(1) Hotararile sunt supuse casarii in urmatoarele cazuri:
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
14. cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate in raport cu prevederile art.72 din Codul penal sau in alte limite decat cele prevazute de lege;u aleerea tipului de pedeapsa si pentru cuan-tumul acelei pedepse.
ART. 72
Criteriile generale de individualizare
(1) La stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoana infractorului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala;
(2) Când pentru infractiunea savârsita legea prevede pedepse alternative, se tine seama de dispozitiile alineatului precedent atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât si pentru proportionalizarea acesteia.
În raport cu dispozitiile art.72 din Codul penal, la stabilirea duratei pedepsei, un aspect care se circumscrie unuia dintre criteriile obligatorii reglementate în acele dispozitii, este “persoana infractorului”.
(Curtea de Apel Bucuresti -Sectia I Penala -Decizia Penala nr.1774/R/15 noiembrie 2010)
Prin Sentinta penala nr.568/F din data de 31 mai 2010, pronuntata în Dosarul nr.9100/299/2010, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a hotarât astfel: În baza art.334 din Codul de procedura penala, a schimbat încadrarea juridica a faptei inculpatului C.M.D din infractiunea prevazuta de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, e, i cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal în infractiunea prevazuta de art.26 rap. la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, e, i cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal.
În baza art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, e, i cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal, a condamnat pe inculpatul S. A. (fiul lui M. si E., nascut la data de …. în orasul B., judetul I., CNP 183……) la pedeapsa de 5 ani închisoare.
A facut aplicarea art.71 – 64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal.
A facut aplicarea art.71 – 64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal.
În baza art.350 alin.1 din Codul de procedura penala, a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art.350 alin.1 din Codul de procedura penala, a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa durata retinerii si arestarii preventive, începând cu data de 18 februarie 2010 si pâna la zi.
În baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa durata retinerii si arestarii preventive, începând cu data de 18 februarie 2010 si pâna la zi.
În baza art.26 rap. la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, e, i cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal, a condamnat pe inculpatul C.M.D (fiul lui G. si M., nascut la data de …… în B., CNP 185…..) la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.61 alin.1 din Codul penal, a revocat liberarea conditionata pentru restul de 392 zile închisoare, ramas neexecutat din pedeapsa aplicata prin Sentinta penala nr.1652/2007 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, pe care l-a contopit cu pedeapsa stabilita în prezenta cauza, inculpatul urmând sa execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
A luat act ca partea vatamata F. V. nu s-a constituit parte civila.
În baza art.191 alin.2 din Codul de procedura penala, a obligat pe inculpati la plata sumei de câte 1.000 lei, cheltuielile judiciare catre stat, din care suma de 300 lei fiecare, onorariul avocatului din oficiu, a fost avansata din fondul Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria, analizând întregul probatoriu al cauzei, a retinut urmatoarea situatie de fapt:
La data de 18 februarie 2010, în jurul orei 1600, inculpatii, aflându-se pe B-dul Dinicu Golescu, în dreptul statiei RATB Ministerul Transporturilor, au luat hotarârea de a sustrage bunuri din interiorul autoturismului marca Peugeot 607 cu numar de înmatriculare GJ-90-MJR, parcat în acea zona. În acest sens, inculpatul S. A. a lovit geamul portierei stânga fata a autoturismului respectiv cu un fragment de bujie, însa acesta nu a cedat, motiv pentru care a intervenit si inculpatul C.M.D, care, la rândul sau, a lovit acelasi geam cu un obiect asemanator. Întrucât geamul nu a cedat nici prin interventia celui de-al doilea inculpat, primul inculpat l-a lovit din nou, în final geamul spargându-se. În aceste conditii, inculpatul S. A. a patruns în interiorul autoturismului, de unde a sustras un aparat GPS, un încarcator si un suport tip încarcator. Imediat dupa aceea, acelasi inculpat a introdus aparatul GPS în buzunarul interior stânga de la geaca cu care era îmbracat, iar încarcatorul si suportul acestuia le-a înmânat inculpatului C.M.D. Pe când încercau sa se îndeparteze de la locul faptei, inculpatii au fost imobilizati de catre organele de politie, aflate în misiune ordonata, care i-au supravegheat pe toata perioada savârsirii faptei. Cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatilor, au fost gasite bunurile sustrase, care au fost restituite partii vatamate F. V.
Aceasta situatie de fapt a fost stabilita pe baza procesului verbal de constatare a infractiunii flagrante, plângerii si declaratiei partii vatamate si declaratiilor inculpatilor, care au recunoscut savârsirea faptei.
În drept, Judecatoria a constatat ca fapta inculpatului S. A. (savârsita cu complicitatea coinculpatului C.M.D, într-un loc public si prin efractie) întruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prevazuta de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, e, i din Codul penal.
În sarcina inculpatului, a fost retinuta starea de recidiva postexecutorie, prevazuta de art.37 alin.1 lit.b din Codul penal, în raport cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicata prin Sentinta penala nr.955/2006 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala.
De asemenea, Judecatoria a constatat ca fapta inculpatului C.M.D (savârsita prin acte de sprijin material si moral acordat coinculpatului S. A., într-un loc public si prin efractie) întruneste elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la furt calificat, prevazuta de art.26 rap. la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, e, i din Codul penal.
În sarcina inculpatului, a fost retinuta starea de recidiva postcondamnatorie, prevazuta de art.37 alin.1 lit.a din Codul penal, în raport cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicata prin Sentinta penala nr.1652/2007 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, din executarea careia a fost liberat conditionat la data de 13 februarie 2009, cu un rest ramas neexecutat de 392 zile închisoare, neîmplinit pâna la data savârsirii infractiunii deduse judecatii, împrejurare ce a atras si aplicarea dispozitiilor art.61 alin.1 din Codul penal.
La individualizarea pedepselor, Judecatoria a avut în vedere criteriile prevazute de art.72 din Codul penal, respectiv limitele de pedeapsa prevazute în textul incriminator (închisoare de la 3 la 15 ani), gravitatea sporita a faptelor (relevata de modalitatile concrete de savârsire), consecinta produsa si datele personale ale inculpatilor (care sunt recidivisti, cu un bogat trecut infractional, amândoi facându-si un modus vivendi din savârsirea de fapte penale). De asemenea, Judecatoria a apreciat ca pedepsele anterioare, executate partial în penitenciar, nu si-au dovedit eficienta, nereusind sa-si atinga scopul de prevenire a savârsirii de noi infractiuni si de formare a unei atitudini corecte fata de munca, ordinea de drept si regulile de convietuire sociala, conform art.52 din Codul penal, astfel ca, pentru noua infractiune, se impune a fi aplicate inculpatilor pedepse mai severe.
În ceea ce priveste pedeapsa accesorie, Judecatoria, facând referire la jurisprudenta CEDO, la criteriul constitutional al proportionalitatii si la Decizia LXXIV/2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a considerat ca se justifica interzicerea, cu acest titlu, numai a drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal (dreptul de a fi ales în autoritati publice sau în functii elective publice si respectiv dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat).
Împotriva acestei sentinte, au declarat apel în termenul legal inculpatii S.A. si C.M.D (amândoi personal, la data de 09 iunie 2010), care au solicitat reducerea pedepselor, prin acordarea de circumstante atenuante judiciare, avându-se ca vedere ca au recunoscut faptele, la momentul savârsirii acestora se aflau în stare de postsevraj, fiind consumatori de droguri, iar prejudiciul cauzat a fost recuperat.
Prin Decizia penala nr.553/A din data de 02 septembrie 2010, pronuntata în Dosarul nr.9100/299/2010, Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a Penala, solutionând caile de atac cu care a fost sesizat, a hotarât astfel:
În baza art.379 pct.1 lit.b din Codul de procedura penala, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpati.
A computat, în cazul fiecaruia, durata preventiei, începând cu data de 18 februarie 2010 si pâna la zi.
A mentinut starea de arest preventiv a inculpatilor.
În baza art.192 alin.2 din Codul de procedura penala, a obligat pe apelantii inculpati la plata sumei de câte 50 lei, cheltuieli judiciare catre stat, onorariul avocatului oficiu pentru apelantul inculpat C.M.D fiind avansat din fondul Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a constatat ca prima instanta a stabilit în mod corect situatia de fapt si vinovatia inculpatilor si, de asemenea, a aplicat acestora pedepse just individualizate în raport cu dispozitiile art.72 din Codul penal, reducerea acelor pedepse nefiind justificata în conditiile în care inculpatii sunt amândoi recidivisti, perseverând în activitatea infractionala.
Împotriva ambelor hotarâri, au declarat recurs în termenul legal inculpatii C.M.D si S. A. (amândoi personal, la data de 10 septembrie 2010).
Recursurile inculpatilor (nemotivate în scris) au fost înaintate de Tribunal si înregistrate pe rolul acestei Curti la data de 20 septembrie 2010.
Fiind întrebati în mod explicit, în aplicarea dispozitiilor art.38514 alin.11 din Codul de procedura penala, inculpatii au precizat ca nu doresc sa dea declaratii în fata instantei de recurs, precizând însa ca îsi mentin pozitia de recunoastere a savârsirii faptelor de care sunt acuzati.
Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astazi, ambii inculpati, care au beneficiat de asistenta juridica a câte unui avocat desemnat din oficiu, invocând cazul de casare prevazut de art.3859 alin.1 pct.14 din Codul de procedura penala, au solicitat reducerea pedepselor la care au fost condamnati, conform art.76 lit.c din Codul penal, prin retinerea, în favoarea lor, a circumstantei atenuante judiciare prevazute de art.74 lit.c din Codul penal.
Analizând hotarârile atacate, în raport cu toate actele si lucrarile dosarului, cu motivul anterior mentionat, precum si din oficiu, în limita celorlalte cazuri de casare prevazute în art.3859 alin.3 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca ambele recursuri cu care a fost sesizata sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arata în cele ce urmeaza:
Instantele inferioare au aplicat si respectiv mentinut pedepse gresit individualizate în raport cu dispozitiile art.72 din Codul penal, ignorând la stabilirea duratei acestora un aspect care se circumscrie unuia dintre criteriile obligatorii reglementate în acele dispozitii, respectiv “persoana infractorului”.
Astfel, examinând considerentele hotarârilor pronuntate în prima instanta si în apel, Curtea constata ca instantele respective nu au retinut si nu au dat eficienta conduitei procesuale a inculpatilor, care, înca de la începutul cercetarilor, s-au dovedit sinceri si cooperanti cu organele judiciare, recunoscând faptele savârsite si contribuind, prin atitudinea lor, la solutionarea cu celeritate a cauzei.
Desi împrejurarea anterior mentionata nu poate capata valoarea unei circumstante atenuante judiciare, care sa conduca la reducerea pedepselor sub minimul special, potrivit art.76 lit.c rap. la art.74 lit.c din Codul penal (dupa cum s-a solicitat în recurs), în conditiile în care inculpatii sunt recidivisti si au fost surprinsi în flagrant, având asupra lor bunurile sustrase, aceasta, coroborata cu gradul mediu de pericol social al faptelor savârsite si cu valoarea redusa a prejudiciului cauzat (estimat de partea vatamata la aproximativ 1.000 de lei si recuperat în întregime), impune aplicarea câte unei pedepse mai mici decât cea stabilita prin sentinta de condamnare (5 ani închisoare), însa usor peste minimul special, având în vedere antecedenta penala a inculpatilor.
În acelasi sens, Curtea constata ca pedeapsa respectiva este disproportionata fata de gravitatea concreta si valoarea sociala lezata prin faptele inculpatilor (care au presupus participarea, în calitate de si respectiv complice, la savârsirea unui furt din autoturism), dar si excesiva, chiar în raport cu pedepsele definitive anterioare (retinute, în cazul fiecaruia, drept prim termen al starii de recidiva), respectiv 3 ani închisoare, astfel ca, si din aceasta perspectiva, se impune a fi redusa.
Fata de aceste considerente, Curtea constata ca aplicarea, pentru infractiunile retinute în sarcina inculpatilor, a câte unei pedepse de 4 ani închisoare este suficienta pentru sanctionarea justa a acestora, dar si pentru realizarea celorlalte scopuri (cu caracter preventiv-educativ) reglementate de art.52 din Codul penal.
Drept urmare, Curtea, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedura penala, va admite ambele recursuri declarate în cauza, va casa în întregime decizia din apel si în parte sentinta primei instante, iar, pe fond, va hotarî astfel:
Va descontopi pedeapsa rezultanta de 5 ani închisoare, aplicata inculpatului C.M.D în pedeapsa de 5 ani închisoare si restul neexecutat de 392 zile închisoare.
Va reduce pedeapsa aplicata acestui inculpat pentru infractiunea prevazuta de art.26 rap. la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, e, i cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare, pe care o va contopi, conform art.61 alin.1 din Codul penal, cu restul ramas neexecutat din pedeapsa aplicata prin Sentinta penala nr.1652/2007 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, de 392 zile închisoare, inculpatul urmând sa execute astfel pedeapsa de 4 ani închisoare.
Va reduce pedeapsa aplicata inculpatului S. A. pentru infractiunea prevazuta de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, e, i cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei, în privinta carora nu se constata, nici din oficiu, motive de casare.
În temeiul art.38517 alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul de procedura penala si art.88 alin.1 din Codul penal, va deduce din pedeapsa aplicata fiecarui inculpat durata retinerii si arestarii preventive, începând cu data de 18 februarie 2010 si pâna la zi.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului, onorariile avocatilor din oficiu, desemnati pentru a asigura asistenta juridica obligatorie a inculpatilor, fiind suportate din fondul Ministerului Justitiei, potrivit art.189 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala.
