunuia dintre cazurile prevăzute în mod limitativ de art. 394 alin.1 C.pr. pen, instanţa, în temeiul recursului în interesul legii, LX(60) prin care s-a stabilit că: Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală, este inadmisibilă, urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta V. I., cu privire la sentinţa penala nr.926 din 09.03.2007 pronunţată de către Judecătoria Craiova în dosarul penal nr.3310/215/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 619/2007 a Tribunalului Dolj.
######
Prin cererea formulată la data de 03.07.2007 şi adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, numita V. I. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr.926 din 09.03.2007 pronunţată de către Judecătoria Craiova în dosarul penal nr.3310/215/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 619/2007 a Tribunalului Dolj. În motivarea cererii sale, revizuienta a arătat că în mod nefondat inculpaţii C. L. şi C. F. au fost achitaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 193 C.p. şi art. 220 C.p.
Prin adresa nr. 2345/III/6/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.09.2007 sub nr. 3310.3/215/2006, a fost înaintată spre competentă soluţionare cererea de revizuire formulată de numita V. I., împotriva sentinţei penale nr.926 din 09.03.2007 pronunţată de către Judecătoria Craiova în dosarul penal nr.3310/215/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 619/2007 a Tribunalului Dolj, precum şi referatul întocmit de procuror potrivit art. 399 C.p.p.
Au fost efectuate acte de cercetare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, iar procurorul a înaintat instanţei referatul întocmit potrivit art. 399 al. 5 C.p.p, formulând concluzii de respingere a cererii ca neîntemeiată.
În referatul procurorului s-a reţinut că în perioada februarie 2004, dorind să refacă gardul ce desparte proprietatea sa de cea a inculpaţilor, aceştia i-au adresat cuvinte jignitoare, au ameninţat-o şi au calomniat-o.
Prin sentinţa penală nr. 926/09.03.2007 a Judecătoriei Craiova s-a dispus condamnarea inculpaţilor C. L. şi C. F. la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea dispoziţiilor C.p. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 220 alin. 1,2,3 C.p. În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b C.p.p. s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 205, 206 C.p.
Prin decizia penală nr. 619/22.06.2007 s-au admis recursurile inculpaţilor şi s-a dispus achitarea lor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 220 alin. 1,2,3 C.p, apreciindu-se că fapta săvârşită de aceştia nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii.
Instanţa, analizând motivele invocate de către petent, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, constată că cererea de revizuire formulată de V. I. este inadmisibilă, astfel încât urmează să o respingă ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Prin sentinţa penală nr. 926/09.03.2007 a Judecătoriei Craiova s-a dispus condamnarea inculpaţilor C. L. şi C. F. la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea dispoziţiilor C.p. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 220 alin. 1,2,3 C.p. În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b C.p.p. s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 205, 206 C.p.
În analiza probelor administrate, instanţa a constatat că faptele deduse judecăţii respectiv calomnia şi insulta, nu mai sunt prevăzute de legea penală, în urma modificărilor aduse codului penal prin legea nr. 278/2006. Cu privire la infracţiunea prev. de art. 220 alin. 1,2,3 C.p., instanţa a constatat din probele administrate săvârşirea faptelor şi vinovăţia inculpaţilor. C. L. şi C. F.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs inculpaţii. Instanţa de recurs, a apreciat că nu au fost îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 220 alin. 1,2,3 C.p., astfel că au admis recursul, au casat în parte sentinţa şi în baza art. 11 pct 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.p.p. s-a dispus achitarea inculpaţiilor C. L. şi C. F.
În drept, potrivit art. 394 al. 1 C.p.p. revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută: a) când au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; b) când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a săvârşit o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere şi e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Pentru a se conferi activităţii de înfăptuire a justiţiei un caracter de stabilitate s-a decis că hotărârile judecătoreşti definitive sunt executorii şi au autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este considerată ca fiind acel principiu care nu permite declanşarea unei noi judecăţi cu privire la aceeaşi faptă şi aceeaşi persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăţi pentru care s-a pronunţat o hotărâre definitivă. În virtutea autorităţii de lucru judecat, hotărârea judecătorească penală este considerată ca o expresie a adevărului (res judicata pro veritate habetur). Cu toate acestea, în practică a reieşit că, în anumite situaţii, chiar hotărârile judecătoreşti rămase definitive sunt nelegale şi netemenice, motiv pentru care în Codul de procedură penală s-au reglementat căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conţin hotărârile judecătoreşti penale rămase definitive.
Reţinând culpa procesuală a revizuientei, în baza art. 192 al. 2 C.p.p. aceasta va fi obligată să plătească cheltuielile judiciare către stat, în cuantum de 50 lei.
