C. pen., art. 44
Fapta inculpatului care, după ce a fost agresat de victimă, în propria locuinţă, în mai multe rânduri şi fiind luat prin surprint-dere, a lovit pe aceasta cu pumnii, se consideră a fi săvârşită într-o stare de tulburare şi temere, datorită căreia a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.
Decizia penală nr. 57/Ap din 23 februarie 2005 – S.F.
Prin sentinţa penală nr. 537 din 7 octombrie 2004, Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpatul S.I la pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru infracţiunea de omor, prevăzută de C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în ziua de 7 ianuarie 2004, victima M.L. i-a făcut o vizită la domiciliul inculpatului S.I., pentru a-1 felicita pe acesta din urmă cu ocazia zilei de onomastică, ocazie cu care cei doi au consumat, în bucătărie, mai multe pahare cu ţuică şi whisky. La un moment dat, datorită atitudinii violente a victimei, s-a iscat o altercaţie, victima lovindu-1 pe inculpat şi spărgându-i ochelarii. Acesta a ripostat extrem de violent, lovind-o pe victimă cu pumnii în treimea superioară a corpului şi apoi, după ce aceasta a căzut jos, cu picioarele în torace şi abdomen. A doua zi, victima a decedat la spital, unde a fost transportată în comă de gradul II, concluzia raportului de constatare medico-legală fiind că între leziunile traumatice, constând în rupturi pulmonare, multiple fracturi costale, hematom extins cervico-torace, şi de deces există legătură directă de cauzalitate, respectivele leziuni fiind produse prin lovituri repetate cu corpuri dure.
Reţinând că inculpatul a făcut mai multe sporturi de performanţă, printre care şi box, diferenţa de forţă dintre el şi victimă, încadrată în gradul II de invaliditate, fiind evidentă, tribunalul a înlăturat apărarea primului care a susţinut că a acţionat în stare de legitimă apărare, motivând că, şi în împrejurările relatate de acesta, nu s-a aflat în nici un moment într-un pericol grav.
în schimb, faţă de concluzia raportului de expertiză psihiatrică, potrivit căruia inculpatul are o insuficientă capacitate de autocontrol şi un temperament coleric, impulsiv emoţional, prima instanţă a reţinut circumstanţa legală atenuantă a provocării, prevăzută de lit. b) C. pen. De asemenea, împrejurarea că, până la data săvârşirii faptei, inculpatul a avut o bună conduită a fost considerată circumstanţă atenuantă judiciară.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa, motivând că s-a aflat în legitimă apărare.
Apelul a fost admis.
Prima instanţă a analizat trunchiat probele administrate şi a făcut o evaluare a proporţionalităţii forţelor părţilor, ruptă de contextul în care s-a săvârşit fapta.
Astfel, s-a dovedit că părţile erau simple cunoştinţe, acestea nefiind nici prieteni, nici duşmani, vizitându-se rareori, atunci când venea la locuinţa inculpatului victima fiind servită cu băuturi alcoolice. în ziua de 7 ianuarie 2004, de ziua onomastică a inculpatului, victima a în vizită neinvitată, cei doi consumând în bucătăria locuinţei băuturi alcoolice, inculpatul numai trei pahare, două de ţuică şi unul de whisky, iar victima mai multe pahare. întrucât, după circa o oră, inculpatul s-a scuzat că nu mai bea şi a intenţionat să-şi facă un ceai, propunându-i şi victimei acest lucru, în timp ce era cu spatele a fost lovit puternic pe la spate, în zona capului. După ce a căzut jos, între aragaz şi o sobă, inculpatul a fost lovit în continuare de victimă în zona feţei, cu pumnul sau cu piciorul, apoi cu piciorul în fesa stângă. în urma acestor lovituri, inculpatului i s-au spart ochelarii şi şi-a pierdut pentru moment cunoştinţa. Reuşind să se ridice, i-a reproşat conduita şi i-a cerut să plece, dar victima l-a atacat în continuare, ameninţându-1 că-1 „termină”.
în aceste condiţii, intrând în panică, inculpatul a lovit cu pumnii şi a împins-o, victima căzând şi lovindu-se cu capul de mozaic. La scurt timp, a venit soţia inculpatului, martora S.A., care a constatat că victima era pe jos în bucătărie, plină de sânge pe faţă şi având păstrată cunoştinţa. Inculpatul era, de asemenea, plin cu sânge pe cap şi faţă şi se afla în stare de şoc, spunându-i de mai multe ori „am fost atacat”.
Fiind transportată la spital, victima a intrat în comă. A doua zi, s-a efectuat prima constatare medico-legală, concluzia raportului fiind că leziunile, diagnosticate ca politraumatism prin agresiune, traumatism cranio-cerebral, contuzie cerebrală, traumatism toracic, plăgi faciale multiple, necesită 14-16 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
întrucât în ziua de 8 ianuarie 2004 victima a decedat, în ziua de 9 ianuarie 2004 s-a efectuat a doua constatare medico-legală, cu autopsierea victimei, concluziile raportului fiind: moartea victimei s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie, consecinţa unui politraumatism cu multiple plăgi şi hematoame faciale, hematom extins cervico-toracic, multiple fracturi costale şi rupturi pulmonare; leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure; între aceste leziuni şi deces există legătură directă de cauzalitate; decesul a fost favorizat de multiple afecţiuni cronice preexistente, şi anume mio-cardo-scleroză, aortocoronascleroză avansată, scleroză renală, leziuni distrofice hepatice.
La rândul său, a fost examinat şi inculpatul. La data de 9 ianuarie 2004, s-a constatat că acesta prezintă leziuni ale feţei şi ale mâinilor, leziuni care necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale, pentru ca, la data de 16 ianuarie 2004, fiind reexaminat, să se constate că acesta prezintă leziuni traumatice şi la nivelul laterocervical stâng şi în regiunea fesieră stângă, care pot data din data de 7 ianuarie 2004 şi care necesită, împreună cu leziunile constatate la prima examinare, 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Deşi prima instanţă a apreciat că a făcut aplicarea regulii in dubio pro reo, faţă de imposibilitatea reţinerii unei alte stări de fapt decât aceea relatată de inculpat, este de observat că, în realitate, a reţinut numai o parte din apărarea inculpatului, şi anume numai izbucnirea conflictului spontan, fără a arăta în concret ceea ce a susţinut inculpatul şi care se coroborează cu constatarea medico-legală – faptul că acesta a fost atacat pe la spate de victimă, în acest sens fiind leziunile traumatice prezentate la nivelul laterocervical stâng şi în regiune fesieră. De asemenea, deşi inculpatul a susţinut constant că nu a lovit victima cu picioarele, prima instanţă a reţinut că aceasta a fost lovită cu picioarele în zona toraco-abdominală.
Este astfel în afara oricărei îndoieli că inculpatul a ripostat la atacul intempestiv al victimei, leziunile provocate acesteia nefiind foarte grave în sine, atâta timp cât la prima constatare medico-legală s-a apreciat că necesită pentru vindecare 14-16 zile de îngrijirii medicale. Numai afecţiunile cronice preexistente arătate mai sus au fost de natură să favorizeze decesul.
Potrivit art. 44 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare, dacă este comisă pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Este, de asemenea, în legitimă apărare şi acela care, din cauza tulburării sau temerii, a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
în cauză s-a dovedit că victima l-a atacat pe inculpat prin surprint-dere, lovind-1 pe la spate, în condiţiile în care mai înainte cei doi consumaseră băuturi alcoolice fără a avea vreun diferend. După ce s-a ridicat de jos, victima l-a atacat în continuare, afirmând că-1 „termină”. In aceste condiţii, este greu să i se pretindă inculpatului să rămână pasiv în faţa agresiunii victimei sau să-şi dozeze forţa loviturilor pe măsura rezistenţei acesteia. Faptul că a făcut sport şi că era evident mai puternic decât victima nu trebuie evaluat în abstract, fără a avea în vedere împrejurările în care a avut loc agresiunea. Fiind luat prin surprindere la el în casă, de o persoană care a venit să-l felicite de ziua lui, fiind lovit şi ameninţat cu moartea fără nici un motiv anume sunt tot atâtea cauze care i-au creat inculpatului o stare de tulburare şi de temere, pe fondul căreia reacţia de a lovi victima cu pumnii apare ca legitimă, excesul său fiind pe deplin justificat.
La evaluarea stării de tulburare şi temere trebuie avută în vedere şi vârsta inculpatului – 66 de ani la data săvârşirii faptei -, vârstă de natură a accentua emoţiile persoanei în asemenea situaţii limită. în acest sens sunt şi declaraţiile soţiei sale, care a arătat constant că la sosirea ei în casă inculpatul era în stare de şoc.
Faţă de această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 44 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului.
