făcut cererea, în vederea completării sau a precizării acesteia.
Ascultarea de către procuror a revizuientului nu este
obligatorie decât în cazul în care cererea nu îndeplineşte
condiţiile prevăzute de art.397 alin.2 Cod pr.penală.
Constatând că procurorul a respectat dispoziţiile legale
privind revizuirea unei hotărâri penale definitive,
tribunalul trebuia să considere legală sesizarea sa, iar
nu să dispună restituirea cauzei la procuror pentru
completarea cercetărilor.
(Curtea de Apel Piteşti – decizia penală
nr.395/R din 3 iulie 2007)
Prin sentinţa penală nr.78/F din 25 aprilie 2007, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a dispus restituirea cererii
de revizuire formulată de condamnat împotriva sentinţei penale nr.98 din 2 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul
Vâlcea, prin care a fost condamnat la 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, la procuror.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul
Vâlcea, s-a concluzionat că cererea formulată este neîntemeiată. S-a apreciat că în raport de dispoziţiile art.300 alin.2 Cod
pr.penală, „ sesizarea nu este făcută potrivit legii iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea
unui termen în acest scop”, astfel că a dispus restituirea cauzei la procuror, pentru completarea cercetărilor, în sensul
dispoziţiilor art.397 alin.3 şi art.399 Cod pr.penală.
Tribunalul a reţinut, că procurorul, în raport de dispoziţiile art.397 alin.2 Cod pr.penală şi art.399 alin.1 Cod
pr.penală, era obligat să-l cheme pe condamnat pentru a-l asculta în vederea completării sau precizării cererii de revizuire.
Impotriva hotărârii tribunalul a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, criticând-o pentru
nelegalitate, susţinându-se că în mod greşit s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru completarea cercetărilor,
deoarece în faza premergătoare sesizării instanţei de judecată, au fost respectate dispoziţiile legale prevăzute de art.397 şi
399 Cod pr.penală.
Prin decizia penală nr.395/R din 3 iulie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul
procurorului, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza la Tribunalul Vâlcea, pentru soluţionarea cererii de revizuire.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că, în mod întemeiat, procurorul a considerat că nu se impune chemarea
şi ascultarea condamnatului, deoarece o atare obligaţie, impusă de art.399 alin.1 şi art.397 alin.3 Cod pr.penală, există
numai „dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile arătate în alin.2”. Or, în cerere, condamnatul a arătat cazul de revizuire şi
anume, descoperirea de fapte şi împrejurări noi, pe care nu le-a evidenţiat şi se referă şi la pretinse greşeli de judecată care,
în nici un caz, nu pot fi înlăturate pe calea extraordinară de atac a revizuirii.
In mod corect curtea a apreciat că ascultarea revizuientului de către procuror era obligatorie decât în cazul în
care cererea nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art.397 alin.2 Cod pr.penală.
