1) Prin sentinţa penală nr. 387/4.10.2002 a Tribunalului Galaţi s- a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul F.M. împotriva ordonanţei nr. 517/11/2 din 6.06.2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa hotărârea de mai sus s-au reţinut următoarele:
Prin plângerea adresată Tribunalului Galaţi petentul F.M. a solicitat anularea ordonanţei nr. 517/II/2 din 5.06.2001 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.
In motivarea plângerii, petentul F.M. a precizat că ordonanţa emisă de Parchet este lovită de nulitate absolută deoarece după emiterea rechizitoriului nr. 1397/P/2000 procurorul a emis ordonanţa prin care a disjuns plângerea penală formulată împotriva făptuitoarelor N.G. şi M.M.
Petentul a mai arătat că ordonanţa emisă de Parchet îl nedreptăţeşte şi a invocat ca temeiuri legale în motivarea plângerii, disp. art. 20, 21, 16, 131, 130, 122, 125 şi 15 din României, decizia nr. 486/ 1997 a , art. 197 Cod procedură penală precum şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri în dovedirea plângerii.
Verificând materialul probator administrat în cauză raportat la normele procesual-penale, instanţa a apreciat că plângerea petentului F.M. este inadmisibilă motivat de următoarele:
Procesul penal se desfăşoară atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată potrivit principiului legalităţii instituit de dispoziţiile art. 2 din Codul de procedură penală.
Petentul F.M. prin plângerea adresată Tribunalului Galaţi şi înregistrată sub nr. 788/2002 a contestat un act procedural emis de procuror în faza de urmărire penală.
Din interpretarea normelor prevăzute de de art. 275 şi 278 Cod procedură penală, rezultă că orice persoană poate contesta măsurile şi actele de urmărire penală, dar plângerea se adresează procurorului ierarhic superior şi nu instanţei de judecată.
Dispoziţiile constituţionale relative la activitatea de justiţie şi apărare a drepturilor omului precizează în mod incontestabil că accesul oricărei persoane la instanţele de judecată este neîngrădit (liber) în vederea apărării şi valorificării unui drept sau interes legitim.
Accesul liber la justiţie se realizează, însă, numai pe baza normelor procesual penale sau civile care reglementeză diferitele instituţii ale statului.
în prezent, nu există în Codul de procedură penală dispoziţii care să permită unei persoane nemulţumite de actele efectuate de procuror în faza de urmărire penală să se adreseze instanţei de judecată.
Este adevărat că dispoziţiile art. 278 Cod procedură penală sunt declarate neconstituţionale, dar acest text de lege nu a fost modificat de organul legislativ.
Potrivit art. 145 alin.2 din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Instanţa a apreciat că obligativitatea unei decizii de neconstituţionalitate revine în mod prioritar organului legislativ (Parlamentul) astfel încât acesta să modifice norma neconstituţională şi să o adapteze legii fundamentale.
Cum activitatea de judecată se desfăşoară numai pe baza normelor procesual penale existente, instanţa nu a putut să admită plângerea petentului F.M.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petentul F.M. care a invocat excepţia nulităţii absolute a sentinţei penale apelate deoarece în minută nu s-a făcut de către judecător menţiunea pronunţării în şedinţă publică şi că între minută şi dispozitivul hotărârii există o neconcordanţă.
Pe fond, în situaţia respingerii excepţiei, s-a solicitat anularea ordonanţei procurorului.
Prin decizia penală nr. 688/A/23.12.2002 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis apelul declarat de petent, s-a desfiinţat sentinţa penală şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Galaţi
Curtea a reţinut că în minută lipseşte menţiunea pronunţării hotărârii în şedinţă publică, încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la această menţiune atrăgând nulitatea absolută a hotărârii, întrucât sunt încălcate dispoziţiile art. 197 alin.2 Cod procedură penală cu privire la şedinţei de judecată.
Potrivit art. 357 alin. final Cod procedură penală – dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă totdeauna menţiunea că hotărârea a fost pronunţată în şedinţă publică, formulare care are un evident caracter imperativ, având semnificaţia unor garanţii de respectare a unor drepturi ale părţilor.
Se constată de asemenea şi neconcordanţa despre care s-a făcut vorbire de petentul apelant, în sensul că în dispozitiv se respinge plângerea ca inadmisibilă iar în considerente deşi motivarea se face pe
inadmisibilitate atunci când redactorul ajunge a se exprima asupra modalităţii respingerii plângerii- se vorbeşte de o respingere ca nefondată.
Pentru aceste motive, apelul petentului a fost admis în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit.b Cod procedură penală, s-a desfiinţat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Galaţi, ocazie cu care s-a dispus a fi reanalizate şi susţinerile petentului din plângerea şi cererea de apel, dispoziţiile Constituţiei României precum şi a deciziei Curţii Constituţionale nr. 486/1997.
(decizia penală nr. 688/A/23.12.2002)
