Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă penală nr. 273/R din data de 12.03.2013
ROMÂNIA
Dosar nr. 40577/4/2012
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA a II – a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 273/R
Ședința publică din data de 12.03.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C.I.S.
JUDECĂTOR: F.V
JUDECĂTOR: R.A.N.
GREFIER: A.S.R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost reprezentat prin procuror G.M.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 București și recurentul condamnat M.E.I. împotriva sentinței penale pronunțată de Judecătoria Sector 4 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat M.E.I. personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentului condamnat M.E.I. solicită instanței admiterea probei cu înscrisuri în susținerea cererii.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune probei solicitate.
Tribunalul, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurentul condamnat M.E.I. , prin apărător, înscrisuri care se depun la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale pronunțată de Judecătoria Sector 4 București și casarea sentinței penale atacate având în vedere încălcarea principiului competenței instanței în soluționarea cererii. Parchetul apreciază că din punct de vedere administrativ Penitenciarul Jilava este situat în Comuna Jilava, județul Ilfov, iar localitatea Jilava este în circumscripția Judecătoriei Cornetu căreia îi aparținea competența teritorială în soluționarea acestei cereri. Față de aceste considerente solicită admiterea recursului declarat, casarea sentinței penale atacate și, pe fond, declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Apărătorul din oficiu al recurentului condamnat M.E.I. solicită respingerea recursului declarat de parchet, având în vedere că instanța de fond a apreciat corect asupra competenței. Asupra recursului declarat de condamnat solicită admiterea acestuia, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, admiterea cererii de liberare condiționată având în vedere că petentul a executat fracția din pedeapsă prevăzută de lege, a participat la programele organizate la penitenciar și s-a reintegrat în societate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul condamnat și menținerea sentinței penale atacate ca fiind legală și temeinică sub aspectul soluției privind cererea de liberare condiționată, având în vedere că executarea fracției din pedeapsă nu impune admiterea unei astfel de cereri. Din actele dosarului rezultă că petentul a avut un comportament necorespunzător, a fost sancționat de două ori și nerecompensat niciodată și a mai fost condamnat anterior.
Recurentul condamnat M.E.I. personal, având cuvântul, solicită admiterea cererii formulate și liberarea sa condiționată, având în vedere că a executat fracția prevăzută de lege.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de fata:
Prin sentința penala pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare condiționată, formulată de petentul condamnat M.E.I. , încarcerat în Penitenciarul București Jilava.
A fixat termen de reiterare la data de 12.10.2013.
În baza art.192 alin.2 Cpp, a obligat petentul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu al petentului condamnat, în cuantum de 100 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca detinutul execută o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare (pentru furt calificat) aplicată prin sentința penală a Judecătoriei Sectorului 5 București și că, pentru a putea fi liberat condiționat, acesta trebuie sa execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 851 zile închisoare, petentul executând în total 854 zile închisoare, în care s-au inclus 823 zile efectiv executate, o zi arest preventiv și 30 zile considerate executate ca urmare a absolvirii unui curs de calificare profesională (lucrător în structuri pentru construcții). Pedeapsa a început la data de 13.09.2010 și urmează a expira la 11.03.2014.
În caracterizarea atașată la procesul-verbal menționat s-a arătat că deținutul, aflat la prima analiză, a avut un comportament necorespunzător, înregistrând două sancțiuni și nici o recompensă. S-a mai arătat că deținutul, neselecționat să presteze activități productive, a participat la activitățile de educație și de intervenție psihosocială organizate la nivelul secției de deținere (7 programe). Pentru toate acestea, comisia a apreciat că timpul executat din pedeapsă este insuficient pentru reeducarea condamnatului, stabilind un termen de 10 luni în vederea rediscutării situației acestuia.
Instanta a reținut că, potrivit art.59 C.p., poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsă prevazută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama si de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și examinând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fractia de pedeapsă și a participat la activități educative, aceste împrejurări nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la liberarea conditionată, oportunitatea acordării acestui beneficiu fiind lăsată exclusiv la latitudinea instantei de judecată.
Conform art. 59 Cp la aprecierea oportunității liberării condiționate trebuie să se țină seama de comportamentul condamnatului în cursul detenției, acesta fiind hotărâtor în aprecierea îndeplinirii condiției “disciplinat”;. Relativ la acest aspect s-a reținut că nu se poate conchide că persoana condamnată M.E.I. a avut o conduită conformă întru totul cu exigențele pe care le presupune starea privativă de libertate, în contextul în care la acest moment are două sancțiuni disciplinare neridicate (suspendări de drepturi), aplicate la 02.02.2011 și 17.08.2012 pentru părăsirea formației de deplasare și deținere de încărcător de telefon mobil. S-a apreciat totodată că nu este îndeplinită nici condiția “dovezi temeinice de îndreptare”;. În acest sens, prin raportare și la durata mică a pedepsei, este de reținut că nu se poate conchide că persoana condamnată a depus eforturi serioase pe calea formării unei atitudini corecte față de valorile sociale și ordinea de drept, nefiind recompensat niciodată.
Adăugând la cele de mai sus și antecedentele penale (4 condamnări aplicate în 2002, 2003, 2005 și 2006 pentru furt calificat și consum de droguri), instanta a apreciat că pentru moment nu este oportună acordarea liberarii conditionate, motiv pentru care cererea petentului condamnat a fost respinsă ca neîntemeiată.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 București și condamnatul M.E.I. .
In motivarea sa parchetul a solicitat admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale pronunțată de Judecătoria Sector 4 București și casarea sentinței penale atacate, având în vedere încălcarea principiului competenței instanței în soluționarea cererii.
Parchetul apreciază că din punct de vedere administrativ Penitenciarul Jilava este situat în Comuna Jilava, județul Ilfov, iar localitatea Jilava este în circumscripția Judecătoriei Cornetu, căreia îi aparținea competența teritorială în soluționarea acestei cereri. Față de aceste considerente solicită admiterea recursului declarat, casarea sentinței penale atacate și, pe fond, declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Cornetu.
In motivele de recurs formulate de condamnatul M.E.I. acesta a solicitat admiterea cererii formulate și liberarea sa condiționată, având în vedere că a executat fracția prevăzută de lege.
Examinand legalitatea și temeinicia incheierii recurate , atat prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 București și de condamnatul M.E.I. , cat și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.385/6 alin.3 C.p.p., tribunalul apreciază că recursurile sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste instanta competenta in solutionarea cererii de liberare conditionata trebuie avut in vedere ca in cursul anului 2000 ministrul justitiei a emis Ordinul 1279/C/12.06.2000 in baza Legii 92/992, lege ce a fost ulterior modificata prin Legea 304/2004. Deși Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, lege în vigoare, prevede că fostul art. 21 din Legea 92/1992 este abrogat, ordinul sus amintit a intrat în vigoare în mod legal și își menține valabilitatea și sub imperiul legii noi, deoarece nu a fost, fie revocat de organul de stat care l-a emis, fie anulat în mod definitiv și irevocabil de către o instanță de administrativ.
Văzând și disp. art. 450 C.p.p. conform cărora liberările condiționate, fie cereri, fie propuneri se judecă de către judecătorie ratione materie, instanța de fond în mod correct a respins ca neîntemeiată excepția de necompetență teritorială invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Ceea ce intereseată în speță sub aspectul criticilor invocate de parchet sunt dispozițiile art.3859 alin.1 pct.1 Cpp, care prevăd că hotărârile sunt supuse casării atunci când nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, în cursul judecății; în aceste condiții, invocarea unei necompetențe teritoriale – care nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, prev.de art.197 alin.2 Cpp – poate fi motiv de recurs și poate fi sancționată cu o nulitate relativă dar “numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act”; și poate fi luată în considerare în orice stare a procesului, “dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei”; (art.197 alin.1 și 4 Cpp).
Cum parchetul – prin concluziile scrise și orale ale procurorului de ședință – nu a invocat existența vreunei vătămări sau faptul că soluționarea cauzei la Judecătoria sectorului 4 nu ar fi fost justă, tribunalul apreciază că în aceste condiții hotărârea instanței de fond nu poate fi casată sub aspectul invocat. De altfel, la aceste susțineri ar fi fost îndrituit petentul, deoarece el are calitatea de parte în prezenta cauză, or petentul condamnat nu a invocat așa ceva, iar parchetul nici nu poate susține o astfel de teză.
Important este de retinut ca acest ordin de atribuire a unei anume competențe Judecătoriei sectorului 4 București nu a fost revocat de organul emitent ,in speta Ministerul Justitiei si nici nu s-a dispus anularea lui de catre instanta de judecata in calea contenciosului administrativ, deci este inca in fiinta.
Trebuie avut in vedere imprejurarea ca potrivit dispozitiilor reglementate in art 21 din Legea nr. 92/1992 ministrul justitiei avea atributii de a stabili competenta instantelor judecătorești pe raza Municipiului Bucuresti .
Sustinerea Ministerului Public, prin critica adusa solutiei pronunțate de instanța de fond, ca acest ordin nu a fost publicat niciodata in Monitorul Oficial nu echivaleaza , in mod practic, cu concluzia ca nu si-ar fi produs efecte in plan juridic.O interpretare contrară, atat sub aspectul abrogarii sale implicite, cat si sub aspectul lipsei de efecte juridice prin nepublicarea in Monitorul Oficial, ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 CEDO ,atat in ceea ce priveste accesibilitatea,dar si previzibilitatea normei de drept penal ,ce reglementeaza competentele instantelor de judecata. În plus ar pune sub semnul întrebării legalitatea tuturor hotărârilor pronunțate în această materie de Judecătoria sectorului 4 București de-a lungul acestor ani. Așadar, s-ar ajunge la contestarea legitimității soluțiilor pronunțate în materia liberării condiționate de Judecătoria sectorului 4 București în tot acest interval de timp (12.06.2000 la zi) sau cel puțin a celor pronunțate ulterior datei intrării în vigoare a Legii 304/2004, ceea ce este inacceptabil.
Astfel, tribunalul retine ca prima instanta a constatat in mod corect ca este competentă să soluționeze cauza, procedând la analizarea condițiilor de fond și pronunțarea unei soluții în consecință.
Așadar, pe fond examinând cauza, și Tribunalul constată că, desi este indeplinita conditia obligatorie a executarii fractiei de pedeapsa prev.de art.59 Cp pentru liberarea conditionata a petentului condamnat din pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala a Judecătoriei Sectorului 5, București, totusi aceasta imprejurare nu-i confera acestuia un drept , ci doar o vocatie la acordarea beneficiului liberarii conditionate.
Fata de probatoriul administrat in cauza, tribunalul retine ca celelalte conditii prev.de art.59 Cp privitoare la stăruința în muncă, la disciplina de care ar fi trebuit să dea dovadă petentul pe durata executării pedepsei ,la perioada de timp necesara pentru reeducare, (raportata la persoana condamnatului, la atitudinea si comportamentul sau în timpul executării pedepsei , la antecedentele sale penale), nu sunt indeplinite, asa cum in mod corect a retinut si instanta de fond.
Fata de aceste considerente , tribunalul apreciază că soluția pronunțată de Judecătoria Sector 4 București este legală și temeinică, urmând să respingă ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 București și de condamnatul M.E.I. .
Văzând și disp.art 192 alin.2 și 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 București și de condamnatul M.E.I. împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Sector 4 București.
Obliga pe condamnat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, in contul deschis la Trezoreria Sector 4 Bucuresti, beneficiar Tribunalul Bucuresti, din care 100 lei ,onorariul avocat din oficiu, vor fi avansati din fondul Ministerului Justitiei.
Cheltuielile judiciare pentru recursul Parchetului raman in sarcina statului.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2013.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
C.I.S F.V R.A.N.
GREFIER
A.S.R.
