Competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, sentinţele instanţelor de revizuire date în condiţiile legii fiind supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă cererea de revizuire iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.
Prin sentinţa penală nr. 392 din 22 mai 2002, a Judecătoriei Novaci, definitivă prin decizia penală nr. 1960 din 26 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, recurentul din cauza de faţă V.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplic. art. 81 Cod penal pentru săvârşirea unei infracţiuni prev. de art. 192 alin.2 Cod penal.
La data de 1 februarie 2005, condamnatul V.C. a formulat o cerere de revizuire a hotărârii de mai sus care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci sub nr. 1596/2005, în motivare arătându-se că hotărârea de condamnare este nelegală, întrucât ulterior Parchetul Militar Craiova, a pronunţat o rezoluţie pe baza căreia îşi poate dovedi nevinovăţia.
Prin sentinţa penală nr. 560 din 21 iunie 2005, Judecătoria Novaci a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată, motivând că susţinerile revizuientului nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art. 394 alin.1 Cod pr. penală, în hotărâre făcându-se menţiunea că recursul este calea de atac de care poate beneficia partea interesată.
Ca urmare, revizuientul V.C. a declarat recurs împotriva acestei sentinţe care a fost soluţionat de Tribunalul Gorj, prin decizia penală nr. 1705 din 20 octombrie 2005, prin respingerea sa ca nefondat, în hotărârea pronunţată făcându-se menţiunea că este rămasă definitivă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare V.C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât Tribunalul Gorj, conform legii trebuia să soluţioneze calea de atac ca apel, şi nu ca recurs, solicitând desfiinţarea deciziei contestată.
Prin decizia penală nr. 2097 din 10 decembrie 2005, Tribunalul Gorj, a respins contestaţia în anulare ca neîntemeiată, motivând că o astfel de cauză trebuia să privească decizia penală a Curţii de Apel Craiova, în care se soluţia fondul cauzei şi nu decizia Tribunalului Gorj, prin care s-a soluţionat cererea de revizuire.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul V.C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, prin reiterarea motivelor invocate la Tribunalul Gorj, în sensul că în mod greşit calea de atac declarată de către acesta împotriva sentinţei, prin care s-a soluţionat cererea de revizuire a fost calificată ca recurs, deşi trebuia soluţionată ca apel, solicitând casarea acestor decizii şi trimiterea cauzei la instanţa competentă pentru soluţionarea apelului.
Prin decizia penală nr. 196 din 28 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, a admis recursul formulat de condamnatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 2097 din 19 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 3241/2005, a casat această decizie şi reţinând cauza spre rejudecare a admis recursul declarat de condamnat împotriva deciziei penale nr. 1705 din 20 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 2492/2005, a casat această decizie şi a trimis cauza la Tribunalul Gorj pentru soluţionare ca instanţă de apel, a căii de atac declarată de condamnat împotriva sentinţei penale nr.560 din 21 iunie 2005 a Judecătoriei Novaci.
Instanţa de recurs a reţinut că potrivit disp. art. 401 Cod pr. penală rap. la art. 407 Cod pr. penală, competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă iar sentinţele instanţei de revizuire date în condiţiile legii sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea iar deciziile date în apel sunt supuse recursului. Ori, în cauza de faţă hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat a fost supusă căilor de atac, a apelului şi recursului, astfel încât conform dispoziţiilor legale menţionate mai sus, hotărârea instanţei de revizuire trebuia suspusă aceloraşi căi de atac.
Judecătoria Novaci a menţionat în mod greşit în sentinţa prin care a soluţionat cererea de revizuire că recursul este calea de atac prevăzută de lege şi Tribunalul Gorj avea obligaţia de a soluţiona calea de atac formulată de revizuitent, ca instanţă de apel, pronunţând o decizie ce poate fi atacată cu recurs la instanţa ierarhic superioară.
