Respingerea unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să se fundamenteze pe o analiză aprofundată şi clară a condiţiilor impuse de art. 160/2 al.2 Cod procedură penală, considerentele încheierii neputând fi substituite unor argumente specifice luării, menţinerii sau prelungirii măsurii arestării preventive, cereri ce presupun cu totul alte exigenţe, reprezentând instituţii diferite.
Secţia penală – Decizia penală nr. 522/9 octombrie 2008
Prin încheierea penală din 6 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr. 5996/97/2008, în baza art. 160/8 lit. a alin.6 Cod procedură penală au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii S.C. şi M.G.
Pentru a dispune astfel Tribunalul a reţinut în esenţă că în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă – cu privire la faptele reţinute în sarcina celor 2 inculpaţi, astfel cum au fost expuse în actul de trimitere în judecată.
Infracţiunea de trafic de droguri prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, această infracţiune aducând atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală şi anume sănătatea publică, reprezentând, totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate.
Celor doi inculpaţi li se impută săvârşirea mai multor acte materiale de vânzare de droguri, în cantităţi mai mari, iar pe de altă parte, instanţa constată că în cauză nu s-a început administrarea probaţiunii apreciind că este oportună în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Împotriva încheierii au declarat recurs cei doi inculpaţi, S.C şi M.G. aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie în principal sub aspectul lipsei considerentelor avute în vedere de Tribunal la adoptarea acestei soluţii.
În subsidiar, inculpaţii au arătat că în cauză sunt întrunite exigenţele textului de lege prevăzut de art.160/2 alin.1 şi 2 .
Recursurile sunt fondate.
Curtea a reţinut în urma examinării încheierii penale atacate că aceasta nu conţine detalii suficiente şi convingătoare cu privire la motivele care au impus soluţia.
Curtea arată că în lipsa unor argumente complete, detaliate asupra neîntrunirii sau întrunirii exigenţelor text prevăzute de art. 160/2 alin.1 şi 2 Cod procedură penală nu poate realiza o cenzură efectivă a hotărârii.
Tribunalul de primă instanţă s-a rezumat în a aprecia lipsa incidenţei art. 160/2 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală fără a expune pe larg motivele care justifică această soluţie şi fără a realiza o evaluare concretă a probelor şi actelor din dosar.
Se reţine astfel că argumentaţia folosită de Tribunal nu este compatibilă cu cerinţele elaborării unor considerente care să reflecte analiza condiţiilor esenţiale instituite de art. 160/2 alin.2 Cod procedură penală .
Tribunalul se impunea să examineze lucrările dosarului prin prisma exigenţelor prevăzute de al. 2 al textului de lege sus arătat şi care ţine de natura cererii de liberare provizorie.
Tribunalul era obligat să analizeze dacă în cauză există date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe inculpaţi să săvârşească alte infracţiuni sau dacă aceştia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi, martori sau alte asemenea fapte.
Curtea sesizează că Tribunalul nu a analizat aceste aspecte ci s-a rezumat la a expune considerente ce ţin mai degrabă de examinarea unor cereri specifice luării, menţinerii sau prelungirii măsurii arestării preventive, cereri ce presupun cu totul alte exigenţe, reprezentând instituţii diferite
Recursurile au fost admise, iar încheierea penală casată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe de fond, Tribunalul
Hunedoara.
