SENTINŢA PENALĂ NR.100/P
DIN DATA DE 02.04.2008
Cerere de contopire pedepse. Competenţă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 28.02.2008 petentul condamnat P.M. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună contopirea pedepselor de 2-4 ani la care a fost condamnat de Judecătoria Mangalia şi de Judecătoria Constanţa.
Cererea nu a fost motivată în fapt şi nici în drept.
În exercitarea rolului activ reglementat de dispoziţiile art. 4 Cod procedură penală, apreciind că sunt utile pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a dispus din oficiu obţinerea de relaţii cu privire la numărul şi data hotărârii în temeiul căreia a fost condamnat petentul şi instanţa care a pronunţat-o.
Au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: referatul întocmit de Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Mangalia, adresa emisă de Penitenciarul Poarta Albă.
În şedinţa publică din data de 02.04.2008 apărătorul desemnat din oficiu pentru petentul condamnat a invocat, faţă de dispoziţiile art. 449 Cod procedură penală, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Mangalia în soluţionarea cauzei.
În vederea soluţionării acestei excepţii, din analiza adresei emise de Penitenciarul Poarta Albă şi depusă la dosarul cauzei, instanţa reţine împrejurarea că petentul se află în executarea unei pedepse de 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, conform sentinţei penale nr.62/2002 pronunţată de Tribunalul Gorj.
Potrivit referatului întocmit de Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Mangalia, în urma verificărilor efectuate în Registrele de evidenţă şi punere în a hotărârilor penale a rezultat că petentul P.M. nu a fost condamnat de Judecătoria Mangalia.
În drept, potrivit art. 449 alin. 2Cod procedură penală, „ instanţa competentă să se pronunţe asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deţinere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa”.
Faţă de aceste dispoziţii legale şi având în vedere împrejurarea că petentul se află în stare de reţinere, în executarea unei pedepse aplicate prin sentinţa penală nr.62/2002 pronunţată de Tribunalul Gorj, instanţa a apreciat că excepţia invocată de avocatul din oficiu este întemeiată.
Având în vedere considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul – condamnat P.M. în favoarea Judecătoriei Medgidia şi în conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin.1 Cod procedură penală va dispune trimiterea dosarului la această instanţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 189 Cod procedură penală instanţa a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul condamnat să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză rămân în sarcina statului.
