Legea nr. 682/2002, art. 2 lit. a) pct. 1-2
Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, şi care a comis o infracţiune gravă, aşa cum este definită în art. 2 lit. b) din aceeaşi lege, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale
ori a judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază de cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.
în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 6, parag. 1 şi 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, nicio condamnare nu poate fi întemeiată în mod decisiv pe declaraţia unui martor, fără ca persoana acuzată să fi avut posibilitatea de a contesta declaraţia şi de a pune întrebări martorului.
Decizia penală nr. 75 din 6 mai 2010
Prin sentinţa penală nr. 343 din 8 mai 2009, pronunţată în dosarul nr. 2385/99/2007 al Tribunalului Iaşi s-a dispus condamnarea inculpaţilor V.V.-D., C.C.-C. şi P.R.-A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen.
Pentru a dispune astfel, instanţa dc fond a reţinut următoarele:
Procurorul din cadrul DIICOT a emis o autorizaţie de procurare de droguri de mare risc, de către investigatorul sub acoperire M. şi G. şi colaboratorul acestora C., iar în urma infiltrării acestora în grupul infracţional, investigatorul G. a cumpărat prin intermediul colaboratorului C. de la inculpatul V.V.-D. opt comprimate ecstasy. în urma discuţiilor telefonice purtate de investigatorul sub acoperire M. cu inculpatul V.V.-
D., investigatorul M. s-a întâlnit cu inculpatul V.V.-D., a urcat în autoturismul condus de acesta din urmă şi au mers la o casă de schimb valutar, unde inculpatul i-a cerut investigatorului să schimbe în euro suma dc 2000 lei. Investigatorul a efectuat schimbul valutar, după care a negociat preţul cu inculpatul, respectiv 40 lei pe comprimat.
In urma transmiterii sumei de 600 euro inculpatului, acesta i-a înmânat investigatorului trei chei de lacăt de la o cutie poştală aflată în scara blocului unde inculpatul locuia, spunându-i că drogurile se află acolo. Investigatorul a deschis cutia poştală de unde a ridicat 50 comprimate de „ecstasy”.
Prinderea în flagrant delict a inculpaţilor s-a realizat la data de
26.03.2009, când inculpatul V.V.-D. s-a întâlnit cu inculpatul P.R.-A. pc care l-a rugat să intermedieze vânzarea unei cantităţi mari de droguri, ac-
ţiune pe care acesta din urmă a acceptat-o. In realizarea activităţii ilicite, inculpatul V.V.-D. s-a întâlnit cu inculpatul C.C.-C. şi i-a solicitat 120 comprimate ecstasy, pe care acesta i le-a vândut pentru o sumă ce urma a fi primită ulterior.
Apoi inculpaţii V.V.-D. şi P.R.-A. au cumpărat un lacăt cu care au închis cutia poştală din scara unui bloc, în care aşezaseră drogurile, iar inculpatul V.V.-D. a plecat pentru a se întâlni cu investigatorul M., conform înţelegerii prealabile, inculpatul P. rămânând să supravegheze zona. Inculpatul V.V.-D. a primit de la investigatorul M. suma de 4800 lei în bancnote de 500, 100, 50 şi 10 lei, ale căror serii fuseseră notate de organele de urmărire penală anterior. După primirea banilor, inculpatul V.V.-D. a fost preluat de inculpatul P.R.-A. şi împreună au intrat în scara blocului. Inculpatul P. i-a înmânat investigatorului M. cheia de la căsuţa poştală şi i-a comunicat să o deschidă pentru a lua din interior pachetul cu droguri.
Tribunalul a constatat că atât în modalitatea deţinerii de droguri de mare risc în vederea comercializării, cât şi în cea de oferire fară a primi preţul, faptele inculpatului C.C.-C. realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii unice, realizată în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) Fapta inculpatului P.R.-A., care a vândut împreună cu inculpatul V.V.-D., investigatorului sub acopcrire M. cantitatea de 119 comprimate realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
In termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. sentinţa penală pronunţată de tribunal a fost apelată de inculpaţii V.V.-D., C.C.-C. şi P.R.-A. pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile formulate de inculpatul C.C.-C. vizează, între altele, omisiunea tribunalului de a aplica dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, în sensul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă, având în vedere adresa emisă de DIICOT – Biroul Teritorial Iaşi.
Examinând actcle şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a reţinut cu certitudine faptul că inculpaţii faceau parte dintr-un grup de persoane carc se ocupau cu traficul şi consumul de droguri; în acest grup a fost introdus investigatorul acoperit M., care a furnizat organelor de cercetare penală relaţii despre acest grup.
în ce priveşte activitatea investigatorului acoperit M. – nume de cod, acesta nu a încălcat dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., nefiind vorba despre o provocarc a săvârşirii infracţiunii, în condiţiile în care implicarea inculpatului V.V.-D. în traficul de droguri era cunoscută anterior atât de investigator cât şi de către coinculpaţi. Cu alte cuvinte inculpatul V.V.-D. avea deja o predispoziţie în a comite asemenea infracţiuni; împrejurarea că inculpatul a comis infracţiunea după ce a fost contactat de investigatorul acoperit M. cu privire la achiziţionarea unei cantităţi de droguri, nu conferă demersului acestuia din urmă un caracter
provocator, în accepţiunea prevăzută în art. 68 C. proc. pen. şi sancţionată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa.
împrejurarea că activitatea inculpaţilor circumscrisă traficului dc droguri sub forma unor operaţiuni privitoare la circulaţia drogurilor (între altele, punerea în vânzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul sau deţinerea drogurilor de risc – modalităţile alternative enumerate în conţinutul normei de incriminare şi care constituie conduita interzisă) a fost surprinsă în flagrant, conduce alături de celelalte mijloace de probă la concluzia existenţei faptei, flagrantul neavând decât rolul de a uşura probaţiunea în cazul oricărei infracţiuni, cu atât mai mult în cazul infracţiunii de trafic de droguri, care presupune o anumită clandestinitate a operaţiei.
Chiar dacă inculpaţii au invocat că investigatorul acoperit M. nu a fost audiat în instanţă pentru a le da posibilitatea să beneficieze de prevederile art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenţia Europeană, referitoare la dreptul la un proces echitabil, curtea a constatat că în cauză, în ciuda unor eforturi rezonabile ale instanţei care a epuizat toate mijloacele, martorul nu a putut fi adus spre audiere în prezenţa inculpaţilor şi, prin urmare, inculpaţii s-au bucurat de un proces echitabil relativ la cerinţele Convenţiei. De altfel, procesele-verbale încheiate de investigatorul acoperit M. nu sunt mijloace de probă singulare în contextul faptelor investigate de organele dc urmărire penală.
Este evident că pe plan subiectiv inculpaţii au acţionat cu intenţie, au avut reprezentarea caracterului ilicit al faptelor lor, în realizarea cărora s-au implicat în mod conştient.
In consecinţă, criticile formulate de inculpaţi prin apelurile declarate cu privire la reţinerea unei situaţii de fapt nereale ce a condus la o greşită condamnare, sunt nefondate.
în ce priveşte critica formulată de inculpatul C.C.-C. în sensul că hotărârea primei instanţe este nelegală, datorită omisiunii de a reţine în favoarea acestuia prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, Curtea constată că este întemeiată.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2001 persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Din conţinutul acestei dispoziţii legale rezultă că în categoria „martorilor” astfel cum este definită în art. 2 lit. a) este inclusă şi persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză şi care în cursul urmăririi
penale sau al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave.
Din conţinutul adresei emise dc D.I.I.C.O.T. reiese că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv inculpatul C.C.-C., după ce a fost trimis în judecată, a colaborat cu organele de anchetă, furnizând informaţii şi date cu caracter determinant care au condus la identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane cu preocupări pe linia traficului de droguri.
Curtea a constatat că apelul declarat de inculpatul C.C.-C. este fondat sub aspectul omisiunii aplicării circumstanţei atenuante speciale prevăzute de art. 19 din Legea nr. 143/2000, reţinând în beneficiul acestuia dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 628/2002 drept circumstanţă atenuantă specială, care are ca efect rcducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă.
