Competenţa soluţionării cererii de reabilitare de sub efectele unei pedepse stabilite printr-o hotărâre de contopire aparţine instanţei care a pronunţat această hotărâre sau instanţei corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază petentul şi nu instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat una din condamnările pentru care se cere reabilitarea.
Secţia penală – Decizia penală nr. 432/11 septembrie 2008
Prin sentinţa penală nr.63/21.02.2008 a Tribunalului Hunedoara a fost admisă cererea de reabilitare formulată de petentul G.N.M., dispunându-se reabilitarea acestuia de sub efectele pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 667/2001 a Judecătoriei Timişoara.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul competenţei materiale de soluţionare a acestei cereri şi care, în opinia sa, aparţine alternativ fie Judecătoriei Timişoara, fie Judecătoriei Petroşani.
Recursul este fondat.
Conform art. 494 Cod procedură penală competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecate este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul.
Curtea reţine că, aparent, Tribunalul Hunedoara şi-a verificat în mod corect competenţa circumscriindu-se din acest punct de vedere textul prevăzut de art. 494 Cod procedură penală sancţiunile din hotărârea de condamnare pentru care petiţionarul a solicitat reabilitarea fiind adoptată de aceasta instanţă(sentinţa penală nr. 318/20.09.2000 a Tribunalului Hunedoara).
Curtea sesizează însă că împrejurarea esenţială pentru soluţionarea legală a cererii o reprezintă faptul solicitării exprese a petentului de a fi reabilitat de sub efectele a 2 pedepse, sancţiuni ce au fost contopite în baza sentinţei penale nr. 667/05 martie 2001 a Judecătoriei Hunedoara.
Ca atare, toate condiţiile ce se cer a fi întrunite pentru promovarea cererii se raportează la hotărârea de mai sus şi prin care s-a stabilit o sancţiune rezultantă cu caracter definitiv.
Adoptând soluţia de contopirea pedepselor ce s-au cerut a fi reabilitate şi emiţând un nou mandat ce a fost pus în executare, raportat la care s-au calculat termenele prevăzute de lege sub aspectul admisibilităţii cererii, Judecătoria Timişoara poate fi asimilată instanţei care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se solicită reabilitarea.
Se apreciază, prin prisma dispoziţiilor art. 494 Cod procedură penală şi care stabileşte o competenţă alternativă, că în cauza de faţă favorabilă petiţionarului este stabilirea competenţei în favoarea instanţei corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază acesta şi anume Judecătoria Petroşani.
Recursul a fost admis, iar hotărârea casată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecarea cererii de reabilitare în favoarea Judecătoriei Petroşani.
