Cerere de reabilitare. Refuzul petiţionarului de a achita despăgubirile civile la care a fost obligat prin hotărâre. Consecinţe.
În cazul formulării unei cereri de reabilitare, refuzul expres al condamnatului de a achita despăgubirile civile la care a fost obligat prin hotărârea de condamnare înfrânge exigenţele instituite de art. 137 al. 1 lit. d Cod penal.
Secţia penală – Decizia penală nr. 158/1 martie 2007
Prin sentinţa penală nr. 439/2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 3149/97/2006 s-a admis cererea formulată de petentul M.D. şi în baza art. 135 şi următoarele Cod penal combinat cu art. 494 şi următoarele Cod procedură penală, dispunându-se reabilitarea judecătorească a condamnatului de sub efectele condamnării la 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 34/1993 a Tribunalului Hunedoara.
În considerentele hotărârii prima instanţă a reţinut în esenţă că sunt întrunite exigenţele prevăzute de art. 137 Cod penal.
S-a constatat că în timpul termenului afectat reabilitării, petentul nu a comis nici o nouă infracţiune (f. 16,17), a locuit la aceeaşi adresă din comuna Pui, a avut o bună conduită, a obţinut venituri din muncă şi activităţi comerciale licite şi nu figurează cu debite în evidenţele organelor fiscale.
Pe de altă parte, petentul a refuzat să plătească despăgubirile acordate părţii civile D.D. care s-a opus reabilitării condamnatului.
Examinând poziţia subiectivă a condamnatului legată de neachitarea despăgubirilor potrivit art. 137 al. 1 lit. d” Cod penal şi art. 137 al. 2 Cod penal, instanţa a constatat că petentul s-a plasat încă de la declanşarea cercetărilor pe o poziţie de negare a vinovăţiei, susţinând şi în prezent că a fost victima unei erori judiciare.
S-a apreciat că toate elementele probatorii, chiar cele furnizate de autorităţi, îl caracterizează pe condamnat ca o persoană de bună credinţă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, susţinând în expunerea de motive, că în mod greşit prima instanţă a admis cererea de reabilitare, deşi condamnatul a refuzat să achite despăgubirile părţii civile, manifestându-şi reaua credinţă.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 137 alin. 1 lit. d” Cod penal, cererea condamnatului se admite dacă acesta, printre alte condiţii, a achitat în întregime despăgubirile civile la care a fost obligat.
În cauză se constată că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita despăgubirile, refuzând categoric plata, considerându-se victima unei erori judiciare.
Condiţia prevăzută la art. 137 alin. 2 Cod penal care menţionează posibilitatea acordării reabilitării în condiţiile în care exigenţa prevăzută la alin. 1 lit. d” a articolului 137 nu este îndeplinită, nu este în speţă de faţă incidentă..
Admisibilitatea prevăzută mai sus este condiţionată la rândul său de lipsa relei voinţe a condamnatului.
Or, în speţa de faţă, manifestarea expresă de voinţă a condamnatului de a nu achita cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile evidenţiază fără îndoială, reaua-voinţă a acestuia, iar motivaţia aprecierii subiective a nevinovăţiei sale şi a existenţei unei erori judiciare nu sunt de natură a proba îndeplinirea cumulativă a dispoziţiilor art. 137 alin. 2 Cod penal.
Recursul a fost admis, iar sentinţa atacată casată cu consecinţa respingerii cererii de reabilitare a condamnatului M.D.
