C. proc. pen., art. 418, art. 454 alin. (1)
Spre deosebire de situaţia întreruperii executării, în care competenţa aparţine fie instanţei de executare, fie instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de detentie, în cazul amânării executării Codul de procedură penală prevede competenţa exclusivă a instanţei de (dispoziţii logice de altfel, având în vedere că inculpatul condamnat, neîncepând executarea, nu a fost încă încarcerat în vreun loc de detenţie).
C.S.J., Secţia penală, decizia nr. 1847 din 28 august 1996
Condamnatul F.V. a solicitat Judecătoriei Timişoara amânarea executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni, închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1513 din 15 octombrie 1991 a aceleaşi judecătorii.
In susţinerea cererii, condamnatul a arătat că se află internat la Sanatoriul T.B.C. Solea, Judeţul Suceava şi, datorită bolii, nu suportă regimul de detenţie.
Urmare primirii certificatului medical nr. 366/1995 emis de Sanatoriul T.B.C. Solea, Judeţul Suceava şi a adresei Inspectoratului de Poliţie Suceava din care rezultă că inculpatul se află internat în această unitate spitalicească, instanţa şi-a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei Suceava.
Prin sentinţa nr. 139 din 5 februarie 1996 a Judecătoriei Suceava s-a hotărât că această instanţă nu este competentă teritorial să judece cauza.
In soluţionarea conflictului negativ de competenţă se constată că, potrivit art. 454 alin. (1) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cererii de amânare a executării pedepsei revine instanţei de executare, iar potrivit art. 418 din acelaşi cod, instanţa de executare este prima instanţă de judecată.
întrucât hotărârea de condamnare a fost pronunţată de Judecătoria Timişoara, aceasta este instanţa de executare, revenindu-i competenţa de a soluţiona cauza.
