R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A II – A PENALĂ
DOSAR NR.4431/3/2012
Î N C H E I E RE
Şedinţa publică din data de 14 februarie 2012
Tribunalul constituit din :
PREŞEDINTE : MIHAIL UDROIU
GREFIER : SANDA BLAJ
Cu participarea Ministerului Public reprezentat de PROCUROR MIREL RĂDESCU din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie – Structura Centrala .
S-a întrunit în şedinţa publică astăzi, data de mai sus, luând spre examinare cauza penală de faţă ce are ca obiect soluţionarea cererii formulata de către Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie si Justiţie in temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 16010 al. 1 lit. a şi b şi al. 3 rap. la disp. art. 148 lit. a1, d şi e C.proc.pen. DE revocarea liberării provizorii sub control judiciar dispusă de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală prin decizia penală 277/08.02.2012 şi luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile de la data de 14 februarie 2012 până la data de 13 martie 2012 faţă de inculpatul DRD.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns inculpatul DRD aflat în stare de reţinere preventivă, personal şi asistat de apărător ales MŞ, PD si TA cu delegaţie seria B 681337 din 14.02.2012.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care :
Tribunalul aduce la cunoştinţa inculpatului faptul că, prezenta cauză are ca obiect cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie si Justiţie în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 16010 al. 1 lit. a şi b şi al. 3 rap. la disp. art. 148 lit. a1, d şi e C.proc.pen. prin care solicită revocarea liberării provizorii sub control judiciar dispusă de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală prin decizia penală 277/08.02.2012 şi, pe cale de consecinţă, luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile de la data de 14 februarie 2012 până la data de 13 martie 2012 faţă de inculpatul DRD.
Tribunalul, pune in discuţia parţilor caracterul public sau nepublic (Camera de Consiliu) al dezbaterii cererii parchetului de revocare a liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul, apreciază că dezbaterile se fac în Camera de Consiliu.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, apreciază că dezbaterile se fac şedinţa publică.
Tribunalul, după deliberare apreciază ca dezbaterea propunerii de revocare a liberării provizorii sub control judiciar se desfăşoară în şedinţă publică, legea necuprinzând nicio dispoziţiei explicită referitoare la desfăşurarea şedinţei de judecată în Camera de Consiliu şi prin urmare se vor aplica regulile de drept comun guvernate de principiul publicităţii.
Inculpatul DRD, având cuvântul, arată ca doreşte sa dea declaraţie.
Nefiind cereri prealabile de formulat în cauză, Tribunalul procedează la audierea inculpatului DRD potrivit dispoziţiilor art.16010 alin. 2 C.proc.pen., depoziţia acestuia fiind consemnă în scris şi ataşată la dosarul cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicita proba cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arata ca nu se opune ca înscrisurile solicitate de apărare să fie depuse la dosarul cauzei, dar cu privire la contractul de solicită a se avea în vedere ca este puţin dubios că acesta apare încheiat pe data de 14.03.2011 iar în cuprinsul său se face referire la Legea nr. 19/2000 care este în prezent abrogată.
Tribunalul, deliberând, apreciază proba cu înscrisuri solicitată de către inculpat ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei, şi prin urmare o încuviinţează.
Reprezentantul Ministerului Public, depune la dosar ca practica judiciară, respectiv decizia nr. 523/ din 11.10.2005 şi decizia 2111/11.06.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul, solicită a se constata ca inculpatul nu a fost citat fiind sunat, nu cunoaşte în ce temei de drept s-a emis aceasta ordonanţa de reţinere. Mai solicita a se avea in vedere ca nu a contestat ordonanţa de reţinere, deoarece aceasta a fost data la orele 14,20 iar după 10 minute dosarul a plecat la instanţă cu sesizare de revocare a liberării provizorii.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat MŞ, arată ca mai are o cerere de formulată, învederând ca a fost la Secţia 13 Poliţie unde a depus o cerere şi a cerut comunicarea către inculpat: a datei când s-a eliberat copie după decizia de eliberare sub control judiciar; dacă i s-au nominalizat martorii cu care nu avea voie sa ia legătură şi dacă i s-a specificat in mod concret la ce spectacole si evenimente nu are voie sa participe, sens in care solicita a fi depuse la dosar .
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe cerere, arata ca lasă la aprecierea instanţei, dar solicita a se avea in vedere ca la dosarul cauzei au fost depuse nişte acte, apreciind ca acestea sunt inutile, arătând ca nu este treaba politiei sa-i spună cu ce martori are voie sa intre in contract .
Tribunalul, după deliberare, respinge cererea deoarece aceasta vizează numai demersurile efectuate in vederea clarificării unor aspecte procedurale, din conţinutul înscrisurilor care se solicită a fi depuse nerezultând fapte sau împrejurări în legătură cu soluţionarea cererii de revocare a liberării provizorii. Pe cale de consecinţă, Tribunalul respinge cererea de încuviinţare a înscrisurilor ca nefiind pertinentă, concludentă şi utilă cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat în cauză, Tribunalul, acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public în susţinerea cererii de revocare a liberării provizorii sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată, în prealabil, că art.275 C.proc.pen. prevede clar ca orice plângere împotriva actelor de urmărire se depune la procuror care supraveghează sau efectuează urmărirea penala. Astfel, competent a se pronunţa cu privire la ordonanţa de reţinere este procurorul ierarhic superior, iar potrivit art.317 C.proc.pen. judecata se limitează la obiectul sesizării, iar obiectul sesizării este cererea formulata de către DIICOT privind revocarea liberării sub control judiciar. Faptele pentru care s–a dispus reţinerea reprezintă aspecte pentru care la data punerii in libertate, respectiv 09.02.2012 nu se începuse urmărirea penala si nu care nu au fost avute in vedere de către instanţa de judecata. Nici un text de lege nu opreşte procurorul, ca in cursul liberării provizorii sa ia din nou măsura reţinerii faţă de inculpat .
In ceea ce priveşte citarea inculpatul, solicita a se avea in vedere ca Legea 202/2010 permite inclusiv citarea telefonica atât a inculpatului cat si a apărătorului ales, lucru care s-a făcut şi in cauza de faţă, existând în acest sens şi un proces – verbal la dosar.
Referitor la cererea de revocare a liberării provizorii solicita a se avea in vedere încălcarea cu rea-credinţa a obligaţiei stabilite prin decizia penala nr.277/08.02.2012 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penala de a nu se deplasa la anumite spectacole sportive ori culturale, acest lucru fiind probat şi de spusele inculpatului şi ale apărătorului ales .
Arata ca decizia penala nr.277/2012 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penala nu este redactată, sens in care precizează că nu poate face mai multe precizări în acest sens .
Solicita a se avea in vedere procesul – verbal din 08.02.2012 prin care se menţionează ca inculpatul a primit o copie de pe decizia penala nr.277/08.02.2012.
Mai solicită a se avea in vedere ca atunci când inculpatul a formulat cerere de liberare sub control judiciar, a luat la cunoştinţa de dispoziţiile art.160 ind.3 si 4 C.proc.pen. cu privire la obligaţiile care ii revin in cazul in care se va admite cererea de liberare sub control judiciar.
Totodată solicita a se avea in vedere decizia 523/2005 a din care rezulta ca aceasta obligaţie este una pe care inculpatul si-o asuma, nefiind o măsura restrictiva impusa de către instanţa .
Cu privire la susţinerile inculpatului in ceea ce priveşte faptul ca nu ştia ca RG este cercetat in acelaşi dosar pentru infracţiuni de acelaşi tip, solicita a se avea in vedere procesul verbal din 14.12.2011 prin care i se aduce la cunoştinţa inculpatului învinuirea si printre altele apare şi învinuitul RG .
Apreciază ca in cauza sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.160 ind.10 al.1 lit b C.proc.pen.
Cu privire la al doilea motiv invocat la fila 32 solicita ca instanţa sa se pronunţe numai pe cele învederate în referat, însă că nu îl va susţine în şedinţă.
În ceea ce priveşte al treilea motiv, in sensul ca s-au descoperit fapte care nu au fost cunoscute si avute in vedere de instanţa la data admiterii cererii de liberare provizorie, prevăzuta de disp. art. 160 ind.10 al.1 lit a C.proc.pen.
Solicita a se avea in vedere ca, prin ordonanţa nr. 27 din data de 13 februarie 2012 s-a dispus extinderea cercetărilor penale, începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de disp. art. 194 al. 1 din Codul penal .
Din probatoriul administrat rezulta ca atât T cat si doctorul B au fost supuşi unor presiuni permanente după vara lui 2010, acest lucru fiind confirmat si de către inculpatul B.
În concluzie, apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. art. 16010 al. 1 lit. a şi b rap. la disp. art. 148 lit.1 lit a1, e si f C.proc.pen. care impun revocarea liberării provizorii. Ca urmare a revocării liberării provizorii solicită luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul DRA pe o perioadă de 29 de zile de la data de 14 februarie 2012 până la data de 13 martie 2012.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul, arata ca intr-adevăr asupra ordonanţei de reţinere trebuie sa se pronunţe procurorul ierarhic superior.
Arata ca din data de 13.01.2012 este apărătorul inculpatului si pana in data de 02.02.2012 nu a fost chemat la Parchet. Din data de 13.12.2011 pana in prezent nu a fost audiat nici un martor privitor la RG sau privitor la alte parţi vătămate, mai mult decât atât solicita a se avea in vedere ca atunci când au fost audiată partea vătămată T si cealaltă parte vătămate nu la fost chemat la parchet .
Cu privire la infracţiunea de şantaj, solicita a se avea in vedere ca pana la o hotărâre definitiva nu se ştie daca exista infracţiunea de şantaj sau de ameninţare .
In ceea ce priveşte obligaţiile stabilite de către Curtea de Apel, solicita a se avea in vedere ca aceste obligaţii nu au fost încălcate, sens in care solicita respingerea cererii de revocare a liberării provizorii, având in vedere ca nu exista rea – credinţa .
Apărătorul ales al inculpatului, avocat MŞ, arata ca personal a fost la şeful arestului, respectiv la d-l C si l-a rugat sa precizeze când anume i-a fost înmânat conţinutul deciziei data de Curtea de Apel Bucureşti si acesta i-a spus ca a doua zi pe seara şi i-a motivat ca nu a avut unde sa o fotocopieze.
Inculpatul DRA, în ultimul cuvânt, solicita sa nu fie arestat pentru că dacă ar fi cunoscut ce obligaţii are nu şi-ar fi riscat libertatea şi posibilitatea de a sta lângă copii săi.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cererii de revocarea a măsurii liberării provizorii a inculpatului DRA constată următoarele:
Prin referatul întocmit de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a solicitat revocarea liberării provizorii şi luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile de la data de 14 februarie 2012 până la data de 13 martie 2012 faţă de inculpatul DRA.
Procurorul şi-a întemeiat cererea de revocare a liberării provizorii pe următoarele motive:
1. Încălcarea cu rea-credinţă a obligaţiei stabilite prin decizia penală nr. 277/08.02.2012 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală de a nu se deplasa la anumite spectacole sportive ori culturale (situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 16010 alin. 1 lit. b C.proc.pen.). Astfel, s-a arătat că din procesul verbal din data de 13 februarie 2012 şi din planşele fotografice anexate, rezultă că la data de 9 februarie 2012, chiar a doua zi după punerea în libertate, inculpatul DRA a fost prezent în public la gala de box „NOAPTEA CAMPIONILOR”, desfăşurată în Complexul Sportiv Feroviar Rapid Bucureşti, unde a asistat la meciul de box disputat între RG şi AL, deşi prin decizia penală nr. 277/08.02.2012 i s-a pus în vedere inculpatului să nu se deplaseze la spectacole sportive. De asemenea, s-a mai arătat că inculpatul a luat legătura cu RG, care este învinuit în prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 25 din Legea 365/2002 (rezoluţia nr. 112 din data de 22 martie 2011).
2. Existenţa de indicii că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin exercitarea de presiuni asupra părţii vătămate TI (situaţia prevăzută de disp art. 16010 al. 1 lit. b C.proc.pen.). În acest sens s-a reţinut că la data de 4 februarie 2012, ora 18,37, partea vătămată TI a primit un mesaj tip SMS de la învinuita DE, care utilizează numărul de telefon 0744.609.591 (abonament pe numele soţului DA), având următorul conţinut: ”Ioane nu te iert nici dacă intrii în gaură de şarpe. Toate se vor răsfrânge asupra ta”. Procurorul a mai arătat că acest mesaj are un conţinut de ameninţare şi că este legat de atitudinea procesuală a părţii vătămate, care a înţeles să sesizeze organele judiciare cu aspectele legate de şantajarea sa. În ziua de 2 februarie 2012 inculpatul DRA a luat la cunoştinţă de sesizarea părţii vătămate şi, ulterior, prin intermediul mamei sale – învinuita DE, a transmis mesajul de ameninţare, cu scopul de a o intimida pe partea vătămată.
3. Descoperirea de fapte care nu au fost cunoscute şi avute în vedere de instanţă la data admiterii cererii de liberare provizorie (situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 16010 al. 1 lit. a) C.proc.pen.). În susţinerea acestui motiv de revocare s-a arătat că prin ordonanţa nr. 27 din data de 13 februarie 2012 s-a dispus extinderea cercetărilor penale, începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului DRD pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de disp. art. 194 al. 1 din Codul penal şi începerea urmăririi penale faţă de DE pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de disp. art. 194 al. 1 cu aplic. art. 41 al 2 din Codul penal. În fapt s-a reţinut că, în ziua de 24 ianuarie 2012, inculpatul DRD, în timp ce se afla în detenţie în cadrul Arestului Secţiei 13 Poliţie (MAP nr. 331/UP/15.12.2012), a sunat-o pe partea vătămată TI, pe care a ameninţat-o cu exercitarea de violenţe fizice după ce se va libera, pentru a-l constrânge astfel să-i restituie suma împrumutată şi dobânzile aferente. Pe de altă parte, s-a reţinut că, în perioada iulie 2010-februarie 2012, învinuita DE, a ameninţat-o, în repetate rânduri, pe partea vătămată TI, cu violenţe fizice care urmează a fi exercitate de fiul ei DRD, pentru a-l constrânge astfel să-i restituie acestuia din urmă suma împrumutată şi dobânzile aferente. Procurorul a mai reţinut că pericolul social specific infracţiunii reţinute este potenţat în cazul de faţă de situaţia juridică specială a inculpatul DRD, care, deşi aflat în stare de detenţie, a continuat s-o şantajeze pe partea vătămată, fie direct, fie prin intermediul învinuitei DE precum şi cp această împrejurare este de natură a reliefa periculozitatea deosebită a inculpatului, care nu a avut vreo reţinere de a face presiuni asupra părţii vătămate, fie direct din locul de detenţie, fie prin intermediari.
În drept, cererea de revocare a liberării provizorii a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 16010 al. 1 lit. a şi b şi al. 3 rap. la disp. art. 148 lit. a1, d şi e C.proc.pen.
Cu ocazia judecării cererii Tribunalul a pus în discuţie caracterul al şedinţei de judecată, reţinând că soluţionarea cererii de revocare a liberării provizorii se realizează în şedinţă publică. Tribunalul a avut în vedere aspectele ce diferenţiază procedura de revocare a liberării provizorii de cea de luare a măsurii arestării preventive.
În primul rând cererea de revocare a liberării provizorii se soluţionează în şedinţă publică în vreme de cererea de luare a măsurii arestării preventive în cameră de consiliu. În al doilea rând, nu poate fi omis faptul că, spre deosebire de luarea măsurii arestării preventive (care nu exista anterior), la dispunerea liberării provizorii instanţa a avut în vedere că temeiurile arestării preventive subzistă, ceea ce face ca prin cererea de revocare să se solicite revenirea la privarea de libertate, considerându-se că libertatea provizorie nu se justifică faţă de comportamentul inculpatului, ori faţă de datele avute de instanţă la momentul dispunerii liberării. Nu în ultimul rând încheierea prin care se dispune respingerea cererii de revocare a măsurii liberării provizorii este definitivă (interpretare per a contrario a dispoziţiilor art. 16010 alin. 4 C.proc. pen.) în vreme ce împotriva încheierii prin care se dispune respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive poate fi formulat recurs.
Potrivit art.16010 alin. 2 C.proc.pen. Tribunalul a procedat la audierea inculpatului DRD.
Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul constată că cererea de revocare a liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului DRD este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prin decizia penală nr. 277/08.02.2012 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală, a admis recursul declarat de către inculpatul DRD, a casat încheierea de şedinţă din data de 31 ianuarie 2012, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti –Secţia II Penală în Dosarul nr. 2715/3/2012, şi rejudecând, în fond în baza art. 1602 C.proc.pen. a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul DRD.
În baza art. 1602 alin. 3 C.proc.pen. a dispus ca pe timpul liberării provizorii inculpatul să respecte următoarele obligaţii: a) să nu depăşească limita teritorială a ţării fără încuviinţarea instanţei; b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţă ( secţia de poliţie în raza căruia se află domiciliul inculpatului), conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat; d) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura; e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1602 alin. 31 C.proc.pen. a pus în vedere inculpatului obligaţiile prevăzute la literele: b) să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale; c) să nu ia legătura direct sau indirect cu ceilalţi inculpaţi şi cu martorii cauzei.
A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 1602 alin. 32 C.proc.pen. conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive. De asemenea, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului DRD de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 331/UP /15 decembrie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
La data dezbaterii prezentei cererii de revocare a liberării provizorii a inculpatului DRD (14.02.2012) decizia penală nr. 277/08.02.2012 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală nu fusese încă motivată. Prin urmare, inculpatul trebuia să se conformeze obligaţiilor „de a nu face” impuse prin dispozitivul hotărârii.
Pentru aprecierea relei – credinţe a inculpatului Tribunalul va avea, în primul rând în vedere, caracterul relativ echivoc al unora dintre obligaţiile impuse de Curtea de Apel.
Astfel, deşi în cuprinsul dispozitivului hotărârii prin care s-a dispus liberarea provizorie instanţa trebuia să menţioneze explicit şi concret, prin raportare la particularităţile cauzei, în ce constau obligaţiile prevăzute art. 1602 alin. 31 lit. b) şi c) C.proc.pen. impuse inculpatului, Tribunalul constată că instanţa s-a rezumat numai la redarea textului de lege referitor la aceste obligaţii.
În lipsa considerentelor hotărârii care ar putea explica dispozitivul, inculpatul a fost pus în postura de a se conforma unor obligaţii care aveau un caracter ridicat de echivocitate: 1. obligaţia prevăzută de art. 1602 alin. 31 lit. b) C.proc.pen.: să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale. Din acestă dispoziţie s-ar deduce că doar la anumite spectacole nu se poate duce inculpatul, nu la toate spectacolele sportive sau culturale ce au loc pe durata liberării provizorii. Însă spectacolele la care nu poate fi prezent nu sunt individualizate şi nici nu sunt evidenţiate criteriile în baza cărora acestea ar putea fi determinate; 2) obligaţia prevăzută la art. 1602 alin. 31 lit. c) C.proc.pen.: să nu ia legătura direct sau indirect cu ceilalţi inculpaţi şi cu martorii cauzei. Instanţa nu menţionează: care sunt inculpaţii cu care inculpatul nu poate lua legătura, acesta neavând obligaţia procedurală de a cunoaşte toate persoanele cu privire la care a fost pusă în mişcare acţiunea penală sau cu privire la care va fi pusă în mişcare acţiunea penală; dacă inculpatul poate lua legătură cu învinuiţii din cauză care nu au dobândit calitatea de inculpaţi; care sunt martorii cu care inculpatul nu poate lua legătura având în vedere că urmărirea penală este în curs de desfăşurare, iar procurorul poate chema spre audiere în calitate de martor orice persoană consideră necesar a fi ascultată pentru lămurirea cauzei.
Prezenţa inculpatului la gala de box „NOAPTEA CAMPIONILOR”, desfăşurată în Complexul Sportiv Feroviar Rapid Bucureşti, unde a asistat la meciul disputat între RG şi AL nu este contestată de acesta. Însă, Tribunalul constată că nu se poate reţine reaua sa credinţă în condiţiile în care nu rezultă din cuprinsul dispozitivului hotărârii Curţii de Apel la ce spectacole sportive nu se putea prezenta inculpatul. De asemenea, faptul că inculpatul i-a dat din colţul ringului unele indicaţii tehnice boxerului din ring RG nu poate fi interpretat ca o încălcare cu rea – credinţă a obligaţiei prevăzute art. 1602 alin. 31 lit. c) C.proc.pen. (stabilită de asemenea echivoc) având în vedere scopul pentru care a fost impusă această obligaţie, respectiv buna desfăşurare a procesului penal, împiedicarea comunicării între acuzaţii din aceeaşi cauză în vederea evitării unor înţelegeri frauduloase şi în general a influenţării în mod negativ a activităţii judiciare.
În al doilea rând, Tribunalul apreciază că procurorul, căruia îi incumba sarcina probei, nu a dovedit că inculpatul a luat în mod concret la cunoştinţă de conţinutul acestor obligaţii (a căror impunere are potrivit legii caracter facultativ, fiind lăsată la aprecierea instanţei), actele de la dosarul cauzei nefiind apte să probeze că acesta cunoştea în mod efectiv conţinutul acestor obligaţii faţă de susţinerile inculpatului că nu i-a fost înmânată o copie a dispozitivului hotărârii instanţei de recurs, întrucât organele de la locul de deţinere nu au avut posibilitatea tehnică de a fotocopia înscrisul transmis de curtea de apel în seara zilei de 08.02.2012.
Prin urmare, Tribunalul consideră că exigenţele art. 16010 alin. 1 lit. b C.proc. pen nu sunt întrunite în cauză, lipsind cerinţa încălcării cu rea – credinţă a unor obligaţii previzibile de către inculpatul DRD.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de revocare a liberării provizorii invocat de procuror, respectiv exercitarea de presiuni de către inculpatul DRD asupra părţii vătămate TI în vederea zădărniciri aflării adevărului, Tribunalul constată că mesajul având următorul conţinut: ”Ioane nu te iert nici dacă intrii în gaură de şarpe. Toate se vor răsfrânge asupra ta” a fost trimis de la numărul de telefon 0744.609.591 la data de 04 februarie 2012, ora 18,37, când inculpatul se afla în stare de arest preventiv, iar nu în liberare provizorie sub control judiciar care a fost dispusă începând cu data de 08.02.2012.
Aşadar, Tribunalul apreciază că nici în această situaţie nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 16010 alin. 1 lit. b) C.proc. pen. care ar putea conduce la revocarea liberării provizorii.
Referitor la cel de-al treilea motiv de revocare a liberării provizorii, Tribunalul constată că după dispunerea liberării provizorii în data de 08.02.2012, procurorul a extins cercetările cu privire la comiterea unei noi infracţiuni de şantaj de către inculpat numai în data de 13.02.2012, deşi acest aspect fusese învederat de partea vătămată TI chiar prin declaraţia din data de 01.02.2012 (f. 28 d.u.p. XII C). Infracţiunea de şantaj pentru care au fost extinse cercetările nu a fost reţinută de procuror ca infracţiunea distinctă, ci ca act material al infracţiunii unice continuate, pentru care fusese anterior acuzat inculpatul DRD.
Tribunalul reţine că la momentul dezbaterii recursului inculpatului în faţa Curţii de apel Bucureşti, Secţia I penală (08.02.2012) la dosarul cauzei exista declaraţia părţii vătămate TI din data de 01.02.2012 (f. 28 d.u.p. XII C) prin care aceasta îl acuza pe inculpat de comiterea infracţiunii de şantaj la data de 24.01.2012 cu ocazia convorbirii telefonice pe care a avut-o cu inculpatul. Astfel, Curtea de Apel a fost în măsură la data de 08.02.2012 să evalueze ansamblul materialului probator în vederea pronunţării cu privire la temeinicia cererii de liberare provizorie a inculpatului, inclusiv declaraţia părţii vătămate TI din data de 01.02.2012. Tot astfel, procurorul de şedinţă avea posibilitatea de a aduce la cunoştinţa instanţei în susţinerea netemeiniciei cererii de liberare provizorie, pretinsul comportament infracţional al inculpatului din data de 24.01.2012.
Astfel, nu se poate susţine că pretinsa ameninţare a părţii vătămate TI de către inculpatul DRD în data de 24.01.2004 reprezintă o faptă care nu a fost cunoscută de instanţă la data admiterii cererii de liberare provizorie.
Pe cale de consecinţă, Tribunalul apreciază că nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevăzute de art. 16010 alin. 1 lit. a) C.proc.pen. pentru dispunerea revocării liberării provizorii.
Pentru aceste motive, Tribunalul, constatând că nu sunt îndeplinite în cauză niciuna dintre condiţiile prevăzute de art. 16010 alin. 1 C.proc.pen., va respinge ca neîntemeiată cererea de revocare a liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului DRD, formulată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe cale de consecinţă, Tribunalul va constata că inculpatul DRD se află din momentul prounţării prezentei încheieri (definitive), în stare de liberare provizorie sub control judiciar dispusă prin decizia penală nr. 277/08.02.2012 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală. Această măsura presupune libertatea persoanei inculpatului cu restrângerea corelativă a unor drepturi prin impunerea de către instanţă a unor obligaţii de a face sau de a nu face.
Tot astfel, Tribunalul constată că, faţă de prevederile art. 1401 C.proc.pen., nu este competent să se pronunţe cu privire legalitatea măsurii reţinerii dispuse de procuror în cauză (inculpatul, la momentul soluţionării prezentei cauze, fiind privat de liberate în baza ordonanţei de reţinere de aproximativ 6 ore ceea ce nu atrage în prezenta cauză incidenţa art. 5 parag. 4 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca neîntemeiată cererea de revocare a liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului DRD formulată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 14.02.2012.
PREŞEDINTE, GREFIER,
MIHAIL UDROIU SANDA BLAJ
