Prin încheierea instanţei din data de 18 noiembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 34901/299/2009 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti în baza art. 139 al. 1 Cod de procedură penală a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de către inculpatul MSD privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea iar în baza art. 192 al. 2 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 33449/299/2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a solicitat instanţei emiterea mandatului de arestare preventivă privind pe inculpatul MSD faţă de care prin ordonanţa din data de 10.10.2009, emisă de Parchetul de pe lângă a fost dispusă măsura reţinerii pe o perioadă de 24 ore de la data de 09.10.2009, ora 14.20, fiind inclusă şi măsura reţinerii administrative, pentru savarsirea infr. prev. de art. 20 rap la art. 211 al. 1 şi 2 lit b şi al. 2 ind. 1 lit. a şi c C.p., constând în aceea ca la data de 08.10.2009, in jurul orelor 21.30, acesta împreună cu un alt inculpat, in baza unei inţelegeri prealabile au pătruns in imobilul situat in Bucureşti, str xxx, proprietatea numitului yyyy, in scopul de a sustrage bunuri, fiind surprinşi insă de partea vătămată pe care l-au lovit la nivelul feţei, asigurându-şi astfel scăparea şi fugind din imobil.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10.10.2009 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în temeiul art.143, 148 lit.f si art.1491 Cpp, a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 10.10.2009 până la data de 07.11.2009 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 105/UP/10.10.2009.
În motivarea luării măsurii instanţa a reţinut că exista indicii temeinice in accepţiunea dispoziţiilor art. 143 Cpp că activitatea ilicită a inculpatului se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul este cercetat, fapta fiind pedepsită cu inchisoarea mai mare de 4 ani, respectiv de la 7 ani la 20 ani, iar lasarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publica, in sensul art. 148 lit. f Cpp, fata de modul concret de savarsire a faptei, din actele şi lucrările dosarului rezultând necesitatea ca inculpatul să fie scos din mediul în care trăieşte şi munceşte şi plasat într-un regim privativ de liberatate pentru a nu fi afectată buna desfăşurare a procesului penal, având în vedere gravitatea faptei, modalitatea de operare – prin pătrunderea într-o cu inenţia de a sustrage bunuri şi folosirea de acte de violenţă pentru a-şi asigura scăparea – precum şi aspecte care ţin de persoana inculpatului care nu are loc de muncă, percepând săvârşirea faptei penale pentru care este cercetat ca un mijloc facil de procurare a unor sume de bani.
Prin încheierea nr.37263/299/2009 din 03.11.2009 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti şi în baza art.155 C.p.p. a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului MSD pentru o perioadă de 30 zile de la data 08.11.2009 până la data de 07.12.2009, inclusiv.
Referitor la cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanţa a reţinut că potrivit art.139 al.1 C.p.p măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
De asemenea, potrivit art.139 alin.3 ind.5 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Instanţa a reţinut că în cauza de faţă inculpatul a solicitat înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, invocând motive ce ţin de persoana acestuia şi care ar duce la concluzia că lasarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, susţinând că s-ar fi schimbat temeiurile care au dus la arestarea sa preventivă şi ulterior la prelungirea acestei măsuri. Referitor la acest ultim aspect, al prelungirii măsurii, inculpatul prin apărător a susţinut că acordarea acestei prelungiri nu ar fi fost justificată faţă de motivele invocate de Parchet în cererea de prelungire a arestării preventive.
Pentru a se putea dispune înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea este necesar ca faţă de momentul luării măsurii privative de libertate să fi intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpatului temeiurile care iniţial au impus arestarea sa.
În cauză, circumstanţele personale legate de varsta sa, de lipsa antecedentelor penale, faptul că provine dintr-o familie numeroasa care s-a oferit să-l sprijine, favorabile întradevăr inculpatului – au fost avute în vedere la momentul la care s-a dispus arestarea sa preventivă, astfel încat nu se poate vorbi despre o schimbare a temeiurilor iniţiale care au determinat arestarea sa preventivă şi care să conducă la admiterea cererii formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Instanţa constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au scimbat ci se menţin, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art.143 C.p.p., iar în ceea ce priveşte cazul prevăzut de art.148 al.1 lit.f C.p.p. instanţa reţine existenţa acestuia şi la momentul de faţă, atât în ceea ce priveşte prima condiţie: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul este cercetat şi în considerarea căreia a fost emis mandatul de arestare este mai mare de 4 ani, cât şi existenţa celei de-a doua condiţii: lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, instanta interpretând sensul acestei notiunii prin referire la dispozitiile reglementarilor internationale si constitutionale, care garanteaza drepturile persoanei. La aprecierea acestui ultim aspect în cauza de faţă, instanţa are în vedere natura şi gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, modalitatea de operare – prin pătrunderea într-o locuinţă cu inenţia de a sustrage bunuri şi folosirea de acte de violenţă pentru a-şi asigura scăparea – precum şi aspecte care ţin de persoana inculpatului care nu are loc de muncă, percepând săvârşirea faptei penale pentru care este cercetat ca un mijloc facil de procurare a unor sume de bani.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la acordarea de către instanţă a prelungirii arestării preventive a inculpatului, instanţa a apreciat că prin acestea nu se invocă de către inculpat o schimbare a temeiurilor avute în vedere la arestarea şi ulterior la prelungirea acestei măsuri pentru a le analiza în cadrul soluţionării cererii de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, acestea putând fi analizate eventual ca motive de recurs în cazul exercitării căii de atac împotriva încheierii de prelungire a arestării preventive.
Instanţa a reţinut că de la momentul arestării inculpatului şi până la momentul soluţionării prezentei cereri în dosarul cauzei nu au fost efectuate acte din care să rezulte că situaţia inculpatului, astfel cum a fost analizată de către instanţa care a dispus arestarea sa şi ulterior prelungirea acestei măsuri s-a schimbat, acest aspect nerezultând nici din înscrisurile depuse de inculpat în faţa instanţei cu prilejul discutării cererii de înlocuire. Faptul că ar fi fost audiat inculpatul după momentul arestării sale şi ca acesta ar fi recunoscut săvârşirea faptei nu pot fi considerate ca împrejurări de natură a conduce la aprecierea că s-ar fi scimbat temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă şi ulterior la prelungirea acestei măsuri, aşa cum a susţinut inculpatul prin apărător.
