C. pen., art. 57, art. 59 C. proc. pen., art. 450 alin. (1)
în examinarea cererii de liberare condiţionată, instanta va avea în vedere procesul-verbal al comisiei de liberare condiţionată, care dă instanţei posibilitatea de a constata dacă cel condamnat este disciplinat şi a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Executarea pedepsei în arestul inspectoratului de poliţie, şi nu în penitenciar, a avut drept consecinţă faptul că condamnatul nu a efectuat activităţile specifice compartimentelor din penitenciare, fapt ce nu a dat posibilitatea realizării funcţiei de mijloc de reeducare a pedepsei.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 6749 din 14 decembrie 2004
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad la data de 9 februarie 2004, condamnatul O.I. a solicitat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 8 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 25 din 4 februarie 2004 a Tribunalului Arad, rezultat ca urmare a contopirii mai multor pedepse pentru infracţiuni concurente, apreciind că a executat fracţia de pedeapsă obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 59 alin. (1) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 307 din 16 februarie 2004, Judecătoria Arad a dispus, în baza art. 450 alin. (1) C. proc. pen., liberarea condiţionată a condamnatului O.I., din executarea pedepsei sus-menţionate, instanţa apreciind că scopul pedepsei, de recducare şi prevenire a săvârşirii unor noi infracţiuni, a fost atins în cazul condamnatului.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, solicitând admiterea recursului, respingerea cererii de liberare condiţionată şi fixarea unui termen de un an de zile după care cererea condamnatului să fie reînnoită.
Prin decizia penală nr. 103 din 17 martie 2004, Tribunalul Arad a respins recursul declarat de parchet, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul
general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor, respingerea cererii de liberare condiţionată a condamnatului O.I. şi continuarea executării pedepsei în reţeaua D.G.P.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente:
Atât sentinţa pronunţată de Judecătoria Arad, cât şi decizia pronunţată de Tribunalul Arad au încălcat prevederile legale în materia liberării condiţionate.
Astfel, condamnatul O.I. nu a executat pedeapsa închisorii în penitenciar, fiind menţinut în Arestul Inspectoratului de Poliţie Arad, încălcându-se dispoziţiile art. 57 C. pen., care prevăd că executarea pedepsei închisorii se face potrivit dispoziţiilor Legii nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, în locuri de deţinere denumite penitenciare, iar executarea pedepsei închisorii se execută în temeiul mandatului de executare, emis în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare, cât şi dispoziţiile art. 422 alin. (1) C. proc. pen., care prevăd obligaţia organului de poliţie de a-1 duce pe cel arestat „la locul de deţinere cel mai apropiat”.
Pe de altă parte, condamnatul a formulat cererea de liberare condiţionată, din arest, cerere care a fost înaintată la Judecătoria Arad, fară a fi însoţită de procesul-verbal al comisiei prevăzută de art. 27 din Legea nr. 23/1969, comisie care este constituită numai în penitenciar şi examinează doar situaţia condamnaţilor care execută pedeapsa în penitenciar.
Instanţa a soluţionat cererea de liberare condiţionată, admiţând-o, fară a avea la dosar procesul-verbal al comisiei de propuneri de liberare condiţionată, fapt ce nu a dat posibilitatea de a se constata că cel condamnat este disciplinat şi că a dat dovezi temeinice de îndreptare.
In acelaşi timp, neexecutând pedeapsa în penitenciar, condamnatul nu a efectuat activităţile specifice compartimentelor din penitenciare, fapt ce nu a dat posibilitatea realizării funcţiei de mijloc de reeducare a pedepsei.
Cât priveşte fracţia necesară prevăzută de lege pentru a se aplica prevederile liberării condiţionate, se constată că, în baza mandatului de a pedepsei nr. 26/2004 al Tribunalului Arad, condam
natul trebuia să execute pedeapsa de 8 ani şi 4 luni închisoare, iar executarea acestei pedepse a început la 18 august 1999 şi urma să expire la 18 decembrie 2007.
In cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 59 alin. (1) şi (2) C. pen., în raport de pedeapsa rezultantă şi de infracţiunile pentru care a fost aplicată.
Astfel, fracţia de cel puţin două treimi din pedeapsa de 8 ani şi 4 luni închisoare, potrivit dispoziţiilor art. 59 alin. (1) C. pen., urma să fie împlinită la 9 martie 2005.
Judecătoria Arad a reţinut însă următoarele:
„Condamnatul se află în executarea pedepsei începând din data de 19 august 1999, iar în conformitate cu fişa de evidenţă aflată la dosarul cauzei, instanţa reţine că arc 693 zile închisoare câştigate ca urmare a muncii prestate”.
Judecătoria Arad, pronunţând hotărârea de liberare condiţionată, a greşit ţinând seama în calculul fracţiei de cel puţin două treimi, menţionat de art. 59 alin. (1) C. pen., de cifra de 693 zile, aceasta fiind eronată întrucât, pe de o parte, a fost calculată şi pentru o durată ulterioară datei când s-a pronunţat hotărârea de admitere a cererii pentru liberare condiţionată (16 februarie 2004, pronunţarea, 12 martie 2004, data de calcul), iar, pe de altă parte, numărul de zile câştigate prin muncă este de 228 zile şi nu de 693 zile.
Mai mult, în cazul condamnatului O.I., care nu a fost depus în penitenciar, s-au încălcat dispoziţiile O.M.J. nr. 1704/C din 18 iulie 2000, în baza căruia zilele considerate executate pentru desfăşurarea unor astfel de activităţi, se acordă în mod excepţional, pe perioadă determinată de timp, de către directorul general al D.G.P.
In speţă, zilele câştigate nu au fost acordate în condiţiile menţionate şi, chiar dacă ar fi fost respectate aceste condiţii, cererea de liberare condiţionată nu ar fi putut fi examinată înaintea datei de 21 iunie2004.
Instanţa de judecată, admiţând cererea de liberare condiţionată, a încălcat şi ultima condiţie a art. 59 alin. (1) C. pen., neţinând seama de antecedentele penale ale condamnatului, care este recidivist.
In consecinţă, punerea în libertate a condamnatul O.I. la data de 17 martie 2004 este nelcgală.
Prin decizia pronunţată, Tribunalul Arad a confirmat soluţia nelegală a Judecătoriei Arad.
Astfel, deşi recunoaşte că, potrivit dispoziţiilor legale, executarea pedepsei închisorii are loc în penitenciare, iar condamnatul nu a fost
niciodată încarcerat în penitenciar, legea de executare a pedepselor nefiind respectată, iar cele 693 zile închisoare, considerate ca fiind câştigate prin muncă de către prima instanţă, nu au fost luate în considerare, tribunalul a apreciat, în mod greşit, că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 60 alin. (1) şi art. 59 alin. (2) C. pen., condamnatul nefiind folosit la muncă din motive neimputabile, fapt ce determină aplicarea dispoziţiilor art. 59 alin. (2) C. pen. care reglementează facultatea instanţei de a dispune liberarea condiţionată la executarea a jumătate din pedeapsă.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 4141 alin. (1), raportat la art. 3851 ^ alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să fie admis recursul în anulare, casate hotărârile atacate şi, rejudecând, va fi respinsă cererea de liberare condiţionată formulată de condamnatul
Potrivit dispoziţiilor art. 189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu s-a plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
