Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a aratat ca revizuirea este o cale extraordinara de atac de reformare a unei hotarâri judecatoresti definitive care contine o rezolvare a fondului cauzei, un mijloc procesual prin care sunt atacate hotarârile judecatoresti definitive care contin grave erori de fapt. Instanta care a pronuntat o hotarâre definitiva ce contine o grava eroare de fapt este chemata sa retraga hotarârea în realizarea principului aflarii adevarului si cu înfrângerea principiului autoritatii lucrului judecat.
In speta, prin sentinta penala nr.xxx/1985 a judecatoriei Iasi s-a dispus condamnarea revizuentului la pedeapsa de rezultanta de 2 ani si 2 luni închisoare pentru savârsirea infractiunilor de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal si de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal, retinându-se , în fapt, ca la data de 09.05.1985 , în jurul orei 20.30, AM, fiind sub influenta bauturilor alcoolice si calatorind cu tramvaiul în municipiul Iasi, a adresat cuvinte si expresii jignitoare calatorilor, fapt ce a determinat plutonierul de Militie TM, care purta uniforma de serviciu, sa intervina pentru a-l legitima. Cu ajutorul unui alt militian, partea vatamata TM a încercat sa imobilizeze pe AM, însa acesta a fugit; dupa prinderea sa, AM a lovit cu palmele peste fata pe TM, rupându-i epoletul stâng.
Prin cererea de revizuire formulata, AM critica sentinta penala si decizia instantei de recurs, pe care le considera nelegale si netemeinice întrucât nu i s-ar fi permis sa propuna probe în aparare, partea vatamata nu se afla în exercitiul atributiilor de serviciu, ca nu exista probe suficiente care sa demonstreze vinovatia sa si ca, prin fapta sa nu s-a tulburat grav linistea si ordinea publica.
Instanta retine ca acestea sunt motive care puteau fi invocate în sustinerea recursului declarat de AM si nu constituie motive de revizuire. Revizuentul, prin cererea sa, invoca faptul ca nu a avut posibilitatea de a propune probe pentru a dovedi nevinovatia sa, el invoca, de fapt, încalcarea dreptului sau la aparare, dar nu indica existenta „unor fapte sau împrejurari noi necunoscute de instanta la momentul judecarii cauzei„ si nici nu indica mijloace de proba noi care ar fi de natura a dovedi nevinovatia sa. Sustinerile sale privind faptul ca partea vatamata nu purta uniforma si nu se afla în exercitiul atributiilor de serviciu, astfel încât el nu putea sa-si dea seama ca ultragiaza un militian, un organ al statului si ca nu este adevarat ca ar fi lovit pe partea vatamata si ca i-ar fi rupt un epolet raman simple sustineri, în lipsa unor probe concrete de natura a le proba. Revizuentul se limiteaza la reproducerea unor texte de lege, fara a aduce argumente sau a invoca probe în sustinerea motivelor formulate. Asadar în motivarea cererii de revizuire, petentul face referire la anumite motive de netemeinicie a hotarârii de condamnare, care se limiteaza la anumite sustineri neprobate.
În ceea ce priveste criticile privind latura obiectiva a infractiunii prev. de art. 321 Cod penal, revizuentul sustine ca nu este vorba savârsirea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice în forma agravata, ci în forma simpla, întrucât linistea publica nu a fost grav vatamata. Revizuentul nu tinde la probarea nevinovatiei sale, ci la atenuarea raspunderii penale.
Instanta retine ca în cursul judecarii în fond a cauzei, precum si cu ocazia dezbaterii recursului, el a declarat ca regreta faptele comise, ca, pe fondul consumului de alcool nu si-a dat seama de gravitatea actiunilor sale si a declarat ca nu a lovit lucratorul de militie, astfel încât aceasta împrejurare invocata nu este noua, în acceptiunea textului art. 394 Cod procedura penala.
În ceea ce priveste încalcarea de catre instanta de recurs a principiului neagravarii situatiei partii în propria cale de atac, instanta retine ca aceasta critica priveste o eroare de drept, care nu poate fi invocata pe calea revizuirii si, în plus, constata ca sentinta penala nr.xxx/1985 a Judecatoriei Iasi a fost atacata cu recurs în defavoarea inculpatului AM si de catre Procuratura Locala Iasi .
În fata instantei de judecata revizuentul si aparatorul sau nu au solicitat administrarea vreunui mijloc de proba si nici nu au sustinut ca ar exista fapte sau împrejurari noi, necunoscute de instanta la momentul judecarii cauzei, de natura a dovedi netemeinicia hotarârii de condamnare si a justifica pronuntarea unei alte solutii, de achitare sau de încetare a procesului penal.
Cererea de fata este inadmisibila, întrucât revizuirea este o cale extraordinara de atac de retractare prin care se înfrânge autoritatea de lucru judecat a unei hotarâri judecatoresti definitive care contine o grava eroare de fapt. Cazurile de revizuire, expres si limitativ prevazute de art.394 Cod proc penala vizeaza în unanimitate erori de fapt strecurate în hotarâri definitive care contin o rezolvare a fondului cauzei, iar nu cazuri de nulitate pentru nerespectarea dispozitiilor procedurale.
Vazând ca motivele motivele invocate de petent în sustinerea cererii nu se încadreaza în nici unul din cazurile prevazute de art.394 Cod procedura penala, instanta a respins cererea.
