R O M Â N I ATRIBUNALUL ARGEŞSECŢIA PENALĂDosar nr. 2270/109/2009ÎNCHEIERE nr. 236Şedinţa publică de la 12 Iunie 2009Completul compus din:PREŞEDINTE I.F.Grefier E.E.C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Piteşti, reprezentat prin procuror D. D.
///…
S-a luat în examinare, pentru soluţionare în primă instanţă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de P.A.D. pentru tatăl său P.G.G., în prezent deţinut Arestul IPJ Argeş.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns inculpatul P.G.G. în stare de arest asistat de avocat N.C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
Inculpatul P.G.G. arată că îşi însuşeşte cererea formulată de P.A.D..
Tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art. 1608.1 Cod procedură penală, pune în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul inculpatului P.G., solicită admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de admitere în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Tribunalul constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, motiv pentru care admite în principiu cererea.
În temeiul dispoziţiilor art. 1608a.2 Cod procedură penală se procedează la ascultareainculpatului P.G.G., răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris şi ataşate la dosar.
Instanţa, acordă cuvântul pe cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Avocat N.C., arată că motivează cererea de liberare provizorie sub control judiciar prin faptul că au dispărut majoritatea motivelor invocate de parchet la prelungirea arestării preventive şi au apărut noi împrejurări care justifică liberarea sub control judiciar a inculpatului P.G.G..
Au fost efectuate numeroase acte de urmărire penală şi anume: percheziţii informatice, ridicări de înscrisuri, audierea unor martori, audierea unor coinculpaţi, au fost desigilate şi supuse analizei majoritatea înscrisurilor ridicate de la societăţile la care inculpatul este acţionar.
La data de 12.06.2009 au fost depuse 400 de înscrisuri solicitate de parchet. De asemenea, la 11 iunie a fost audiat P.I. fratele inculpatului arestat.
În ziua de 12 iunie au fost audiaţi portarul echipei de foptbal FC Argeş, B. I. şi administratorul SC…, numitul P.G..
Având în vedere cele arătate mai sus în mod obiectiv fiind liberat sub control judiciar, inculpatul nu are cum să împiedice, în continuare, buna desfăşurarea procesului penal.
Totodată arată că pe întreaga perioadă a discutării apectelor procesuale legate de privarea de libertate a inculpatului P.G.G. nu a fost menţionată existenţa unor date din care să rezulte că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea unor mijloace materiale de probă.
În situaţia în care există date în sensul celor arătate mai sus, parchetul era îndreptăţit să invoce aceste motive în referatul privind propunerea prelungirii arestării inculpatului.
Parchetul a solicitat prelungirea arestării preventive din 04.06.2009 pentru efectuarea unor acte de urmărire penală, respectiv pentru identificarea şi audierea altor martori care cunosc aspecte în legătură cu faptele comise efectuarea de confruntări; întocmirea sau definitivarea rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifice rezultate ca urmare a percheziţiilor informatice, a unităţilor sau mediilor de stocare ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare din data de 13.04.2009; definitivarea controlului efectuat de către Garda Financiară Centrală la firmele ce sunt controlate de către inculpatul P.G.G.; întocmirea notei de constatare; prezentarea materialului de urmărire penală.
Arată că aceste activităţi pot fi efectuate cu inculpatul în stare de libertate deoarece acesta, în mod obiectiv, nu le poate împiedica sau denatura în vreun fel.
Inculpatul şi nici persoanele care administrează societăţile nu au încercat să sustragă sau să distrugă înscrisuri ori alte mijloace de probă.
Arată că organele de urmărire penală au făcut percheziţii informatice constatând că unităţile informatice nu au fost în niciun fel afectate şi s-au făcut investigaţii asupra acestora în bune condiţii tehnice.
În condiţiile în care înscrisurile puse la dispoziţie sunt nealterate iar unităţile informatice sunt în perfectă stare de funcţionare specialiştii care fac constatări ştiinţifice au posibilitatea reală să obţină datele şi informaţiile care sunt necesare pentru aflarea adevărului.
Totodată arată că menţinerea inculpatului în stare de arest conduce inevitabil la intrarea în a societăţilor comerciale datorită stării de panică generată de starea de arest a acestuia.
De la data de 15 aprilie până la 12 iunie au fost iniţiate câteva zeci de acţiuni în justiţie prin care societăţile comerciale la care inculpatul este acţionar au fost chemate în judecată pentru somaţii de plată înainte de termenele scadente.
Aceste demersuri în justiţie sunt consecinţa atmosferei generate de arestarea inculpatului P.G.G. şi în mod inevitabil să resfrâng negativ asupra activităţii societăţilor la care acesta este acţionar cu repercursiuni directe asupra posibilităţii menţinerii celor 4000 de angajaţi.
În motivarea invocată în sprijinul cererii de liberare provizorie sub control judiciar are sprijin şi în practica judiciară recentă.
În acest sens Curtea de Apel Bucureşti ale cărei hotărâri dau dovadă de o mai mare rigoare ştiinţifică în comparaţie cu alte instanţe, în decizia nr.1605 din 12.11.2007 a hotărât în sensul că acordarea liberării provizorii sub control judiciar nu este împiedicată de menţinerea temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului întrucât pe de o parte, nicio dispoziţie legală nu condiţionează liberarea provizorie de încetarea sau schimbarea temeriurilor arestării preventive, cazuri în care măsura respectivă trebuie revocată ori, după caz, înlocuită conform art.139 C.pr.penală, pe de altă parte, potrivit art.136 alin.2 C.pr.penală, scopul arestării preventive atfel cum este definit în art.136 alin.1 C.pr.penală, poate fi realizat şi prin liberarea provizorie a inculpatului cu impunerea unui control judiciar care, prin conţinutul concret al obligaţiilor care îl compun se înfăţişează ca o adevărată alternativă legală la însăşi arestarea preventivă.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi ICCJ Secţia Penală prin Decizia nr. 316/R din 19.01.2007, statuând că liberarea provizorie sub control judiciar presupune, chiar prin ipoteză, menţinerea temeiurilor arestării preventive.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar ţinând cont de faptele săvârşite de inculpat în formă continuată.
Inculpatul P.G.C., solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar arătând că va respecta obligaţiile impuse de instanţă, mai arată că a muncit 20 de ani pentru firmă şi a oferit multe locuri de muncă. Totodată arată că nu a oferit mită niciunui arbitru.
T R I B U N A L U L:
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
La data de 11.06.2009, pe rolul Tribunalului Argeş a fost înregistrată sub nr.2270/109/2009, cererea numitului P. A. D. prin are solicita instanţei eliberarea provizorie sub control judiciar a tatălui său, inculpatul P.G.G..
Cererea a fost însuşită de inculpat la termenul din data de 12 iunie 2009.
În motivare şi în declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul a arătat că solicită eliberarea sa întrucât firma pe care o controlează întâmpină dificultăţi de când s-a dispus împotriva sa măsura arestării prevenite la care s-au mai adăugat şi realităţile generate de criza economică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin încheierea nr. 22/CC/14.04.2009 a Tribunalului Argeş s-a dispus în baza art. 149 ind.1 rap la art. 148 lit. f) C.pr.pen., arestarea preventivă a inculpatului P.G.G. pentru o perioadă de 29 de zile, măsură prelungită prin încheierea nr. 41/R/12.05.2009 şi decizia nr. 2433/11.06.2009, ambele ale Curţii de Apel Piteşti.
În fapt, s-a reţinut în motivarea hotărârilor mai sus menţionate că inculpatul inculpatul P.G.G., în calitate de acţionar al SC… şi SC…, cât şi de acţionar majoritar al C…, a remis, prin intermediul lui F. L. I.- director general la SC…, sume de bani în valută mai multor arbitrii de fotbal ( inculpaţi, la rândul lor, în cauză ), precum şi inculpatului C. G., preşedintele C.C. a A. din cadrul F. R.., căruia i-a remis suma de 270.000 lei, pentru a obţine favorizarea echipei FC…,în meciurile disputate în cadrul C. de F. al României, Liga I, sezonul competiţional 2008-2009, şi pentru promovarea arbitrului I. M. din liga a-II-a în liga I.
De asemenea, tot prin intermediul lui F.L., a remis inculpatului L.D.C., care la acel moment deţinea funcţia de director al OPC Argeş, o sumă de bani în valută pentru ca acesta să-l anunţe pe inculpatul F. în legătură cu viitoarele controale ce vizau SC…
Totodată, instanţa reţine că prin Ordonanţa nr. 97/P/2008 emisă la data de 06.05.2009, ulterior pronunţării încheierii de arestare nr. 23/CC/14.04.2009, s-a dispus extinderea cercetărilor penale şi începerea urmăririi penale faţă de petentul inculpat P.G.G., pentru infracţiunea prev. de art. 255 C.pen. rap la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin.2 C.pen., privind faptele comise în datele de 03.10.2008, 23.10.2008, 07.11.2008, 23.11.2008 şi 03.12.2008 – constând în aceea că inculpatul P.G.G., prin intermediul lui F.L. I., a remis sume de bani în valută arbitrilor C. S. C., D. L. L. T. C., T. M., I.I., M. M.. M., R. D., D. C. L., iar prin intermediul lui M. C., Preşedintele C. F. FC…, i-a dat numitului P. F. diferite sume de dolari, tot pentru obţinerea unor favoruri în beneficiul echipei FC…, ultima faptă întrunind elementele infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6 ind. 1 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare şi cu aplicarea disp.art. 41 alin.2 C.pen.,toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.pen..
.Din economia dispoziţiilor legale ce reglementează instituţia juridică a liberării provizorii sub control judiciar, instanţa constată că liberarea provizorie este o măsură facultativă, iar condiţiile prev. la alin.1 şi 2 ale art. 160 ind. 2 C.pr.pen. sunt unele de admisibilitate a cereri. Odată constatate aceste condiţii, instanţa este îndrituită apoi să analizeze oportunitatea lăsării în libertate a inculpatului prin verificarea temeiniciei cererii formulate, iar în cadrul acestui examen referirea la motivele ce au dus la dispunerea măsurii arestării preventive, iar mai apoi prelungirea ei este obligatorie.
În verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prev. de art. 160 ind.2 alin.1 şi 2 C.pr.pen., instanţa constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile imputate inculpatului P. C. nu depăşeşte 18 ani şi apreciază că în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau de a-l împiedica să zădărnicească aflarea adevărului.
Cu toate că în mod formal, condiţiile legale de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite, instanţa apreciază pe de o parte că aceasta nu trebuie să conducă, în mod automat, la admiterea cererii, instanţa trebuind să aprecieze oportunitatea unei asemenea cererii în funcţie de circumstanţele cauzei şi datele ce-l caracterizează pe inculpat, iar pe de altă parte că cererea trebuie analizată în mod coroborat cu temeiul care a determinat nu numai arestarea inculpatului, din 14. 04.2009, dar şi prelungirea stării de arest, din datele de 12.05.2009 şi 11.06.2009, şi anume existenţa probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând astfel la analizarea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în raport de motivul pentru care inculpatul a fost privat de libertate, conform art. 148 lit f) C.pr.pen. şi de necesitatea ca scopul acestei măsuri preventive, recent prelungită, să fie realizat inclusiv prin intermediul aplicării liberării provizorii, după cum cere imperativ art. 136 alin.2 C.pr.pen., instanţa constată că cererea nu este întemeiată.
Pentru a ajunge la această concluzie am considerat, în lipsa unor criterii legale exprese, că date fiind circumstanţele cauzei şi persoana inculpatului şi anume: natura şi gravitatea faptelor de de comiterea cărora este acuzat inculpatul, fapte care în România au ajuns la un nivel de o bolnăvicioasă obişnuinţă, datorită vechimii şi frecvenţei acestei practici nocive, generalizată inclusiv la nivelul serviciului public, repetativitatea acestor fapte pe un mare interval de timp şi cu implicarea unui mare număr de persoane inculpate, la rândul lor, în cauză, valorile foarte ridicate ce constituie obiectul material al acestor infracţiuni, efectele extinse generate nu numai în planul fenomenului fotbalistic dar şi în general, în plan social; date fiind şi aspectele privind persoana inculpatului, notorietatea şi influenţa socială, economică de care se bucură acesta, dar şi poziţia sa de negare a oricărei forme de vinovăţie, în contra indiciilor temeinice constatate deja, starea de libertate, în acest moment, nu este compatibilă cu nevoile de adoptare a unor măsuri ferme, aspre şi exemplare, proporţionale gravităţii şi anvergurii faptelor cercetate, iar liberarea provizorie nu este aptă să asigure scopul măsurii preventive.
Se mai adaugă faptul că, din moment ce Curtea de Apel a prelungit în data de 11 iunie 2009 arestarea preventivă a inculpatului pentru că a apreciat că aceasta prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, ne vine greu să credem că după numai o zi acesta nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Tocmai de aceea, în acord cu instanţele ce au dispus măsura preventivă şi prelungirea ei, considerăm şi noi că se menţin temeiurile ce au dus la privarea de libertate a inculpatului.
Îngrijorările privind pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică s-au amplificat de la momentul luării măsurii preventive, împotriva acestuia extinzându-se cercetările penale atât pentru infracţiuni de aceeaşi natură, cât şi pentru infracţiuni de natură diferită, dar în strânsă legătură cu infracţiunile de corupţie pentru care este acuzat.Or,,,bunul simţ spune fiecărui om cuminte, că atunci când un rău se arată vestitor de alte rele, trebue să ia măsuri de apărare pentru a preîntâmpina nenorocirea, chiar dacă aceste măsuri ar fi dureroase şi costisitoare” (V Dongoroz în I.Tanoviceanu – Tratat de drept şi procedură penală, vol IV, Ed. Curierul Judiciar, Bucureşti, 1925, pag. 716-717).
În altă ordine de idei, în încercarea noastră de a ne motiva hotărârea şi pe considerente ce derivă din jurisprudenţa CEDO, apreciem că luarea şi prelungirea măsurii preventive corespunde unei nevoi sociale imperioase, respectiv pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, după cum o arată dispoziţiile art. 136 ain.1 C.pr.pen.
Faţă de timpul scurs de la dispunerea măsurii arestării preventive care a declanşat, din partea organelor de urmărire penală şi o activitate mult mai susţinută de strângere a probelor, apreciem că, cel puţin în acest moment, măsura este proporţională cu scopurile legitime urmărite, în considerarea argumentului consacrat tot de jurisprudenţa CEDO potrivit căruia, în faza iniţială a detenţiei provizorii, interesul public al menţinerii ordinii trece înaintea dreptului persoanei deţinute la liberare.,,Mai poate fi vorba de libertatea individuală a unui om atunci când ordinea juridică care este însăşi chezăşia respectului libertăţilor, a fost violată printr-un grav fapt penal?” (ibidem ) şi continuă acelaşi mare profesor Dongoroz.,,Orice argumente în sens contrar nu pot fi decât fraze goale şi ieftine. Legea penală sancţionând abateri care lezează nu numai interese particulare, ci şi ordinea publică, oricine violează această lege să ştie că în afară de pedeapsa pe care o va primi riscă să se vadă privat de libertăţile pe care legea le acordă celor respectuoşi faţă de lege”.
Mergând cu argumentaţia iar pe terenul jurisprudenţei europene a drepturilor omului, afirmăm că aceeaşi Curte europeană a mai învederat încă un aspect, demn de luat în seamă, şi care se referă la faptul că, dacă anumite întârzieri ale procedurii au fost imputabile reclamantului, atunci când legea procesual penală naţională ( precum cea românească ) oferă drepturi de recurs apărării, acuzatul se găseşte în faţa unei opţiuni între o pregătire aprofundată a procesului şi o procedură mai rapidă, iar până la un punct el trebuie să-şi asume consecinţele alegerii făcute. Este şi cazul inculpatului P.G.G. care, optând pentru sesizarea instanţei cu diverse cereri de eliberare sub control judiciar, a îngreunat mersul anchetei ceea ce a condus la menţinerea raţiunilor pentru care acesta a fost arestat, respectiv buna desfăşurare a procesului penal aflat actualmente în faza strângerii probelor şi menţinerea îngrijorărilor privind pericolul pe care inculpatul îl reprezintă în continuare pentru ordinea publică, privit prin prisma criteriilor mai sus prezentate.
Apreciem ca insuficientă şi chiar nejustificată, argumentarea solicitării de liberare provizorie prin prisma problemelor intervenite în administrarea şi derularea activităţii comerciale a firmelor inculpatului deoarece, aşa cum am arătat, apărarea intereselor personale, sau ale unei familii, nu poate justifica în nici un context încălcarea intereselor generale.
Faţă de cele de mai sus, în baza art.160/8a alin.6 Cod pr.penală, instanţa va respinge cererea inculpatului P.G.G. de liberare a sa provizorie sub control judiciar.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga inculpatul la plata a 20 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.PENTRU ACESTE MOTIVEÎN NUMELE LEGIIDISPUNE
În baza art.160/8a alin.6 Cod pr.penală, respinge cererea inculpatului P.G.G., fiul lui D. şi I., născut la data de… în comuna P…, jud. A.., domiciliat în.., str… nr…, jud.., CNP …, de liberare a sa provizorie sub control judiciar.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, obligă inculpatul la plata a 20 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs, în termen de 24 ore de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12.06.2009, la Tribunalul Argeş-Secţia Penală.Preşedinte,I.F.Grefier,E.E.C.Red. I.F.Dact D.T./ 3 ex.15.06.20097
