Prin decizia penală nr. 64 din 30 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
S-a casat decizia penală nr. 795 din 18 februarie 2002 a Tribunalului Vrancea, menţinându-se sentinţa penală nr. 1461 din 18 iunie 2002 a Judecătoriei Focşani, dosar nr. 4088/2002.
Pentru a decide astfel, Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de Parchet dar şi a dispoziţiilor art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală a constatat că hotărârea criticată este nelegală şi netemeinică sub aspectul interpretării dispoziţiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 96/1998, art. 97 din O.G. nr. 96/1998 şi a situaţiei de fapt reţinute, fund incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 în ref. la art. 385/9 pct. 17 Cod procedură penală.
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, inculpatul S. S. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de tăiere în mod ilegal de arbori şi însuşirea lor, prev. de art. 31 alin. 1 ip. a Il-a din O.G. nr. 96/1998 şi art. 98 alin. 1 ip. II din Legea 26/1996, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reţinut că, la datele de 30 iunie şi 11 august 2001, s-a deplasat în pădurea de pe raza comunei Sihlea, judeţul Vrancea, pendinte de Ocolul Silvic Gugeşti, de unde a tăiat un număr de 9 arbori esenţă salcâm, pe care şi i-a însuşit, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.119.109 lei.
Prin sentinţa penală nr. 72 din 15 ianuarie 2002 a Judecătoriei Focşani, inculpatul S. S. a fost condamnat pentru art. 31 din O.G. nr. 96/ 1998, la 2 ani închisoare şi pentru art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996, la 2 ani închisoare.
In baza art. 33 şi 34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 795 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Vrancea s-a admis apelul declarat de inculpat şi s-a desfiinţat sentinţa în ceea ce priveşte condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 31 alin. 1 ip. a Il-a din O.G. nr. 96/1998 iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a şi art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 31 alin. 1 ip. II din O.G. nr. 96/1998. S- a menţinut revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, de
6 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute în total 2 ani şi 2 luni închisoare.
Instanţa de apel a motivat soluţia de achitare a inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 31 alin. 1 din O.G. 96/1998 prin aceea că această infracţiune poate fi comisă numai de către un subiect activ calificat, respectiv proprietarul sau deţinătorul de pădure.
Curtea a reţinut că interpretarea pe care a dat-o instanţa noţiunii de “orice altă persoană”, este în contradicţie cu practica judiciară constantă în materie, practică potrivit căreia se reţine infracţiunea prev. de art. 31 alin. 2 din O.G. 96/1998, indiferent de calitatea persoanei care taie ilegal arbori.
Instanţa a aratat că nu poate fi vorba nici despre art. 97 din O.G. 96/1998, această infracţiune fiind absorbită de către art. 98 din Codul silvic, fiind deci o infracţiune complexă.
Este o interpretare eronată pe care instanţa de judecată a dat-o dispoziţiilor legale, creând, practic o infracţiune complexă din prevederile art. 98 cod silvic.
Acolo unde legiuitorul a înţeles să stabilească că o infracţiune este complexă, a prevăzut aceasta în mod expres, or, Codul silvic incriminează atât infracţiunea de tăiere de arbori, cât şi infracţiunea de sustragere de material lemnos, privite deci ca infracţiuni distincte.
(decizia penală nr. 64/R/30.01.2003)
