1. În cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanta examineaza, în cadrul procedurii reglementate în art. 1608, îndeplinirea conditiilor prevazute în art. 1606 pentru admisibilitatea în principiu a cererii. Conditiile prevazute în art. 1602 alin. (1) si (2) nu privesc admisibilitatea în principiu a cererii, ci temeinicia acesteia si, ca atare, se examineaza de catre instanta în etapa solutionarii cererii, dupa admiterea în principiu, reglementata în art. 1608a C. proc. pen. Prin urmare, daca nu este îndeplinita una dintre conditiile prevazute în art. 1602 alin. (1) si (2), instanta nu poate respinge ca inadmisibila cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ci ca neîntemeiata, dupa solutionarea cererii în conditii de contradictorialitate, potrivit art. 1608a C. proc. pen.
2. Instanta respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar, între altele, atunci când, solutionând cererea potrivit art. 1608a C. proc. pen., constata ca exista date din care rezulta ca inculpatul va încerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori. Instanta nu poate sa constate ca exista astfel de date si sa respinga cererea, exclusiv pe baza hotarârii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive pe temeiul prevazut în art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât liberarea provizorie sub control judiciar presupune, prin ipoteza, mentinerea temeiurilor arestarii preventive.
Natura si gravitatea presupuselor fapte ale inculpatilor nu pot constitui criterii care sa îi excluda de plano de la beneficiul legal si constitutional al liberarii provizorii sub control judiciar. Însa, prevederile art. 160b Cpp nu pot constitui, prin interpretarea lor restrictiva, temei pentru punerea în libertate a celor în cauza, cât timp din analiza materialului probator rezulta în mod clar necesitatea mentinerii masurii arestarii preventive.
(Curtea de Apel Bucuresti -Sectia I Penala -Decizia Penala nr.1850/25 noiembrie 2010)
Prin încheierea de sedinta din data de 18.10.2010 Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a Penala în baza art. 1608a alin. 6 Cod procedura penala s-a respins ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatei M.G.M.
În baza art. 3002 Cod procedura penala rap.la art. 160b alin. 3 Cod procedura penala s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatei M.G.M..si în baza art. 3002 Cod procedura penala rap. la art. 160b alin. 3 Cod procedura penala s-a mentinut masura arestarii preventive a inculpatei.
Conform art. 192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate au ramas în sarcina statului
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 1601 Cod procedura penala, în tot cursul procesului penal inculpatul poate cere punerea sa în libertate sub control judiciar sau pe cautiune, liberare ce se poate acorda de instanta, în conditiile îndeplinirii art. 1602 Cod procedura penala. Însa îndeplinirea acestor conditii nu duce în mod automat la admiterea cererii, masura fiind lasata la latitudinea instantei, care, în raport de circumstantele cauzei, poate aprecia ca lasarea în libertate a inculpatei nu se justifica, iar scopul masurii preventive nu poate fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Prin urmare, contrar celor afirmate în cererea scrisa depusa la dosar, liberarea provizorie nu este un drept al persoanei aflate în stare de arest preventiv, ci, în masura în care o asemenea cerere este admisibila, persoana arestata are vocatie la acordarea liberarii provizorii. În masura în care în cauza sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate, organul judiciar nu are obligatia de a dispune punerea în libertate provizorie, corelativ unui drept de a fi pus în libertate al persoanei arestate. Dreptul de a fi pus în libertate provizorie sau sub control judiciar, la care se face referire atât în textele Constitutiei cât si în dispozitiile procesual penale se refera la dreptul de examinarea a unei asemenea cereri de organele judiciare, nu la un drept cu o obligatie corelativa de punere în libertate.
Desigur ca, în deplin acord cu cele sustinute în aparare, acordarea liberarii provizorii sub control judiciar nu este împiedicata de mentinerea temeiurilor care au determinat arestarea preventiva a inculpatei, întrucât, pe de o parte, nicio dispozitie legala nu conditioneaza liberarea provizorie de încetarea sau schimbarea temeiurilor arestarii preventive, cazuri în care masura preventiva respectiva trebuie revocata ori, dupa caz, înlocuita, conform art. 139 Cod procedura penala iar, pe de alta parte, potrivit art.136 alin. 2 Cod procedura penala, scopul arestarii preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie a inculpatului cu impunerea unui control judiciar care, prin continutul concret al obligatiilor care îl compun, se înfatiseaza ca o adevarata alternativa legala la masura arestarii preventive.
În cauza însa, raportat la datele concrete ale spetei, desi cererea de liberare provizorie este admisibila, în raport de limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea sub aspectul careia inculpata este cercetata, exista probe si indicii care justifica retinerea presupunerii conform cu care, în masura în care ar fi lasata în stare de libertate, inculpata va încerca sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unor martori, iar pe de alta parte prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, aspect demonstrat de perioada infractionala, din beneficiul realizat, din impactul asupra colectivitatii, din împrejurarea ca, fata de nivelul de studii, putea realiza pericolul social al faptelor sale.
Astfel, din analiza succinta a mijloacelor de proba existente la dosar rezulta ca în cursul anului 2009, numitii V.R.C. si S.P., fiind interesati de concesionarea unui teren în vederea desfasurarii unor activitati comerciale în zona pietei Sergiu Cilibidache (fosta Moghioros) din cartierul Drumul Taberei, au cunoscut-o pe inculpata M.G.M.. prin intermediul numitei C.A.C. În contextul de mai sus, numitele S.P., C.A.C. si M.G.M.., s-au întâlnit ulterior în fata chioscului detinut de S.P., amplasat pe Bl-dul Iuliu Maniu din Bucuresti. Cu ocazia acestei întâlniri, M.G.M. a afirmat ca, în calitate de angajata a Primariei Municipiului Bucuresti, poate interveni în vederea urgentarii dosarelor privind retrocedarea terenurilor si imobilelor, dar si pentru concesionarea unor spatii comerciale. În schimbul acestor servicii, M.G.M.. a afirmat ca pentru retrocedari, doreste sa primeasca 10% din cuantumul sumei retrocedate plus o anumita suma la depunerea actelor, iar pentru concesionarea unor spatii comerciale din centrul vechi al capitalei, a spus ca pretentiile încep de la 10.000 €, în functie de suprafata si pozitia spatiului. Tot cu prilejul acestor discutii, M.G.M. s-a oferit sa o ajute pe S.P. sa obtina concesionarea unui teren în Piata Moghioros, pentru acest serviciu pretinzându-i suma de 10.000 €. Tot atunci, M.G.M. a spus, în prezenta numitelor C.AC. si S.P., ca cei 10.000 € pe care îi va primi îi va împarti cu sefa ei, M.M. si cei doisprezece membri ai comisiei de atribuire. Afirmatiile inculpatei facute în acest sens sunt confirmate de marturiile testimoniale ale numitelor S.P. si C.A.C.
Întrucât S.P. nu dispunea de întreaga suma de bani, i-a propus sa-i dea inculpatei M.G.M..într-o prima faza 2.500 € , urmând ca la finalizarea actelor pentru concesionare sa-i remita restul de 7.500 €, aceasta fiind de acord cu propunerea.
Dupa câteva zile între cele trei a mai avut loc o întâlnire, ocazie cu care S.P. i-a aratat inculpatei M.G.M. terenul pe care intentiona sa-l concesioneze.
Având în vedere cele stabilite, dupa aproximativ o saptamâna de la aceasta ultima întâlnire, S.P. i-a dat numitei C.A.C. suma de 2.500 €, iar aceasta, conform declaratiei, i-a remis mai departe inculpatei M.G.M..
Audiati la acest termen de judecata, martorii S.P., C.A.C. si V.R.C. au mentinut pozitia adoptata în cursul urmaririi penale, aspect care confirma participarea inculpatei la activitatea pentru care este cercetata în prezenta cauza. Or, depozitiile acestor martori sunt extrem de relevante prin raportare la modul de operare folosit de inculpata în comiterea faptei, din depozitia martorului V. rezultând ca inculpata a folosit un “arsenal” de mijloace pentru a le conferi martorilor denuntatori impresia ca este salariata a unei autoritati de resort care putea solutiona în mod favorabil cererile acestora. Astfel rezulta ca inculpata s-ar fi deplasat cu un autoturism cu privire la care martorii erau ferm convinsi ca este al primariei, iar cu ocazia discutiilor a prezentat mai multe înscrisuri – documentatii tehnice si fise topocadastrale cu privire la spatiile pe care martorii le doreau în concesiune. Un asemenea mod de operare demonstreaza, asa cum în mod corect a aratat si reprezentantul Ministerului Public, existenta unei premeditari, fiecare act material fiind bine planificat anterior, astfel încât persoanele interesate în concesionarea spatiilor comerciale sa aiba ferma convingere ca inculpata le va putea conferi sprijinul solicitat. Or, chiar prin folosirea acestui mod de operare inculpata a demonstrat riscul reluarii activitatii infractionale.
De asemenea, instanta a mai retinut sub acest aspect ca înscrisurile în circumstantiere depuse la acest termen la dosar, nu pot constitui prin ele însele, un motiv de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu pot fi avute în vedere la judecarea fondului.
În cauza, cel putin la acest moment procesual, nu se poate dispune punerea în libertate a inculpatei sub control judiciar, în raport cu amploarea activitatii infractionale desfasurate de inculpata, de gravitatea faptelor retinute în sarcina acesteia, de stadiul procesual, în cauza urmând sa fie audiati în continuare mai multi martori, astfel încât continuarea cercetarii judecatoresti cu inculpata în stare de arest preventiv este necesara în vederea asigurarii bunei desfasurari a procesului penal.
2. Verificând în conditiile art. 3002 Cod procedura penala legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive, instanta va dispune mentinerea starii de arest preventiv, fiind îndeplinite conditiile prevazute de art. 160b alin. 3 Cpp, temeiurile care au justificat dispunerea masurii arestarii preventive fata de inculpata mentinându-se. În cauza sunt îndeplinite în continuare conditiile prevazute de art. 148 lit. f Cpp, respectiv pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani, existând probe ca lasarea în libertate a inculpatei prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Potrivit art. 3002 Cpp, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanta legal sesizata este datoare sa verifice, în cursul judecatii, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, procedând conform art. 160b Cpp. De asemenea, conform art. 160b alin. 3 Cpp “când instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta dispune, prin încheiere motivata, mentinerea masurii arestarii preventive.”
Conform celor retinute prin încheierea de la termenul din data de 23.09.2010, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci si date referitoare la fapta,nu de putine ori acestea fiind de natura a crea în opinia publica un sentiment de insecuritate.
Împrejurarile concrete în care actele au fost savârsite si circumstantele personale justifica în continuare concluzia ca lasarea în libertate a inculpatei prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Aceste elemente avute în vedere la momentul luarii masurii arestarii preventive si care nu au suferit modificari pâna la aceasta data, justifica mentinerea în continuare a inculpatei în stare de arest preventiv.
Prevederile art. 160b Cpp nu pot constitui prin interpretarea lor restrictiva temei pentru punerea în libertate a celor în cauza, cât timp din analiza materialului probator rezulta în mod clar necesitatea mentinerii masurii arestarii preventive.
În acest sens, instanta a retinut hotarârea din 26.03.2002 a CEDO (cauza Butkevicius contra Lituaniei) Analizând chestiunea pretinsei violari a art. 5 paragraful 4 (dreptul la libertate si siguranta) din Conventie, se arata : “Curtea aminteste ca, potrivit jurisprudentei sale, art. 5 par. 4 îndreptateste persoana detinuta la o procedura de verificare a conditiilor procedurale si substantiale care sunt esentiale pentru legalitatea, în sensul Conventiei, a privarii de libertate. Aceasta înseamna ca instanta competenta trebuie sa examineze nu numai conformitatea cu cerintele procedurale ale dreptului intern, dar si caracterul rezonabil al suspiciunilor care justifica arestarea, precum si caracterul legitim al scopului urmarit prin arestare si detentie.
De asemenea, tot sub aspectul verificarii masurii arestarii preventive, instanta a mai retinut ca aprecierea necesitatii arestarii preventive în cursul judecatii trebuie sustinuta si prin elemente de natura celor mai sus aratate. Din cadru lor, probele sunt acele elemente de fapt care dau relevanta informativa asupra tuturor laturilor cauzei penale, deci inclusiv asupra masurii arestarii preventive ce poate fi mentinuta în cursul cercetarii judecatoresti. Astfel, prin operatiunea logica a interpretarii, sunt examinate temeiurile prevazute de art. 143 si 148 din Codul de procedura penala, prin raportare la probele ce se vor administra prin intermediul mijloacelor de proba, respectiv depozitiile martorilor, asa cum este cazul si în speta, acestea fiind singure care confera elemente concrete în sustinerea sau nu a temeiurilor initiale privind arestarea preventiva. Sintagma “temeiuri noi” nu poate fi scoasa din contextul cauzei si confundata cu elementul material al continutului constitutiv al incriminarii.
În cauza sunt îndeplinite în continuare conditiile prevazute de art. 143 Cpp, dar si cele prevazute de art. 5 par. 1 lit. c din Conventia europeana a drepturilor omului, existând motive verosimile de a banui ca inculpata a participat la activitatea infractionala sub aspectul careia este în prezent cercetata. Aceste motive au fost definite în jurisprudenta CEDO ca fiind acele fapte si informatii care ar indica unui observator obiectiv ca persoana respectiva ar fi putut savârsi infractiunea, iar o asemenea analiza trebuie facuta în raport cu circumstantele cauzei.
Starea de pericol pentru ordinea publica în cazul inculpatei presupune o rezonanta sociala a unor fapte grave, atât în rândul comunitati locale asupra careia si -a exercitat influenta negativa, dar si la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care imaginea administratiei publice este afectata de acuzatii de coruptie tot mai frecvente, în legatura cu care se asteapta o reactie cât mai prompta si eficienta a organelor judiciare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata M.G.M. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub aspectul gresitei mentineri a starii de arest, în conditiile în care sunt îndeplinite prevederile art. 1602 alin. 1 si 2 Cod procedura penala pentru a fi liberata provizoriul sub control judiciar.
Au fost evidentiate totodata de catre aparare împrejurarile ca inculpata M.G.M. are o familie bine organizata si ca cea mai mare a probatoriului a fost administrat, asa încât nu ar putea zadarnici aflarea adevarului prin punerea sa în libertate.
Examinând încheierea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate cât si sub toate aspectele de fapt si de drept conform art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, Curtea constata urmatoarele:
Din verificarea actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata ca instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 160b alin. 3 Cod procedura penala ca urmare a mentinerii în continuare a prevederilor art. 143 si 148 lit. f Cod procedura penala, avute în vedere la luarea masurii arestarii preventive a inculpatei M.G.M.
Critica apararii în sensul ca sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 1602 alin. 2 Cod procedura penala nu poate fi primita de catre instanta de recurs.
Facând trimitere la dispozitiile art. 136 Cod procedura penala instanta de fond a apreciat ca buna desfasurarea a procesului penal poate avea loc numai cu inculpata M.G.M. în stare de arest preventiv, atâta timp cât martorii din lucrari nu au fost audiati în totalitate.
Comportamentul inculpatului rezultat din modalitatea de savârsire a presupuselor fapte de trafic de influenta în forma prev. si ped. de art.257 alin.1 C.p. rap. la art.6 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea prevederilor art.41 alin.2 C.p. (66 acte materiale) si uz de fals în forma prev. si ped. de art.291 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 cu aplicarea prevederilor art.41 alin.2 C.p. (79 acte materiale), toate raportate la prevederile art.33 lit.a C.p., face ca temeiul care a determinat arestarea preventiva, respectiv cel prev. de art. 148 lit. f Cod procedura penala, sa se mentina în continuare, cum în mod corect a constatat prima instanta.
Desi la dosar nu exista date din care sa rezulte necesitatea de a o împiedica pe inculpata M.G.M. sa savârseasca alte infractiuni, sau ca ar încerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti astfel cum prevad dispozitiile art. 1602 alin. 2 Cod procedura penala, Curtea ca si instanta de fond apreciaza ca liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept al persoanei arestate preventiv în conditiile în care sunt incidente dispozitiile art. 160b alin. 3 Cod procedura penala rap. la art. 148 lit. f Cod procedura penala.
Nici circumstantele personale ale inculpatei M.G.M. concretizate în împrejurarea ca are doi copii care în prezent îsi continua studiile universitare nu pot constitui motive de aplicare a dispozitiilor art. 160b alin. 2 Cod procedura penala sau a prevederilor art. 1602 alin. 2 Cod procedura penala, solicitate de catre aparare atât în fata instantei de fond cât si a instantei de recurs.
Asa fiind, Curtea în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M.G.M.
