Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 1062/A din data de 11.11.2015
Cerere de redeschidere a procesului penal cu privire la o faptă penală comisă sub imperiul C.pen. 1969 și pentru care a fost judecat definitiv; legea aplicabilă și verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii.
În situația existenței unei cereri de redeschidere a procesului penal cu privire la o faptă comisă sub imperiul C.pen.196 și judecată definitiv, instanța este obligată să stabilească legea aplicabilă cererii și să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acesteia potrivit art. 466 C.pr.pen. raportat la art. 6 din Convenția europeană cu referire la jurisprudența Curții europene exprimată în cauza Colozza contra Italiei- Hotărârea din 12.02.1985
Secția penală și pentru cauze cu minori – Decizia penală nr.1062/A/ 11 noiembrie 2015
Prin sentința penală nr… din 14 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosarul nr. …/298/2015, în baza art. 469 alin. 4 din Codul de procedură penală a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petenta M.G.M., în prezent deținută în Penitenciarul G., județul C., condamnată prin sentința penală nr…/30.05.2013 pronunțată în dosarul penal nr…/298/2013 și sentința penală nr…/18.09.2014 pronunțată în dosarul penal nr…/298/2014, ca nefondată.
În temeiul art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală a fost obligată condamnata la plata sumei de 555 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr…/30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sebeș în dosarul nr…/298/2013, definitivă prin nerecurare, a fost condamnată petenta M.G.M. la:
– un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 al.1 lit.c Cod penal, în dauna părților vătămate: M.O.; M.C. și M.E.M., toți cu domiciliul în com. P., sat P., str. C. nr…, Județ A.
În temeiul art.81 și art.82 Cod penal instanța dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal. În temeiul art.71 Cod penal interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II- a și b, Cod penal. În temeiul art.71 al.5 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Prin sentința penală nr…/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sebeș în dosarul nr…/298/2014, definitivă prin neapelare, a fost condamnată petenta M.G.M. la:
– 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.378 alin.1 lit.c Cod penal.
În temeiul art.44 alin.1 Cod penal, instanța a constatat că fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata în prezenta cauză este în stare pluralitate intermediară față de fapta pentru care a fost condamnată prin Sentința penală nr…/2013, pronunțată de Judecătoria Sebeș în dosar nr…/298/2013, definitivă la 18.06.2013. În baza art.15 din Legea nr.187/2012 coroborat cu art.83 Cod penal, revocă suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr…/2013 pronunțată de Judecătoria Sebeș. În aplicarea art.10 din Legea nr.187/2012 raportat la art.44 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b Cod penal, a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr.71/2013 cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, inculpata urmând a executa pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza sentinței penale nr…/18.09.2014, la data de 13.06.2013 s-a emis mandatul de a pedepsei închisorii nr. .. din 13.10.2014 și, ulterior, în baza solicitărilor formulate, la data de 07.11.2014, față de aceasta a fost emis mandatul european de arestare nr…/2014 și cererea de dare în urmărire internațională nr. ../07.11.2014.
La momentul întocmirii mandatului european de arestare, prin completarea formularului anexă la Legea nr.302/2004 republicată (în forma în vigoare la data emiterii mandatului), la litera d) s-a menționat “Hotărârea pronunțată în lipsă și:
– persoana în cauză a fost citată personal la data de 24.06.2014 și prin urmare, informată cu privire la data și locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea și a fost informată că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces”;; în aceste condiții, potrivit. art.3.4, hotărârea urma să fie înmânată personal fără întârziere după predare și persoana să fie informată cu privire la dreptul de rejudecare a cauzei sau cu privire la promovarea unei căi de atac.
La data de 12.03.2015 inculpata a fost arestată provizoriu în F., în temeiul mandatului european de arestare, după cum rezultă din copia hotărârii date de Curtea de Apel din T. la data de 24 martie 2015. Din copia acestei hotărâri nu rezultă că ar fi fost avute în vedere anumite garanții procesuale, condamnata fiind predată în baza mandatului european de arestare și avându-se în vedere că, la audierea din 17 martie 2015 M.G.M. s-a opus la predare.
Aceasta a fost deținută în F. din data de 29.01.2015 și a fost predată autorităților judiciare române la data de 15.05.2015, dată de la care se află în executarea pedepsei, conform fișei de detenție.
Analizând cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petenta condamnată M.G.M. pentru judecarea în lipsă, în temeiul art.466 din Codul de procedură penală, instanța a constatat următoarele :
Potrivit dispozițiilor art.466 al. 1 din Codul de procedură penală purtând denumirea marginală “redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate”;, persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat la cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.
Textul alin.2 al art.461 din Codul de procedură penală vine și explicitează (spre deosebire de vechea reglementare) ce anume se înțelege prin sintagma “judecată în lipsă”;. Arată legiuitorul că “este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul”;.
Rezultă cu evidență din textul de lege citat că legiuitorul român prin noile dispoziții procesual penale s-a îndepărtat de vechea reglementare prin prevederea expresă în textul legii a condițiilor în care se poate aprecia că o persoană a fost judecată în lipsă. Aplicarea noilor dispoziții procesuale penale se impune de vreme ce potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr.255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul legii. Or, în ceea ce privește procedura de redeschidere a procesului penal în cazul judecății în lipsa persoanei condamnate nu există nicio excepție prevăzută în cuprinsul legii de punere în aplicare.
Instanța reține că, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de redeschidere a procesului penal pentru judecarea în lipsă a persoanei condamnate, trebuie să fie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.469 alin. 1 Cod procedură penală, și anume :
a) cererea să fie formulată în termen și de către o persoană dintre cele prevăzute de art. 466;
b) să fie invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;
c) motivele în baza cărora este formulată cererea să nu fi fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care să fi fost judecată definitiv.
După cum s-a reținut mai sus, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta(…). Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care (…) după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
Procedura prevăzută la art. 466 alin.1 Cod procedură penală a fost instituită de legiuitor pentru a-i garanta inculpatului care a lipsit pe întreaga durată a procedurii penale dreptul la un proces echitabil care implică printre altele și dreptul de a-și face o apărare directă și efectivă.
Dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut atât în legislația internă, cât și în Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care, în art.6 paragraf 3, prevede că cel acuzat are dreptul de a se apăra el însuși și dreptul de a interoga martorii. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că prezența inculpatului este, în principiu, obligatorie la soluționarea cauzei.
De la regula prezenței inculpatului la soluționarea cauzei se admit și excepții, atunci când asigurarea acestei condiții ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă inculpatul are o culpă în absența sa (cauza Poitrimol c. Franței, cauza Colozza c. Italiei).
Prin urmare, dreptul persoanei extrădate sau predate în baza unui mandat european de arestare de a beneficia de rejudecarea cauzei poate fi restricționat, nu numai în situația în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunțarea hotărârilor, ci și atunci când a avut cunoștință, în orice mod, despre desfășurarea judecății. A interpreta altfel dispozițiile legale, ar însemna a recompensa sustragerea de la judecarea cauzei și a da posibilitatea condamnatului să se prevaleze de propria sa culpă, legitimând astfel un abuz de drept procesual.
Un prim aspect care trebuie lămurit de instanță este cel referitor la excepția tardivității formulării cererii invocată de reprezentantul părților vătămate.
Referitor la această excepție, instanța urmează să o respingă, având în vedere faptul că petenta a fost predată autorităților române la data de 15.05.2015 iar aceasta a depus la Poștă cererea de redeschidere în data de 03.06.2015, deci în interiorul termenului de 1 lună prevăzut de art. 466 alin. 3 CPP, aplicabil în cauză.
Petenta condamnată M.G.M. nu beneficiază de prevederile art.466 alin. 1 teza I Cod procedură penală (persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta) în condițiile în care aceasta a luat cunoștință de cele două procese penale.
Astfel, în dosarul nr…/298/2013, se află două declarații ale petentei prin care aceasta arată că i s-a a dus la cunoștință pentru ce infracțiune este cercetată penal, că a înțeles drepturile pe care le are și dorește un termen să consulte un avocat.
De asemenea în cele două declarații aceasta și-a indicat adresa din P., sat P., nr…, jud…
Inculpata a fost citată în continuare de organele de urmărire penală și de instanță la adresa indicată în faza de urmărire penală, conform dovezilor de îndeplinire a procedurilor de citare aflate la dosarul de fond al judecătoriei. De asemenea, acesta a fost citată la sediul instanței și la sediul Consiliului Local
În dosarul nr…/298/2014, se află un proces verbal încheiat de grefier prin care se arată că s-a luat legătura telefonic cu petenta M.G.M., care se află în F. și căreia i s-a comunicat faptul că a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie iar aceasta și-a indicat, ca adresă din R. unde să îi fie comunicate actele de procedură în R., adresa tatălui ei, numitul M.G., cu adresa în localitatea P., str.H., nr…, jud.A.
În acest dosar se află dovadă de primire a citației semnată de M.G.D., fratele petentei.
Un aspect care mai trebuie menționat se referă la faptul că în ambele dosare au fost achitate cheltuielile de judecată, conform dovezilor primite de la DGFP B.
Concluzionând, instanța a arătat faptul că petentei condamnate nu i se aplică prevederile art.466 alin.1 teza a II – a Cod procedură penală, neputându-se reține lipsa sa justificată de la procesul penal pornit împotriva sa sau vreo imposibilitate obiectivă de a încunoștința instanța, de vreme ce aceasta nu a prezentat nicio dovadă în acest sens.
Este adevărat că în reglementarea anterioară – art.5221 Cod procedură penală, noțiunea de judecată în lipsă a primit o interpretare mai extinsă – conform practicii judiciare, având în vedere decizia nr. 5424 din 13 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală, precum și legislația internațională, însă în prezent noțiunea de “judecată în lipsă ” este definită de legiuitor, iar instanța este ținută de verificarea cazurilor expres prevăzute acum de lege.
Față de cele ce preced, instanța a constatat că potrivit accepțiunii date noțiunii de “judecare în lipsă”; de noua reglementare cuprinsă în art. 466 alin. 2 din Codul de procedură penală, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, sub nici o formă neputându-se reține că petenta condamnată nu a fost citată la proces.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art.410 alin.1 din Codul de procedură penală, condamnata M.G.M., solicitând, personal și prin apărătorul ales, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecându-se cauza, admiterea cererii de redeschidere a procesului penal cu privire la cele două dosare.
În susținerea apelului s-a arătat că prima instanță a dat o interpretare greșită prevederilor art. 466 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Cu privire la dosarul nr…/298/2013 s-a arătat că instanța a făcut referire la o declarație a condamnatei apelante prin care i s-a adus la cunoștință infracțiunea pentru care este cercetată și drepturile acesteia, declarație care nu este dată în fața instanței, ci în faza urmăririi penale când inculpata nu era trimisă în judecată și nu avea cum să aibă la cunoștință oficial despre dosarul ce se va judeca în instanță.
Referitor la faptul că inculpata și-ar fi dat o adresă, respectiv – P. nr… – unde a fost citată, s-a susținut că inculpata niciodată nu a semnat că a luat la cunoștință despre un termen de judecată în ceea ce privește respectivul dosar.
În ceea ce privește dosarul nr…/291/2014, s-a arătat că instanța a reținut că există un proces-verbal încheiat între grefierul instanței și inculpată cu privire la faptul că i se comunică doar împrejurarea că este trimisă în judecată pentru infracțiunea de abandon de familie, fără a se face referire la vreun termen de judecată, astfel că acest proces-verbal nu complinește textul de lege care prevede clar aducerea la cunoștința părții despre termenul procesului.
S-a mai invocat faptul că prima instanță în mod greșit a reținut cu privire la acest dosar că inculpata a știut despre desfășurarea acestor procese întrucât a plătit cheltuielile de judecată, în realitate acestea fiind achitate de fratele inculpatei, în timp ce aceasta era deja arestată.
Din punct de vedere procedural s-a arătat că pentru primul dosar legea mai favorabilă este vechea reglementare, care la art.522 prevede ca și condiții necesare pentru redeschiderea unui dosar doar existența unui mandat european și ca judecata să fi fost în lipsă.
Dacă nu se apreciază că legea mai favorabilă este vechea reglementare, dispozițiile art.466 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt îndeplinite în integralitatea lor, întrucât inculpata nu a fost prezentă la judecată, nu a știut despre respectivele procese luând la cunoștință despre existența lor doar la momentul în care a fost expulzată în baza mandatului de arestare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu conform art.417 din Codul de procedură penală, Curtea de apel constată următoarele:
Prin sentința penală nr…/30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sebeș în dosarul nr…/298/2013, definitivă prin nerecurare, a fost condamnată inculpata M.G.M., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 al.1 lit.c Cod penal, în dauna părților vătămate: M.O., M.C. Și M.E.M.
În temeiul art.81 și art.82 Cod penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani și atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
Prin sentința penală nr…/18.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sebeș, în dosarul nr…/298/2014, definitivă prin neapelare, a fost condamnată inculpata M.G.M., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.378 alin.1 lit.c Cod penal.
În temeiul art.44 alin.1 Cod penal, instanța a constatat că fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata este în stare de pluralitate intermediară față de fapta pentru care a fost condamnată prin Sentința penală nr…/2013, pronunțată de Judecătoria Sebeș în dosar nr…/298/2013, definitivă la 18.06.2013.
În baza art.15 din Legea nr.187/2012 coroborat cu art.83 Cod penal, a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr…/2013 pronunțată de Judecătoria Sebeș.
În aplicarea art.10 din Legea nr.187/2012 raportat la art.44 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr…/2013 cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, inculpata urmând a executa pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
Judecătoria Sebeș a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr… din 13.10.2014 și întrucât condamnata n-a fost găsită de organele de poliție, la data de 07.11.2014, a fost emis mandatul european de arestare, nr…/2014.
Petenta a fost localizată pe teritoriul F., fiind arestată la data de 12.03.2015.
Aceasta a fost deținută în F. din data de 29.01.2015 și a fost predată autorităților judiciare române la data de 15.05.2015.
La dosarul cauzei nu există dovada comunicării sentinței de condamnare către petentă, conform art.95 alin.3 raportat la art.92 alin.2 lit.b din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, ci doar a mandatului de executare a pedepsei închisorii și, prin urmare, la dosar nu există informații cu privire la faptul că persoanei predate i s-a adus la cunoștință că are dreptul, după caz:
(i) la exercitarea unei căi de atac, potrivit Codului de procedură penală; sau
(ii) la rejudecarea cauzei, potrivit Codului de procedură penală.
Curtea constată astfel că în mod corect prima instanță a apreciat că cererea petentei de redeschidere a procesului penal a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 466 al. 3 din Codul de procedură penală, potrivit căruia : “Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.”;
De asemenea, în mod corect prima instanța a reținut că în cauză sunt incidente noile dispoziții procesuale penale și nu cele ale art.522 ind.1 din Codul de procedură penală din 1968, cum se solicită de apelantă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul legii, iar în ceea ce privește procedura de redeschidere a procesului penal în cazul judecății în lipsa persoanei condamnate nu există nicio excepție prevăzută în cuprinsul legii de punere în aplicare.
Chestiunea esențială pentru dezlegarea pricinii este înțelesul noțiunii de “persoană judecată în lipsă”;, oferită atât de art.466 alin.2 Cod procedură penală.
Potrivit acestui text de lege, este considerată “judecată în lipsă”;: “persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul”;.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa ( Cauza Colozza contra Italiei – Hotărârea din 12 februarie 1985) a subliniat că, în interpretarea art.6 din Convenție privind dreptul la un proces echitabil : “;Când legislația națională permite judecarea unei persoane in absentia, acea persoană trebuie, în momentul în care află de procedură, să poată determina ca o instanță, după ce o va audia, să dispună din nou asupra fondului acuzațiilor ce i-au fost aduse”;. S-a arătat că o procedură de judecată în contumacie nu este, în esență, întotdeauna contrară textului Convenției, dacă celui în cauză i s-au respectat drepturile apărării, între care cel de a fi citat personal și informat asupra cauzei și naturii acuzației și, atunci când nu și-a exprimat fără echivoc voința de a nu participa în proces, de a obține posibilitatea să fie rejudecat în prezența sa, fără să fie obligat să probeze că nu a dorit să se sustragă justiției sau că absența s-a datorat unor cauze de forță majoră.
Situația este diferită atunci când autoritățile l-au tratat pe inculpat ca fugar și l-au judecat în contumacie, deși nu fusese notificat personal asupra acuzației și acesta nu renunțase într-o manieră incontestabilă la dreptul său de a compărea. În cauza Sejdovic contra Italiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului prevăzut de art.6 din Convenție, dacă statele nu oferă o procedură efectivă de rejudecare a cauzei în prezența celui vizat.
În “;Expunerea de motive”; privind Noul Cod de procedură penală, s-a arătat că “;Este considerată persoană judecată în lipsă inculpatul care, la judecată, nu a avut cunoștință de proces, sau care deși a avut cunoștință de proces în orice mod, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei.”;
În cauza de față, în dosarul nr…/298/2013, inculpata a fost citată în cursul urmăririi penale la adresa de domiciliu, din P., nr…, jud. A., precum și prin afișare la consiliul local al comunei P.
Inculpata nu a fost prezentă la niciunul din termenele de judecată, fiind citată la aceeași adresă din satul P.J. unde a locuit până la plecarea sa din țară, precum și prin afișare la consiliul local.
Curtea de Apel consideră că în cauză prima instanță a apreciat în mod eronat cu privire la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.466 din Codul de procedură penală, respectiv la admisibilitatea cererii de redeschidere a procesului penal.
Astfel, pe de o parte, instanța constată că nu există probe la dosarul cauzei care să ateste în mod cert faptul că inculpatul s-ar fi sustras de la urmărirea penală efectuată împotriva sa sau de la judecarea cauzei.
Pe de altă parte, admisibilitatea cererii de redeschidere a procesului penal se analizează exclusiv raportat la faza de judecată, fie în primă instanță fie în apel.
În opinia Curții, citarea inculpatei potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data desfășurării procesului nu justifică a se concluziona că acesta s-ar fi sustras de la judecată sau, cu atât mai mult, că ar fi avut cunoștință de proces.
Independent de legala sa citare, astfel cum s-a arătat anterior, raportat la jurisprudența Curții de la Strassbourg, ceea ce prezintă importanță pentru a se considera că un acuzat a fost judecat în lipsă este aceea ca acesta să nu fi fost informat personal despre procedurile întreprinse împotriva lui, neavând cunoștință de proces.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României: “;Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”;.
În ceea ce privește cauza ce a format obiectul dosarului nr…/298/2014, instanța de apel constată că situația este diferită, întrucât, astfel cum a reținut și prima instanță, la fila … se află un proces verbal încheiat de grefier prin care se arată că s-a luat legătura telefonic cu inculpata, care se află în Franța și căreia i s-a comunicat faptul că a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie iar acesta și-a indicat ca adresă din România unde să îi fie comunicate actele de procedură în România adresa tatălui ei, numitul M.G., cu adresa în localitatea P., str.H., nr…, jud.A.
Prin urmare, inculpata a fost încunoștiințată de proces și ulterior legal citată la adresa comunicată telefonic, astfel că nu se poate reține că autoritățile au tratat-o pe inculpată ca fugară și au judecat-o în contumacie, iar aceasta a fost notificată personal asupra acuzației, de unde rezultă că aceasta a renunțat într-o manieră incontestabilă la dreptul său de a compărea.
Concluzionând, raportându-se la dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil și la interpretarea dată acestui articol de Curtea Europeană în jurisprudența sa ( care recunoaște un drept la redeschiderea procedurilor în cazurile în care judecata în lipsă nu este consecința renunțării voluntare din partea acuzatului la dreptul de a fi prezent în instanță pentru a-și face apărările), instanța de apel consideră că în cauza ce formează obiectul dosarului nr…/298/2013 privind pe condamnata M.G.M. sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea cererii de redeschidere a procesului penal iar persoanei judecate în lipsă care a fost condamnată definitiv trebuie să-i fie garantat dreptul ca, ulterior condamnării, o instanță să statueze din nou, după audierea acesteia, asupra temeiniciei acuzației în fapt și în drept, întrucât acesta nu a avut cunoștință de procesul pornit împotriva sa și nu rezultă că ar fi renunțat, în mod neechivoc la dreptul său de a fi prezentă în instanță și de a se apăra sau că s-a sustras judecății.
Totodată, cum la dosar nu există dovada comunicării sentinței de condamnare către petentă, dar nici a faptului că persoanei predate i s-a adus la cunoștință că are dreptul, după caz: la exercitarea unei căi de atac, potrivit Codului de procedură penală sau la rejudecarea cauzei, potrivit Codului de procedură penală, instanța a considerat că deși petenta nu a declarat apelul în termenul prevăzut de art.411 alin.1 din Codul de procedură penală, (nedeclarare determinată de o cauză temeinică de împiedicare), cererea de redeschidere a procesului penal este admisibilă și prioritară calificării acesteia ca o cerere de repunere în termenul de apel.
În raport de toate aceste împrejurări și pentru considerentele ce preced, văzând și dispozițiile art. 421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, instanța a admis apelul declarat de inculpata M.G.M. împotriva sentinței penale nr…/14.07.2015, pronunțată de Judecătoria Blaj, în dosarul nr…/298/2015, a desființat în parte sentința penală atacată și, judecând cauza:
În baza art. 469 alin. 3 din Codul de procedură penală, a admis cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată M.G.M., în prezent deținută în Penitenciarul G., cu privire la cauza în care a fost condamnată definitiv în dosarul nr…/298/2013 al Judecătoriei Sebeș.
În baza art. 469 alin. 7 din Codul de procedură penală, a constatat desființată de drept sentința penală nr…/30.05.2013 a Judecătoriei Sebeș, pronunțată în dosarul nr…/298/2013.
În baza art. 470 din Codul de procedură penală, a trimis cauza ce formează obiectul dosarului nr…/298/2013, Judecătoriei Blaj pentru rejudecare.
Referitor la cauza ce a format obiectul dosarului nr…/298/2014, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.466 din Codul de procedură penală, urmează a se menține dispozițiile sentinței penale nr…/14.07.2015, pronunțată de Judecătoria Blaj, în dosarul nr…/298/2015.
Menținând această dispoziție și având în vedere faptul că inculpata se află în executarea pedepsei rezultante de 1 an și 2 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr…/18.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sebeș în dosarul nr…/298/2014, urmare a contopirii pedepsei de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr…/2013, pronunțată de Judecătoria Sebeș în dosarul nr…/298/2013, sentință desființată prin prezenta decizie, Curtea a constatat că situația juridică a condamnatei-inculpată nu poate fi soluționată în prezenta cauză ci doar prin formularea unei contestații la executarea hotărârii de revocare a suspendării condiționate și de contopire a pedepsei(respectiv sentința nr…/18.09.2014), conform dispozițiilor art.598 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în prezentul apel vor rămâne în sarcina statului .
