Invocarea de către revizuient a necunoaşterii de către instanţe a stării de minoritate, cu consecinţa reducerii pedepsei numai după punerea în a hotărârii, după ce cauza a fost derulată în căile de atac şi în două cicluri procesuale, nu poate fi asimilată descoperirii de fapte şi împrejurări, în sensul cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. Nu sunt incidente nici prevederile art. 394 alin. (2) C.proc.pen., în sensul ca invocarea acestei stări de minoritate să atragă soluţia diametral opusă a condamnării şi anume achitarea.
Secţia penală, Decizia nr. 697 din 11 decembrie 2008
Prin sentința penală nr. 1044/03.06.2008, pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul V.D. deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr. 2075/2001, a Judecătoriei Pitești.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 2075/2001, menționată, s-a dispus, în baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) cu aplicarea art. 75 lit. c) C.pen., condamnarea inculpatului V.D. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și complicitate la aceeași infracțiune – a sustras împreună cu alți inculpați, pe timp de noapte, în loc public, prin efracție și escaladare, bunuri din autotrenurile ce încetineau viteza, cauzând un prejudiciu de aproximativ 565.000.000 lei (ROL) – în condițiile art. 861C.pen., fixându-se termen de încercare de 5 ani.
întrucât motivele invocate de revizuient împotriva acestei hotărâri, vizând nereținerea stării de minoritate în care a săvârșit fapta și condamnarea sa greșită ca major, nu se încadrează în cele prevăzute de art. 394 C.proc.pen., instanța de fond a respins ca atare această cerere.
împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, reiterând, în esență, aceleași motive invocate ca și la prima instanță, și anume faptul că era minor și nu major la data comiterii faptei, împrejurare pe care instanțele nu au cunoscut-o, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare pentru revizuirea pe fond a acesteia.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr. 176/18.12.2008, pronunțată în dosarul nr. 3548/280/2008, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că solicitarea apelantului-revizuient de reținere a stării de minoritate la data săvârșirii faptei, nu poate fi analizată în cadrul unei cereri de revizuire, întrucât acesta avea posibilitatea de a invoca starea de minoritate în fața instanței de fond cât și a instanțelor de apel și recurs, învestite cu soluționarea cauzei în care a fost inculpat.
Ca urmare, apreciind că aspectele invocate nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 C.proc.pen., tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient.
împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul-revizuient, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că se impune casarea ambelor hotărâri ca fiind nelegale și netemeinice, iar pe fond, admiterea cererii sale de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 394 lit. a) C.proc.pen., întrucât la data comiterii faptei era minor, situație ce ar atrage reducerea pedepsei și pe care instanțele nu au cunoscut-o.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit art. 3859alin. (1) C.proc.pen., curtea a constatat că recursul urmează a fi respins, pentru considerentele ce vor fi mai jos exprimate:
Astfel, obiectul cauzei de față este revizuirea sentinței penale nr. 2075/16.10.2001, pronunțată de Judecătoria Pitești, prin care revizuientul din prezenta cauză – inculpat la acea dată – a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în condițiile art. 861C.pen., așa cum s-a menționat mai sus.
Această hotărâre, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost pronunțată în urma a două cicluri procesuale, urmare a casării cu trimitere.
Ulterior, însă, revizuientul, în cursul termenului de încercare de 3 ani, a săvârșit infracțiunile de conducere fără permis, refuz de recoltare de probe biologice și părăsirea locului accidentului, incriminate de O.U.G. nr. 195/2002, fiind trimis în judecată pentru aceste fapte, cauza derulându-se și în căile de atac, apel și recurs, revizuientul rămânând condamnat prin decizia penală nr. 418/05.07.2007, definitivă, a Curții de Apel Pitești, la pedeapsa totală de 5 ani închisoare, rezultată în urma cumulului aritmetic dintre pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunile incriminate de O.U.G. nr. 195/2002, și pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei revizuire se cere în prezenta cauză, cu privire la care suspendarea executării a fost revocată, potrivit art. 864C.pen.
Numai după punerea în executare a acestei ultime hotărâri de condamnare la 5 ani închisoare, dispusă a se executa în condițiile art. 57 C.pen., revizuientul a invocat pentru prima dată starea de minoritate, în sensul că în mod greșit a fost condamnat prin sentința ce face obiectul revizuirii, la pedeapsa de 3 ani închisoare (cu privire la care suspendarea executării a fost revocată), întrucât era minor, această pedeapsă fiindu-i aplicată, în mod greșit de către instanțe, ca și major.
Or, curtea a constatat că în mod corect atât instanța de fond cât și instanța de apel, pe considerentele mai sus exprimate, au apreciat că se impune respingerea cererii de revizuire.
Aceasta, deoarece legea procesuală penală este de strictă interpretare și se constată, așa cum de altfel au reținut și celelalte instanțe, că motivul invocat de revizuient și anume, nereținerea stării de minoritate, în cauza în care s-a dispus o pedeapsă în condițiile art. 861C.pen., nu poate fi primit ca întemeiat, pentru următoarele considerente:
în primul rând, așa cum s-a arătat mai sus, o atare împrejurare, vizând starea sa de minoritate, oricând putea să fie invocată în multiplele stadii procesuale și cicluri procesuale derulate în această cauză ce face obiectul revizuirii și în cealaltă cauză în strânsă legătură cu aceasta, prezentate rezumativ mai înainte, o atare situație neputând fi circumscrisă, în consecință, în mod expres în cazul de revizuire prevăzut la art. 394 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., incident admisibilității acestei cereri.
Aceasta poate și pentru simplul motiv, dar esențial, ca argument al unei interpretări juridice, ce apelează la sensul uzual, gramatical al cuvintelor, că „a descoperi fapte sau împrejurări” noi, în nici un caz nu poate fi asimilat unei situații „vechi” pe care inculpatul o cunoștea, dar pe care nu a invocat-o, deși oricând avea posibilitatea să o facă, în ciclurile procesuale enunțate în care a avut loc judecata cauzei.
Mai mult, chiar dacă, în subsidiar, s-ar avea în vedere că subzistă cazul de admisibilitate a revizuirii prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., nu este suficientă numai existența unui asemenea caz pentru admiterea cererii de revizuire, întrucât prevederile art. 394 alin. (2) C.proc.pen. arată că acest caz de la lit. a) constituie motiv de revizuire numai dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Or, în cauză, invocarea stării de minoritate nu poate duce decât la o soluție de reducere a pedepsei și, nicidecum, de achitare, așa cum pretinde textul art. 394 alin. (2) C.proc.pen., având în vedere pericolul social al faptelor deosebit de grave reținute în sarcina sa, cooperarea infracțională, prejudiciul produs, și nici la o soluție de încetare a procesului.
Prin urmare, a apreciat curtea, revizuirea trebuie să fie totală și nu parțială, în sensul de a conduce la o soluție radicală opusă celei pronunțate anterior, și anume achitarea celui condamnat sau condamnarea celui achitat ori încetarea procesului penal.
Ca urmare, invocarea stării de minoritate, în sensul că în mod greșit a fost condamnat ca major deși era minor, nu poate fi inclusă în nici unul dintre aspectele de nelegalitate sau de netemeinicie sus-invocate, deoarece nu este în măsură să ducă la înlocuirea unei soluții de condamnare cu una de achitare sau de încetare a procesului penal.
Așa fiind, numai prin respectarea condițiilor cumulative prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. și art. 394 alin. (2) C.proc.pen., se poate ajunge la admisibilitatea cererii de revizuire, ceea ce nu este cazul de față.
Cum legea procesuală penală română este de strictă interpretare, curtea a considerat că nici o altă prevedere legală, fie ea în legea internă, fie în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi primită, fără să afecteze principiul sus-menționat al strictei aplicări a legii procesuale penale naționale.
Desigur, în cauză subzistă o eroare, o greșeală pe care nici inculpatul ca parte în proces, nici instanța, din oficiu, nu a invocat-o, eroare, însă, ce nu poate fi îndreptată decât în condiții exacte circumscrise riguros de lege, care însă nu sunt îndeplinite în această procedură a revizuirii în speța de față, așa cum s-a arătat.
Pe de altă parte, ar însemna, în opinia curții, să fie înfrânt, oricând, poate și arbitrar, pentru a corija o eventuală eroare sau greșeală de judecată ce poate surveni în procesul penal, puterea de lucru judecat a unei hotărâri definitive, prin „forțarea” în afara legii și a spiritului ei, a promovării a unei căi extraordinare de atac.
Ar însemna ca îndreptarea erorii să se facă lezând grav principiile autorității de lucru judecat și al respectării stricte a legii procesuale, ce guvernează materia penală, ceea ce în opinia completului majoritar este de neconceput.
Recursul introdus urma să nu fie primit și pentru motivul că nu este incident nici unul dintre cazurile prevăzute la art. 3859pct. 1-21 C.proc.pen., în care se poate exercita această cale de atac, deoarece cazul pretabil în speță, cel de la pct. 18, nu poate fi luat în considerare, întrucât o atare eroare privind minoritatea nu a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Așa fiind, apreciind că nu mai există alte cazuri care, invocate din oficiu, potrivit art. 3859alin. (3) C.proc.pen., ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, cu majoritate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., a respins ca nefondat recursul, hotărând că în mod corect atât instanța de fond cât și instanța de apel s-au pronunțat asupra respingerii cererii de revizuire introdusă în prezenta cauză.
