C. proc. pen., art. 453 alin. (1) lit. a)
Faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care impun obligativitatea efectuării expertizei medico-legale pentru a stabili dacă boala de care suferă condamnatul poate fi tratată sau nu în reţeaua D.G.P., instanţa nu poate refuza efectuarea acesteia pe considerentul că nu s-a achitat de către condamnat taxa de expertiză, acesta urmând a fi achitată de stat.
C.S.J., Secţia penală, decizia nr. 5540 din 13 decembrie 2001
Prin sentinţa nr. 382 din 5 iunie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.F., motivată cu aceea că suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Instanţa a motivat că, deşi s-a încuviinţat condamnatului proba cu expertiza medico-legală, acesta a precizat că refuză să achite taxa legală, astfel că a fost decăzut din probă. De asemenea, a arătat că din informarea primită de la Penitenciarul Rahova rezultă că afecţiunea de care suferă condamnatul poate fi tratată de cadrcle medicale ale unităţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin decizia nr. 454 din 29 august 2001, a respins apelul condamnatului, cu motivarea că înscrisurile aflate la dosar atestă că sănătatea condamnatului este afectată, dar boala de care suferă poate fi tratată în bune condiţii de cadrele medicale ale penitenciarului.
Recursul declarat de condamnat este fondat.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că efectuarea expertizei medico-legale este obligatorie.
Cum instanţele s-au pronunţat asupra posibilităţii executării pedepsei pe baza unor relaţii date de locul de deţinere privind bolile de care suferă condamnatul, fară a se efectua o expertiză medico-legală, ambele hotărâri sunt contrare legii şi supuse casării conform art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Contrară legii este şi decăderea condamnatului din proba cu expertiză medico-legală.
Din practicaua sentinţei rezultă că, la termenul de judecată, condamnatul a învederat instanţei că nu are posibilităţi materiale pentru a achita taxa de expertiză medico-legală. Această împrejurare nu justifică decăderea din probă, deoarece condamnatul nu are
obligaţia de a achita anticipat taxa pentru expertiză. In acest sens, potrivit art. 8 lit. a) din O.G. nr. 1/2000, cheltuielile necesare pentru efectuarea constatărilor şi a altor lucrări medico-legale dispuse de instanţele judecătoreşti constituie cheltuieli judiciare care se avansează de stat şi se suportă, în condiţiile legii, din bugetul Ministerului Justiţiei.
Având în vedere cele expuse, recursul condamnatului a fost admis, s-au casat hotărârile pronunţate în cauză şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
