Cerere de revizuire. Invocarea necunoaşterii stării de minoritate ladata săvârşirii faptei. Respingerea cererii.
Cod procedură penală, art.394 alin.1 lit.a. Invocarea de către revizuient anecunoaşterii de către instanţe a stării de minoritate, cu consecinţa reducerii pedepseinumai după punerea în a hotărârii, după ce cauza a fost derulată în căilede atac şi în două cicluri procesuale, nu poate fiasimilată descoperirii de fapte şi împrejurări, însensul cazului de revizuire prevăzut de art.394alin.1 lit.a Cod procedură penală. Nu suntincidente nici prevederile art.394 alin.2 Codprocedură penală, în sensul că invocarea acestei stăride minoritate să atragă soluţia diametral opusă acondamnării şi anume achitarea.
(Curtea de Apel Piteşti, deciziapenală
nr.697/R din 11 decembrie 2008).
Prin sentinţa penală nr.1044 din 3 iunie 2008, pronunţată deJudecătoria Piteşti, a fost respinsă cererea de revizuire formulată derevizuientul V.D. deţinut în Penitenciarul Colibaşi, împotriva sentinţeipenale nr.2075/2001, a Judecătoriei Piteşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prinsentinţa penală nr.2075/2001, menţionată, s-a dispus, în baza art.208,209 alin.1 lit.a,e, g şi i cu aplic.art.75 lit.c Cod penal, condamnareainculpatului V.D. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentrusăvârşirea infracţiunii de furt calificat şi complicitate la aceeaşi infracţiunea sustras împreună cu alţi inculpaţi, pe timp de noapte, în loc public,prin efracţie şi escaladare, bunuri din autotrenurile ce încetinau viteza,cauzând un prejudiciu de aproximativ 565.000.000 ROL – în condiţiileart.86/1 Cod penal, fixându-se termen de încercare de 5 ani.
Intrucât motivele invocate de revizuient împotriva acesteihotărâri, vizând nereţinerea stării de minoritate în care a săvârşit fapta şicondamnarea sa greşită ca major, nu se încadrează în cele prevăzute deart.394 Cod pr.penală, instanţa de fond a respins ca atare această cerere.
Impotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul,reiterând, în esenţă, aceleaşi motive invocate ca şi la prima instanţă, şianume faptul că era minor şi nu major la data comiterii faptei,împrejurare pe care instanţele nu au cunoscut-o, solicitând trimitereacauzei spre rejudecare pentru revizuirea pe fond a acesteia.
Tribunalul Argeş, prin decizia penală nr.176 din 18septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr.3548/280/2008, a respins canefondat apelul declarat de revizuient.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat căsolicitarea apelantului-revizuient de reţinerea stării de minoritate la datasăvârşirii faptei, nu poate fi analizată în cadrul unei cereri de revizuire,întrucât acesta avea posibilitatea de a invoca starea de minoritate în faţainstanţei de fond cât şi a instanţelor de apel şi recurs, investite cusoluţionarea cauzei, în care a fost inculpat.
Ca urmare, apreciind că aspectele invocate nu se circumscriucazurilor de revizuire prevăzute de art.394 Cod pr.penală, tribunalul arespins ca nefondat apelul declarat de revizuient.
Impotriva deciziei a declarat recurs condamnatul-revizuient,criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă,că se impune casarea ambelor hotărâri ca fiind nelegale şi netemeinice, iarpe fond, admiterea cererii sale de revizuire, potrivit disp.art.394 lit.a Codpr.penală, întrucât la data comiterii faptei era minor, situaţie ce ar atragereducerea pedepsei şi pe care instanţele nu au cunoscut-o.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate,potrivit art.385/9 alin.1 Cod pr.penală, curtea a constatat că recursulurmează a fi respins, pentru considerentele ce vor fi mai jos exprimate:
Astfel, obiectul cauzei de faţă este revizuirea sentinţei penalenr.2075 din 16 octombrie 2001, pronunţată de Judecătoria Piteşti, princare revizuientul din prezenta cauză – inculpat la acea dată – a fostcondamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în condiţiileart.86/1 Cod penal, aşa cum s-a menţionat mai sus.
Această hotărâre, rămasă definitivă prin nerecurare, a fostpronunţată în urma a două cicluri procesuale, urmare a casării cutrimitere.
Ulterior, însă, revizuientul, în cursul termenului de încercarede 3 ani, a săvârşit infracţiunile de conducere fără permis, refuz derecoltare de probe biologice şi părăsirea locului accidentului, incriminatede O.U.G. nr.195/2002, fiind trimis în judecată pentru aceste fapte,cauza derulându-se şi în căile de atac, apel şi recurs, revizuientulrămânând condamnat prin decizia penală nr.418 din 5 iulie 2007,definitivă a Curţii de Apel Piteşti, la pedeapsa totală de 5 ani închisoare,rezultată în urma cumului aritmetic dintre pedeapsa de 2 ani închisoare,aplicată pentru infracţiunile incriminate de O.U.G. nr.195/2002, şipedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei revizuire se cere în prezenta cauză,care i-a fost revocată, potrivit art.86/4 Cod penal.
Numai după punerea în executare a acestei ultime hotărâri de5 ani închisoare, dispusă a se executa în condiţiile art.57 Cod penal,revizuientul a invocat, pentru prima dată starea de minoritate, în sensulcă în mod greşit a fost condamnat prin sentinţa ce face obiectul revizuirii,la pedeapsa de 3 ani închisoare, ce a fost revocată,întrucât era minor,această pedeapsă fiindu-i aplicată, în mod greşit de către instanţe, ca şimajor.
Or, curtea a constatat că în mod corect atât instanţa de fondcât şi instanţa de apel, pe considerentele mai sus exprimate, au apreciat căse impune respingerea cererii de revizuire.
Aceasta, deoarece legea procesuală penală este de strictăinterpretare şi se constată, aşa cum de altfel au reţinut şi celelalte instanţe,că motivul invocat de revizuient şi anume, nereţinerea stării deminoritate, în cauza în care s-a dispus o pedeapsă în condiţiile art.86/1Cod penal, nu poate fi primit ca întemeiat, pentru următoareleconsiderente:
In primul rând, aşa cum s-a arătat mai sus, o atareîmprejurare, vizând starea sa de minoritate, oricând putea să fie invocatăîn multiplele stadii procesuale şi cicluri procesuale derulate în aceastăcauză ce face obiectul revizuirii şi în cealaltă cauză în strânsă legătură cuaceasta, prezentate rezumativ mai înainte, o atare situaţie neputând ficircumscrisă, în consecinţă, în mod expres în cazul de revizuire prevăzutla art.394 alin.1 lit.a Cod pr.penală, incident admisibilităţii acestei cereri.
Acesta poate şi pentru simplul motiv dar şi esenţial, caargument al unei interpretări juridice, ce apelează la sensul uzual,gramatical, al cuvintelor că a descoperi fapte sau împrejurări” noi, în niciun caz nu poate fi asimilat unei situaţii vechi” pe care inculpatul ocunoştea dar pe care nu a invocat-o, deşi oricând avea posibilitatea să ofacă, în ciclurile procesuale enunţate în care a avut loc judecata cauzei.
Mai mult, chiar dacă, în subsidiar, s-ar avea în vedere căsubzistă cazul de admisibilitate a revizuirii prevăzut de art.394 alin.1 lit.aCod pr.penală, nu este suficient numai existenţa unui asemenea cazpentru admiterea cererii de revizuire, întrucât prevederile art.394 alin.2Cod pr.penală, arată că acest caz de la lit.a, constituie motiv de revizuirenumai dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedinetemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori decondamnare.
Or, în cauză, invocarea stării de minoritate nu poate ducedecât la o soluţie de reducere a pedepsei şi, nicidecum, de achitare, aşacum pretinde textul art.394 alin.2 Cod pr.penală, având în vederepericolul social al faptelor deosebit de grave reţinute în sarcina sa,cooperarea infracţională, prejudiciul produs, şi nici o soluţie de încetare.
Prin urmare, a apreciat curtea, revizuirea trebuie să fie totalăşi nu parţială, în sensul de a conduce la o soluţie radicală opusă celeipronunţate anterior, şi anume achitarea celui condamnat saucondamnarea celui achitat ori în privinţa căruia s-a încetat procesul penal.
Ca urmare, invocarea stării de minoritate, în sensul că în modgreşit a fost condamnat ca major deşi era minor, nu poate fi inclusă înnici unul dintre aspectele de nelegalitate sau de netemeinicie sus-invocate,deoarece nu este în măsură să ducă la înlocuirea unei soluţii decondamnare cu una de achitare sau de încetare a procesului penal.
Aşa fiind, numai prin respectarea condiţiilor cumulativeprevăzute de art.394 alin.1 lit.a Cod pr.penală, şi art.394 alin.2 Codpr.penală, se poate ajunge la admisibilitatea cererii de revizuire, ceea cenu este cazul de faţă.
Cum legea procesuală penală română este de strictăinterpretare, curtea a considerat că nici o altă prevedere legală, fie ea înlegea internă, fie în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nupoate fi primită, fără să afecteze principiul sus-menţionat al stricteiaplicări a legii procesuale penale naţionale.
Desigur, în cauză subzistă o eroare, o greşeală pe care niciinculpatul ca parte în proces, nici instanţa, din oficiu, nu a invocat-o,eroare, însă, ce nu poate fi îndreptată decât în condiţii exactecircumscrise riguros de lege, care însă nu sunt îndeplinite în aceastăprocedură a revizuirii în speţa de faţă, aşa cum s-a arătat.
Pe de altă parte, ar însemna, în opinia curţii, să fie înfrânt,oricând, poate şi arbitrar, pentru a corija o eventuală eroare sau greşealăde judecată ce poate surveni în procesul penal, puterea de lucru judecat aunei hotărâri definitive, prin forţarea” în afara legii şi a spiritului ei, apromovării a unei căi extraordinare de atac.
Ar însemna, că îndreptarea erorii să se facă lezând gravprincipiile autorităţii de lucru judecat şi al respectării stricte a legiiprocesuale, ce guvernează materia penală, ceea ce în opinia completuluimajoritar este de neconceput.
In fine, o ultimă apreciere a curţii, tot aspectul respingeriirecursului declarat în cauză.
Recursul introdus urma să nu fie primit şi pentru motivul cănu este incident nici unul dintre cazurile prevăzute la art.385/9 pct.1-21Cod pr.penală, în care se poate exercita această cale de atac, deoarececazul pretabil în speţă, cel de la pct.18, nu poate fi luat în considerare,deoarece o atare eroare privind minoritatea nu a avut drept consecinţăpronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.Aşa fiind, apreciind că nu mai există nici alte cazuri care invocate dinoficiu, potrivit art.385/9 alin.3 Cod pr.penală, ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, cu majoritate, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Codpr.penală, a respins ca nefondat recursul, hotărând că în mod corect atâtinstanţa de fond cât şi instanţa de apel s-au pronunţat asupra respingeriicererii de revizuire introdusă în prezenta cauză.
