CERERE DE ACORDARE A CHELTUIELILOR JUDICIARE. BUNA CREDINTA. Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)


Tribunalul Cluj prin sentinţa penală nr.318 din 13 iulie 2010, a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul S.I., împotriva ordonanţei procurorului din data de 27 ianuarie 2010, emisă în dosarul nr.1104/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj şi împotriva rezoluţiei nr.133/II/2/2010 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.

S-a menţinut în întregime ordonanţa şi rezoluţia atacate.

A fost obligat petentul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către făptuitoarea M.L..

S-au respins restul pretenţiilor formulate de făptuitoarea M.L. cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele ca prin ordonanţa procurorului din data de 27 ianuarie 2010, emisă în dosarul nr.1104/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea M.L. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art.254 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., cu motivarea că nemulţumirea persoanelor care au formulat plângeri penale (printre care şi petentul), constând în aceea că făptuitoarea ar fi pretins suma de 3% din totalul sumelor cuvenite, cu titlu de primă de succes, în condiţiile în care aveau la dispoziţie posibilitatea de a proceda la în nume propriu, nu poate constitui luare de mită. S-a mai arătat că, deoarece numita M.L. nu a condiţionat demararea formelor de executare de acordarea primei de succes, în cuantum de 3%, aceasta nu avea titlu de contraechivalent al conduitei pe care făptuitoarea s-ar fi angajat să o aibă şi nu există alte elemente circumstanţiale cum ar fi promisiunea întocmirii cu prioritate a formelor de executare sau pretinderea vreunei alte sume de bani decât cea fixată prin înştiinţarea adresată de către reprezentaţii Asociaţiei Naţionale a Investitorilor FNI liderilor locali.

Totodată, prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.246 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., faţă de învinuita M.L..

Împotriva acestei ordonanţe, petentul S.I. a formulat plângere întemeiată pe dispoziţiile art.278 C.pr.pen. la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr.133/II/2/2010, cu motivarea că, pe de o parte, obiectul plângerii în constituie dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de numita M.L. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art.254 C.pen. şi dispoziţia de disjungere şi declinare a cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, iar pe de altă parte că verificările efectuate în cauză au demonstrat că membrii asociaţiei au cunoscut detaliile privind procentul de 3% şi au fost de acord cu ele, drept urmare neputându-se stabili existenţa infracţiunii de luare de mită.

Împotriva ordonanţei şi rezoluţiei menţionate mai sus, petentul a formulat plângere la instanţa de judecată în conformitate cu dispoziţiile art.278/1 C.pr.pen., plângere pe care tribunalul a apreciat-o ca fiind inadmisibilă pentru urmatoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art.2781 alin.1 C.pr.pen., după respingerea plângerii făcute conform art.275-278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Ori, în speţa de faţă, plângerea formulată de petent nu are ca obiect, în mod evident o soluţie de neurmărire penală sau de netrimitere în judecată (mai precis, soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată faţă de numita M.L. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art.254 C.pen.), ci vizează obligarea făptuitoarei la plata unei sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate în cursul unui proces civil soluţionat de Tribunalul Bucureşti, ceea ce este inadmisibil pe această cale a formulării unei plângeri întemeiate pe dispoziţiile art.2781 alin.1 C.pr.pen.

De altfel, prin decizia nr.57/2007 dată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate şi a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art.2781 alin.1 C.pr.pen., este inadmisibilă.

Tribunalul a apreciat că, cu atât mai mult în speţa de faţă plângerea formulată de petent este inadmisibilă, câtă vreme aceasta nu vizează vreun act sau măsură dispusă de procuror în dosarul nr.1104/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, ci are ca obiect o pretenţie a petentului faţă de făptuitoarea M.L., fără nici o legătură cu infracţiunea de luare de mită care a făcut obiectul ordonanţei atacate.

Faţă de cele menţionate mai sus, în baza art.2781 alin.1 C.pr.pen. tribunalul a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul S.I., împotriva ordonanţei procurorului din data de 27 ianuarie 2010, emisă în dosarul nr.1104/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj şi împotriva rezoluţiei nr.133/II/2/2010 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.

Au fost menţinute în întregime ordonanţa şi rezoluţia atacate.

Potrivit art.193 alin ultim C.pr.pen. petentul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către făptuitoarea M.L..

Totodată, în temeiul art.274 alin.3 C.pr.civ, având în vedere gradul de dificultate redus al cauzei, a respins restul pretenţiilor formulate de făptuitoarea M.L. cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva soluţiei instanţei de fond a declarat la data de 22 iulie 2010 recurs, petiţionarul S.I., recurs pe care la 24 august 2010 şi l-a retras, conform scriptului ataşat dosarului la fila 10, iar conform art.3854 raportat la art.369 C.proc.pen. Curtea a luat act de retragerea recursului declarat de petent.

Primul termen de judecată în recurs la Curtea de Apel Cluj a fost fixat la 4 octombrie 2010.

Din lucrările depuse la dosar rezultă că făptuitoarea M.L. şi-a angajat apărător pe avocatul N.M. la data de 28 septembrie 2010, căruia i-a achitat onorariu avocaţial suma de 1.240 lei.

Având în vedere că la data încheierii contractului de asistenţă juridică de către făptuitoare, exista depus la dosar scriptul prin care petentul S.I. îşi retrăsese recursul la 24 august 2010, acordarea contravalorii onorariului avocaţial este lipsită de dovada bunei credinţe a părţii, condiţii în care se vor respinge ca nefondate cheltuielile judiciare cerute de făptuitoare în sumă de 1240 lei conform art.193 alin.6 C.proc.pen.

Câtă vreme cu o lună şi 10 zile anterior termenului de judecată fixat în soluţionarea căii de atac, petiţionarul S.I. a învederat că-şi retrage recursul, angajarea apărătorului si solicitarea de a se acorda contravaloarea onorariului avocaţial, de către partea adversă, apare ca fiind făcută cu rea credinţă, sens în care pretenţiile sale sunt total nejustificate.

Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.petentul va plăti statului 50 lei cheltuieli judiciare.